Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 184/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
R MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR. 767/2/2010
243/2010
DECIZIA PENALĂ NR.184
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINT - - -
JUDECĂTOR 1: Carmen Veronica Găină Niculae Stan Vasile
JUDECĂTOR -
GREFIER
* * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuldeclarat de recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 25.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, personal în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii nr. 1215/01.02.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales, având cuvântul, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică. Solicită casarea, în parte, a încheierii atacate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Subliniază că dispozițiile Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, statuează că starea de libertate este regula iar starea de arest, excepția. În speță nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică ori ar impieta buna desfășurare a procesului penal. Subliniază că inculpatul se află în arest preventiv de 9 luni, fiind depășit termenul rezonabil, reglementat în dispozițiile procedurale interne și în normele internaționale. Solicită să fie avută în vedere persoana inculpatului,
lipsa antecedentelor penale, faptul că avea un loc de muncă și că era consumator de droguri, împrejurare care l-a determinat să săvârșească și infracțiunea reținută în sarcina sa.
În încheierea cuvântului, pune concluzii, în temeiul art. 38515punctul 2 lit. d Cod procedură penală, de admitere a recursului, casare în parte a încheierii atacate și, în fond, rejudecând, să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de către inculpat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Consideră că din natura și gravitatea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, din modalitatea de săvârșire a acesteia și având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, de consecințele grave ale traficului de droguri asupra societății, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 25.01.2010 a Tribunalului București - Secția I Penală, s-au respins ca nefondate cererile inculpaților, și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că la luarea măsurilor arestării preventive au fost respectate toate dispozițiile legale și că temeiurile care au determinat luarea acestor măsuri nu au încetat și nici nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, s-a apreciat că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpați au săvârșit faptele reținute în sarcina lor și că se mențin și cerințele prev. de art.148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, întrucât legea prevede câte o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, nemotivat în scris, iar, prin avocat, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, arătând că nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru odinea publică.
A mai subliniat faptul că este arestat de 9 luni, fiind depășit termenul rezonabil și este fără antecedente penale, avea un loc de muncă și este consumator de droguri, ceea ce l-a determinat să comită fapta.
Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul nefondat.
Recurentul este trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că la datele de 15.01.2009 și 09.02.2009 a vândut colaboratorului " " împreună cu zis "", patru doze de heroină.
În mod corect instanța de fond a reținut că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii preventive, fiind întrunite cumulativ exigențele art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpatului creează pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă din modul de operare, circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și caracterul complex al activității infracționale legate de traficul de droguri, care presupune o rețea structurată care asigură circulația drogurilor și a banilor.
Important de subliniat este și faptul inculpatul este consumator de droguri, fără a fi supus unui tratament de specialitate și este astfel, predispus să comită fapte asemănătoare.
Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea sa la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 25.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală, în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. / 23.02.2010
Dact./ 25.02.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Carmen Veronica Găină Niculae Stan VasileJudecători:Carmen Veronica Găină Niculae Stan Vasile
