Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 19/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 16.02.1977, în prezent deținut la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 25.01.2010 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul arată că își însușește recursul declarat de apărătorul său.
Nemaifiind cereri de formulat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 25.01.2010 a Tribunalului Galați, prin care s-a menținut măsura arestării preventive și s-a respins cererea formulată de apărare, în sensul de a se înlocui această măsură la acest moment, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, deși el are o condamnare la o pedeapsă de 7 ani și o lună, care nu este definitivă, pentru o infracțiune de viol și lipsire de libertate, motivat de faptul că la acest moment temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive au dispărut și nu mai subzistă.
Instanța de fond, prin încheierea recurată reține că în conformitate cu disp.art.5 pgr.1 lit.c CEDO, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii în fața autorităților judiciare competente, existând motive de bănuială că a săvârșit fapte penale și că măsura arestării preventive a fost menținută de către instanța de fond și prin sentința penală nr.279/2009 a Judecătoriei Tecuci, prin care s-a dispus condamnarea acestuia.
Instanța de fond mai motivează această măsură a menținerii arestării preventive prin aceea că,chiar dacă această sentință de condamnare nu este definitivă, justifică potrivit aceluiași articol 5 lit.a CEDO menținerea măsurii arestării preventive, pentru că există indicii și anume: proces-verbal de cercetare la fața locului, există declarația părții vătămate și un raport de constatare medico-legal și declarația a trei martori.
Apreciază că greșit s-a reținut de către instanța de fond acest aspect și nu a făcut decât să facă o copiere nejustificată și nemotivată a acestor documente de care se folosește și spune că acestea sunt cele care impun menținerea măsurii arestării preventive, pentru că în faza de soluționare a apelului situația s-a schimbat foarte mult, s-a răsturnat cu totul față de suplimentul de declarație care i s-a luat inculpatului în fața instanței de fond, față de declarațiile nu numai a celor trei martori de care face vorbire instanța, în mod trecător, pentru că în acest dosar nu sunt numai declarațiile celor trei martori și a părții vătămate, sunt declarațiile mai multor martori. Au fost audiați doi martori propuși de către inculpat în susținerea sa în care spune că nu el este autorul unor două infracțiuni grave de viol și de lipsire de libertate și instanța de apel a admis audierea a doi martori - și - de care nu mai face vorbire atunci când menține această măsură a arestării preventive și situația este cu totul schimbată, cum nu face vorbire instanța de fond de declarațiile celor doi martori din procesul-verbal pe care totuși îl reține la baza menținerii măsurii arestării preventive, adică a lui și a lui, martori care apar în acel proces-verbal de cercetare locală, apar cu declarații identice unul cu celălalt,copiate la indigo. Doar că semnătura și datele personale sunt diferite, iar instanță.,audiați acești martori, s-a schimbat cu totul situația.
Mai mult decât atât, se face vorbire de un raport medico-legal. Deși a solicitat efectuarea unui raport de expertiză ADN, nu a înțeles de ce instanța de apel a respins această probă, deși este cea mai concludentă probă din acest dosar. La dosar est doar un raport de expertiză medico-legal, dacă acesta este considerat legal, care stă la baza - că așa s-a reținut, că acest raport completat cu declarația părții vătămate a stat la baza luării măsurii arestării preventive. Este un certificat medico-legal complet, nu știe ce să mai zică, în aceste condiții înseamnă că se pot trimite mulți oameni în judecată pentru viol -în această situație.
Ori, în acel raport de constatare medico-legală scris de mâna unui medic, pe care s-a chinuit să îl citească, fiind scris de mână cu o ștampilă și semnătura unui medic, unde se arată că nu s-au găsit urme de spermatozoizi, dar sunt urme de salivă păstrată în frigiderul laboratorului medico-legal,și când a solicitat efectuarea expertizei ADN, s-a respins cererea de efectuare a expertizei ADN, care este cea mai concludentă probă pentru a se stabili dacă inculpatul este sau nu autorul infracțiunii. Din probele dosarului și față de felul în care s-a pornit acest dosar și astfel cum s-a pronunțat hotărârea de către Judecătoria Tecuci, se face o mare confuzie.
Chiar dacă inculpatul are acel cazier pentru infracțiuni de alt gen, asta nu înseamnă că a săvârșit și alte fapte care i se pun în sarcină. Este un dosar foarte subțire și de aceea apreciază că la acest moment nu mai există temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Solicită admiterea recursului, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Acest dosar va mai, iar inculpatul are suficient timp de când este arestat în această cauză.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că recursul este nefondat, în mod corect instanța de apel a menținut arestarea preventivă a inculpatului, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod pr.penală, la dosar fiind probe și indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa și subzistă temeiul prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală - întrucât inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și față de modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite faptele,asupra unei persoane vulnerabile, având în vedere și vârsta acesteia, pe timp de noapte, prin folosirea de violențe, față de urmarea acestei fapte, a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Corect s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive întrucât nu a intervenit o modificarea temeiurilor avute în vedere la luarea acestei măsuri, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.139 Cod pr.penală.
Solicită respingerea recursului, cu obligarea inculpatului la cheltuieli.
Inculpatul arată că nu este vinovat, se arată că vinovăția sa se dovedește prin declarația părții vătămate, a martorilor, dar solicită a se vedea ce declară martorii -ce spun la poliție și ce declară în fața instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.01.2010 a Tribunalului Galați, conform art. 3002.pr.pen. în referire la art. 160 alin. 3 pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a respins totodată ca fiind nefondată cererea formulată de inculpatul, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 3002. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 din același cod.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 160 alin. (2) proc. pen., dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
(3) al aceluiași articol, prevede că, în cazul în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menține măsura arestării preventive.
Referitor la legalitatea măsurii arestării preventive,Tribunalul a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din, inculpatul a fost inițial arestat în vederea aducerii lui în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
S-a precizat că măsura arestării preventive a fost luată de judecător în condițiile art. 1491. proc. pen. cu asigurarea drepturilor și garanțiilor procesuale instituite pentru persoanele private de libertate.
Totodată, măsura arestării preventive a fost menținută de instanța de fond pe parcursul judecării cauzei, iar prin sentința penală nr. 279 din 04.06.2009 pronunțată de Judecătoria Tecuci, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 7ani si 1 luna închisoare,
S-a mai arătat că hotărârea de condamnare a inculpatului pentru faptele reținute în sarcina acestuia, chiar dacă nu este definitivă, justifică, potrivit art. 5 lit. a din, menținerea măsurii arestării.
Cât privește temeinicia măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului s-a apreciat că rezultă că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, rezultând indicii temeinice - în sensul art. 143.pr.pen. - de natură a crea presupunerea că acesta a săvârșit fapte prevăzută de legea penală.
În acest sens sunt declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico - legală privind pe partea vătămată, declarațiile martorilor,.
Totodată, având în vedere gravitatea intrinsecă a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura relațiilor sociale cărora li se aduce atingere, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele (asupra unei persoane vulnerabile având în vedere vârsta acesteia, pe timp de noapte, prin folosirea de violențe), urmările produse, proliferarea acestui gen de fapte în ultima perioadă de timp, și nu în ultimul rând persoana inculpatului care persistă în conduita antisocială, s-a apreciat că subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. lăsarea în libertate a inculpatului prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de probele administrate până în prezent, s-a apreciat că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpatului, astfel încât cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu poate fi primită.
Instanța a mai arătat că nu poate primi apărările formulate de inculpatul prin avocat în sensul că nu este dovedită vinovăția inculpatului, întrucât, fiind vorba despre o măsură preventivă nu poate fi analizat la acest moment fondul cauzei ( în cauză probatoriul nefiind epuizat ).
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susținând că la acest moment temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au dispărut și nu mai subzistă. S-a mai arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului.
S-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea încheierii de ședință, iar în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul formulat e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică.
Considerăm că față de inculpatul recurent se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Astfel, apreciem că temeiul prev. de art.148 lit.f Cod pr. penală subzistă și în prezent, întrucât pentru infracțiunile pentru care e cercetat inculpatul ( art.189 alin.1, 2 Cod penal, art.197 alin.1 Cod penal), legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
De asemenea, la dosarul cauzei există probe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această condiție rezultă și din natura relațiilor sociale cărora li se aduc atingere, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele ( asupra unei persoane vulnerabile, având în vedere vârsta acesteia, pe timp de noapte, prin folosirea de violențe), urmările produse, precum și din datele ce caracterizează persoana inculpatului - care nu e la primul impact cu legea penală, persistând în conduita antisocială.
Apreciem că menținerea inculpatului în stare de arest răspunde exigențelor practicii constante a CEDO.
Astfel, s-a statuat că menținerea inculpatului în stare de arest pe durata desfășurării procedurii poate fi justificată de gravitatea faptei sau de persoana acestuia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că în cursul procesului penal inculpatul să se afle în stare de libertate și numai în cauze deosebite, ca de exemplu atunci când fapta săvârșită sau persoana inculpatului prezintă un pericol grav ( cauza Constanda contra Italiei, cauza Dinler contra Turciei) acuzatul să se afle în stare de deținere.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin practica constantă împrejurarea conform căreia prin menținerea inculpatului în stare de arest pe durata efectuării procedurilor nu e afectată prezumția de nevinovăție.
Apărările formulate de inculpat prin avocat promovat referitoare la faptul că în cauză nu e dovedită vinovăția sa exced cadrului procesual de față ( recurs împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive ) și totodată probatoriul nu e epuizat în cauză la acest moment.
Menținerea arestării preventive e necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la cercetarea judecătorească și de la executarea pedepsei.
Nu poate fi primită cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat, întrucât apreciem că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpatului.
Față de toate acestea va fi respins ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 16.02.1977 în T, județul G, cu domiciliul în comuna, județul G, în prezent deținut la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, CNP:-) împotriva încheierii de ședință din 25.01.2010 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 4.02. 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.fond
Tehnored. /2 ex./05.02. 2010
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
