Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 19/MP
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Valentin Iancu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații - deținută în Arestul IPJ C și - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurenta inculpată, în stare de arest și asistată de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei;
- recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală,
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, solicită amânarea cauzei pentru constituirea legală a completului de judecată, întrucât este al treilea recurs consecutiv care este soluționat de același complet de judecată, iar acest complet de judecată, trebuie să se abțină.
Curtea, solicită apărătorului recurentului inculpat să precizeze textul de lege.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, nu înțelege să formuleze cerere de recuzare față de acest complet de judecată.
Curtea, apreciază că, nu sunt întrunite textele de lege pentru ca, completul de judecată să se abțină.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, nu înțelege să formuleze cerere de recuzare față de acest complet de judecată.
Recurentul inculpat având cuvântul, arată că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare față de acest complet de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanta, să se constate că, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și solicită revocarea măsurii arestării preventive.
Întreaga activitate infracțională aparține lui, iar din probele administrate nu rezultă temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest. Inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție, in conformitate cu art. 6 paragraful 2 din CEDO, art. 23 alin. 11 din Constituția României și art. 52cod pr. Penală, fiind depășit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive. Nu există probe că s-ar sustrage cercetării judecătorești, in cauză mai sunt de audiat doi martori.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, încheierea pronunțată nu corespunde stării de fapt. Se reține in cauză că în perioada 2005 - 2007, inculpatul a fost șoferul lui. Insă, din probele administrate rezultă că, numai in perioada iunie - septembrie 2007, acesta i-a fost șofer. Din probele administrate in cauză nu se mai poate retine nici o faptă in sarcina inculpatului, pentru că, nici una din cele trei părti vătămate nu au afirmat că au fost lipsite de libertate de către inculpat. Arestarea inculpatului este netemeinică. Inculpatul nu a căutat nici o locație, proprietarii apartamentelor nu-l cunosc pe inculpat. De altfel, a fost in țară in perioada sărbătorilor de iarnă, este căutat internațional și nu-l deranjează nimeni. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanta și revocarea măsurii arestării preventive având in vedere faptul că, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Constanta, care este legală și temeinică. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii subzistă, nu s-au modificat, sunt incidente disp. art. 148 lit. f cod pr. Penală, pericolul social este determinat, având in vedere gravitatea faptei, modul de săvârșire al acesteia, vârstele părților vătămate. La termenul din 16 ianuarie 2008, una dintre părțile vătămate minore a fost amenințată cu moartea. Durata rezonabilă a măsurii, nu a fost depășită.
Recurenta inculpată in ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat in ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său, nu a săvârșit nici o infracțiune și nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 1 aprilie 2008, Tribunalul Constanța, în baza art. 300 /2 rap. la art. 160 / b alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive față de inculpații și .
În baza art. 160 / b alin. 2 Cod pr. pen. respins ca nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați, prin apărători.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr.613/P/29.10.2007 au fost trimiși în judecata inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.189 al.1, 3 și art.329 al.1, 3 cu aplic. art 37 lit.b și art.33 lit. a Cp și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.189 al.1, 3 și art.329 al.1, 3 cod penal, cu aplic.art.33 lit. a Cod penal și aplicarea dispozițiilor art.41 al.2 Cod penal, faptele fiind săvârșite în formă continuată și in raport de mai multe părți vătămate.
În sarcina inculpaților s-a reținut că în perioada 2005-2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale și împreună cu alte persoane, față de care s-a dispus disjungerea cauzei, le-au lipsit de libertate pe părțile vătămate minore, precum și pe partea vătămata majoră, pe care le-au recrutat și îndemnat la practicarea prostituției, prin amenințare, în scopul obținerii de foloase materiale.
Măsura arestării preventive a fost luată prin încheierea nr. 130/ 27.09.2007 a Tribunalului Constanța, reținându-se existența ca temei a cazului prevăzut de art. 148 lit. cod procedură penală.
Aceasta a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, iar în momentul procesual de față, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține contrar apărării, că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 Cpp, rap. la art. 68/1 cod procedură penală referitoare la existența indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor, după cum rezultă din declarațiile părților vătămate, depozițiile martorilor, procesele verbale de supraveghere operativă și percheziție domiciliară, procesele verbale de identificare a locațiilor unde victimele au fost exploatate și planșele fotografice, probe administrate până în prezent, care confirmă presupunerea rezonabilă, credibilă că inculpații au săvârșit faptele penale deduse judecății.
De asemenea, a reținut incidența cazului prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica, pericol ce își regăsește expresia în gravitatea infracțiunilor, multitudinea actelor materiale, modalitatea concretă de comitere - prin amenințări și violențe fizice, vârsta părților vătămate și consecințele faptelor, inclusiv în plan psihic, în raport de natura infracțiunilor, impactul social și rezonanța și rezonanța puternic negativă la săvârșirea acestui gen de infracțiuni, elemente care coroborate cu datele privind persoana inculpaților, conduita procesuală și antecedentele penale, au format instanței convingerea că măsura limitării libertății celor doi inculpați, apare justificată, fără a constitui cel puțin la acest moment procesual, o măsură disproporționată în raport cu scopul urmărit, respectiv asigurarea imperativului ordinii publice.
Privarea de libertate a inculpaților corespunde și scopului măsurilor preventive, astfel cum este reglementat în art. 136 alin.1 cod procedură penală în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, conservării probelor, necesității asigurării prezenței inculpaților la dispoziția instanței și lămuririi cauzei sub toate aspectele, probatoriul nefiind epuizat, evitării riscului sustragerii acestora de la judecată.
În concluzie, față de cele mai sus expuse, a constatat că, în cauză nu au intervenit elemente noi în favoarea inculpaților, iar temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii preventive nu au dispărut, pentru a justifica revocarea acesteia, în condițiile art. 160 ind. b alin. 2 cod procedură penală, așa cum au solicitat inculpații, iar durata rezonabilă a măsurii arestării preventive nu a fost depășită, nefiind încălcate prevederile art.5 paragraful 3 și art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In termen legal, împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și.
Recursul inculpatului vizează nelegalitatea si netemeinicia încheierii de ședință prin care s-a dispus in mod nejustificat menținerea măsurii arestării preventive. S-a susținut că, din probele administrate in cauză, nu rezultă elemente de vinovăție in comiterea vreunei infracțiuni, reținute in sarcina sa.
Astfel, din declarațiile părților vătămate audiate, nu a rezultat contribuția acestuia la lipsirea lor de libertate cât și la practicarea prostituției.
Activitatea recurentului s-a rezumat doar la aceea de " șofer".
Recursul inculpatei vizează casarea încheierii de ședință și constatarea că, temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă.
In aceste condiții, aceasta beneficiază de prezumția de nevinovăție si in conformitate cu art. 6 paragraful 2 din CEDO si art. 23 alin. 11 din Constituția României, cât si art. 5/2 cod pr. Penală, astfel că nu se mai impune menținerea arestării preventive, fiind depășit cu mult termenul rezonabil.
Examinând legalitatea si temeinicia încheierii recurate in raport de recursurile declarate in cauză, curtea constată:
Cu privire la recursul inculpatului.
Până in prezent, la instanța de fond au fost administrate probele dispuse prin actul de inculpare, insă nu a fost posibilă audierea părților vătămate, precum și martorii, și.
Din probele administrate până in prezent, rezultă elemente noi care nu au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive: astfel martorul, declară că l-a văzut o singură dată pe inculpatul ce-i însoțea pe si, căutând-o pe; martorul declară că, inculpatul era șoferul lui; același lucru il declară si martorii,.
Partea vătămată la termenul din 20 februarie 2008, declară că era șoferul numitului, si atunci când nu îndeplinea dispozițiile date de acesta, se purta violent cu inculpatul. Martora a fost prezentă la acțiuni de violență a numitului asupra inculpatului.
În aceste condiții, în mod greșit instanța de fond a constatat că nu au apărut elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive.
În aceste condiții se impune înlocuirea măsurii arestării preventive pentru că, au apărut elemente noi în ceea ce privește numai inculpatul recurent.
Pentru buna desfășurare a procesului penal se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara potrivit art. 1451cod pr. penală, în baza art. 1451alin. 2 cod pr. Penală, va fi obligat inculpatul să respecte următoarele condiții:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar;
- să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiei acestora, martori și să nu comunice direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.
Se va face aplicarea art. 145 alin. 3 cod pr. Penală.
Se va face aplicarea art. 145 alin. 2 cod pr. Penală.
Cu privire la recursul inculpatei, s-a constatat că, probele administrate pana in prezent, nu au adus elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive.
Durata arestării preventive nu constituie un temei al inlocuirii acestei măsuri preventive dacă se constată că, temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate.
Pe cale de consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. Penală va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpata.
In baza art. 192 alin. 2 cod pr. Penală, va fi obligată recurenta la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Opinie majoritară:
În baza art. 38515pct. 2 lit. d cod pr. Penală;
Admite ca fondat recursul declarat de inculpatul.
Casează în parte încheierea de ședință din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța in dosarul penal nr- și rejudecând, dispune:
Înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpatul - fiul lui și, născut la 11.06.1970 in baza mandatului de arestare preventivă nr. 83 din 27 septembrie 2007 emis de Tribunalul Constanța, cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără avizul secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește.
În baza art. 1451alin. 2 cod pr. Penală, obligă inculpatul să respecte următoarele condiții:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar;
- să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiei acestora, martori și să nu comunice direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.
Face aplicarea art. 145 alin. 3 cod pr. Penală.
Face aplicarea art. 145 alin. 2 cod pr. Penală.
Se comunică inculpatului, secției de poliție, jandarmeriei, politiei comunitare, organului competent să elibereze pașaportul. de frontieră.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. Penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata.
In baza art. 192 alin. 2 cod pr. Penală, obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Cu opinia separată a doamnei judecător
- - -
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați
Obligă la plata cheltuielilor judiciare in sumă de câte 30 lei fiecare.
Motivarea opiniei separate:
Examinând motivele de recurs, așa cum au fost expuse cu ocazia susținerii orale de către apărătorii aleși, constată că nu sunt fondate.
Se susține că au intervenit elemente noi de natură a aprecia că inculpații nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece din cursul cercetării judecătorești au rezultat temeiuri noi, care nu-l mai indică pe inculpatul ca autor al faptei. Din probele administrate a rezultat contribuția la lipsirea de libertate a victimelor și practicarea prostituției.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. 1 și 3 cod penal, art. 329 alin. 1 și 3 cod penal.
Prin actul de sesizare al instanței, se reține că în perioada 2005 - 2007, în baza unei rezoluții infracționale unice, au racolat mai multe minore pe care le-au privat de libertate și îndemnat să practice prostituția, în scopul de a obține venituri materiale. În faza de cercetare judecătorească au fost audiate părțile vătămate, cu excepția minorei, și martori.
Potrivit dispozițiilor art. 160 cod pr. penală, in cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai mult de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Numai dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, se menține măsura arestării preventive.
Prin urmare, constat că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea de libertate, deoarece probele administrate, deși nu sunt în măsură să fie examinate în această cale, nu evidențiază temeiuri noi care să justifice contrariul, mai cu seamă că, de la data când s-a pronunțat decizia penală nr. 17/MP din 21 martie 2008 de către Curtea de APEL CONSTANȚA, care a admis ca fondat recursul declarat de Parchet și a respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, și până la data când s-a reiterat cererea, instanța de fond nu a administrat nici o probă din care să rezulte că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au încetat.
Cererea formulată de inculpat, nu poate fi primită, atât pentru faptul că nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea stabilirii unei corecte stări de fapt și participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii
Judecător,
- - -
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Valentin Iancu
