Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.19
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010,
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
Grefier: - - -
Ministerul Public, a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G, fiul lui G și -, născut la 04.01.1978, în prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 5 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care n baza art.3002rap.C.P.P. la art.l60/b alin.l și 3 pr.penală. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui G și, născut la 28.08.1985, in prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni, fiica lui și, născut 03.04.1968 in prezent aflată in Penitenciarul și G, fiul lui G și -, născut la 04.01.1978, in prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni și s-a dispus menținerea arestării preventive a acestora.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat G în stare de deținere,a asistat din oficiu de avocat -, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Recurentul-inculpat G personal și prin avocat declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul-inculpat G critică încheierea de ședință pronunțată la data de 5 ianuarie 2010 de Tribunalul Prahova prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Mai solicită ca instanța de control judiciar să aibă în vedere faptul că inculpatul este căsătorit și are un copil minor în întreținere.
În final a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 5 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, întrucât încheierea atacată este legală și temeinică.
Instanța de fond a constatat justificat că subzistă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului, temeiuri care impun în continuare judecarea în stare de deținere a acestuia, lăsare în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică. Pericolul public derivă din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul,din modalitatea concretă de săvârșire, din amploarea activității infracționale, perseverența infracțională, fapta fiind săvârșită în stare de recidivă prevăzută de art.37 lit.b pr.penală.
Recurentul-inculpat G având ultimul cuvânt, susține că este arestat de 2 ani și nu este vinovat în totalitate de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că la instanța de fond nu i se permite să pună întrebări personal martorilor, și că în prezent este despărțit de soție.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin Încheierea de ședință din data de 5 ianuarie 2010, Tribunalul Prahova n baza art.3002rap.C.P.P. la art.l60/b alin.l și 3 pr.penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui G și, născut la 28.08.1985 și G, fiul lui G și -, născut la 04.01.1978, in prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, fiica lui și, născută la data de 03.04.1968 in prezent aflată in Penitenciarul și a dispus menținerea arestării preventive a acestora.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că în raport de dispozițiile procedurale ce reglementează judecata în stare de arest preventiv, de gradul de pericol social al faptelor comise de inculpați, de modalitatea concretă de săvârșire a acestora, respectiv prin folosirea violenței, de pedepsele prevăzute de legiuitor închisoarea mai mare de 4 ani, lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, și subzistând în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a dispus menținerea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea acestei măsuri și judecarea sa în stare de libertate.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului, de critica formulată, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul-recurent a fost trimis în judecată,în stare de arest preventiv alături de alți inculpați, prin rechizitoriul nr.68/D/P/2007 din 30 iunie 2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, inițiere și constituirea unui grup infracțional organizat în vederea recrutării, găzduirii, transportării și exploatării sexuale a mai multor tinere în Spania și în țară, art.12 alin.1 și 2 lit.a și art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 penal și pentru toate infracțiunile, cu reținerea art.37 lit.b penal, trafic de persoane și trafic de minori, întrucât în cursul anilor 2004 - 2008, în baza aceleiași hotărâri infracționale, împreună cu inculpații, și a recrutat prin înșelăciune, transportat și cazat tinere, printre care și minore, în vederea exploatării sexuale în cluburi de noapte din Spania și din țară, obținând venituri substanțiale.
Recurentul-inculpat a fost arestat preventiv la data de 18 ianuarie 2008, măsura fiind prelungită și ulterior menținută, în condițiile legii, ultima dată prin încheierea recurată.
Potrivit art.300/2 pr.penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, Curtea constată că în mod judicios prima instanță a constatat că subzistă în continuare temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive prev. de art.143 rap. la art.148 lit.f pr.penală și se impune în continuare privare de libertate a inculpatului.
Pericolul social ridicat al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, amploarea activității infracționale determinată de numărul mare al persoanelor vătămate traficate, printre care și minore, perioada îndelungată de timp în care a acționat și locul comiterii faptelor, în țară și în străinătate, dovedesc, pe deplin, existența și în prezent a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Din fișa de cazier judiciar aflată la dosar, rezultă că inculpatul a perseverat în comiterea de fapte penale, cele deduse judecății, fiind săvârșite în stare de recidivă post executorie, ceea ce evidențiază în plus pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, împreună cu alte persoane au constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore, cu consecința obținerii de venituri substanțiale de pe urma traficării sexuale a victimelor.
Susținerea recurentul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii este neîntemeiată, din coroborarea declarațiilor date în cauză de către părțile vătămate și de către martori rezultă în mod evident implicarea inculpatului în comiterea faptelor de care este acuzat, acestea fiind confirmate parțial chiar și prin declarațiile inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul-recurent este arestat de o perioadă de timp mai îndelungată, nu este un elemente de natură a conduce la concluzia că starea de pericol s-a diminuat față de momentul la care măsura preventivă a fost luată,inculpatul prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, concretizat de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat în scopul recrutării, găzduirii, transportării și exploatării sexuale a mai multor tinere în Spania și în țară, fenomen infracțional care a luat o amploare deosebită și care exprimă periculozitatea socială a inculpatului față de societate.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar conduce la o stare de neliniște și tulburare în rândul societății și ar afecta valorile care trebuiesc ocrotite de către justiție, creându-se o stare de indignare și dezaprobare că nu se acționează suficient de ferm împotriva infractorilor care săvârșesc fapte grave, cum sunt cele pretins a fi comise de către inculpat.
Așa fiind, în mod justificat instanța de fond a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nici nu au încetat, astfel că nu se impune revocarea acestei măsuri, așa cum a solicitat inculpatul, critica invocată de acesta fiind neîntemeiată.
Referirea inculpatului la aspecte de ordin familial, în sensul că are un copil minor în întreținere și soția sa a promovat acțiune de divorț, nu justifică revocarea măsurii arestării preventive, câtă vreme, motivele care au impus arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, așa cum s-a arătat mai sus și menținerea stării de arest s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Concluzionând, Curtea constată că încheierea criticată este legală și temeinică sub toate aspectele și în consecință, recursul inculpatului se privește ca nefondat și va fi respins, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, cu obligarea acestuia la obligarea cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, fiul lui G și -, născut la 04.01.1978, în prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 5 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului justiției către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Z/-
4 ex./11.01.2010
df -
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
