Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 190/

Ședința publică din data de 01 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate Judecător

JUDECĂTOR 2: Ion Avram

JUDECĂTOR 3: Mița

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și (în prezent deținuți în Arestul V) împotriva încheierii din 24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

La apelul nominal au răspuns: recurenții inculpați și în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirilor avocațiale nr. 071 și 070 din data de 01.04.2008, recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 29/28.03.2008.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că acest termen a fost acordat la cererea recurenților inculpați și, pentru a-și angaja apărători aleși în recurs, după care:

Avocat depune la dosar un extras din sistemul ECRIS referitor la volumele dosarului de urmărire penală, cu privire la care au fost discuții. Instanța de fond a susținut că nu se poate dovedi susținerea inculpaților, conform căreia ultima prelungire nu a fost soluționată pentru lipsa dosarelor de urmărire penală, pe data de 21.03.2008 s-a acordat termen la data de 28.03.2008 pe program nu mai apare, dar pentru lipsă de procedură cu inculpații, care au fost transferați de la Arestul Direcției de cercetări penale B în Arestul IPJ V s-a acordat din nou termen. Deci, nici la această dată, aceea ultimă prelungire a arestării preventive nu a fost soluționată în mod definitiv.

Curtea, constată că între timp a fost întocmit rechizitoriul și au fost trimiși în judecată inculpații și chiar s-a discutat măsura arestării preventive în baza art. 3001Cod procedură penală, prin încheierea ce face obiectul prezentului dosar.

Recurenții inculpați, și în prezența apărătorilor aleși, solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu au cereri de formulat în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.

Curtea, constată cauza în stare de soluționare și conform prevederilor art. 385 indice 13 alineatul 1 Cod procedură penală se acordă cuvântul părților în dezbateri.

Avocat, apărător ales al recurenților inculpați și - susține că Tribunalul Vranceaa fost sesizat cu rechizitoriu de către DIICOT iar la data de 24.03.2008 la care expirau cele 100 de zile de arest preventiv a inculpaților, s-a trecut la discutarea menținerii măsurii arestării preventive a acestora în temeiul art. 3001Cod procedură penală, ocazie cu care instanța era obligată ca, în camera de consiliu să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea acestei durate.

Solicită a se avea în vedere că la instanța de fond a susținut că această situație de verificare a temeiniciei și legalității măsurii preventive, se face în temeiul art. 3001Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală.

Sunt două situații în care instanța poate fi sesizată cu inculpații în stare de arest și anume. Imediat după luarea măsurii și înainte de expirarea celor 30 de zile maxim sau după ce această durată a fost prelungită de mai multe ori.

, inculpații se află în situația în care instanța nu putea verifica legalitatea arestării din septembrie 2007, pentru că aceasta a fost supusă verificării în cadrul judecării recursului declarat de către inculpați.

În situația de față, s-a solicitat o prelungire, ultima în timpul urmăririi penale, pentru că se depășeau cele 180 de zile, termen maxim de arestare preventivă, s-au judecat și s-a declarat recurs iar pe data de 21.03.2008, cu trei zile înaintea expirării celor 180 de zile, trebuia să se judece în cadrul recursului, din culpa exclusivă a procurorului anchetator nu s-a putut judeca acest recurs, pentru că, așa cum se observă din actul depus la dosar, acesta a refuzat să pună la dispoziția instanței, întreg dosarul de urmărire penală. S-au depus 10 volume din dosarul de urmărire penală din cele 35 de volume.

Instanța pentru a-și forma o opinie completă și legală asupra unei situații trebuie să aibă la dispoziție întreg materialul pentru a pronunța o hotărâre legală.

Deși în aceea ședință a arătat instanței de recurs că va crea o situație atipică, urmau să expire cele 180 de zile, și inculpații să fie trimiși în judecată, pentru că se lucra la rechizitoriu de două luni, motiv pentru care instanța a apreciat că vina aparține procurorului anchetator care nu a pus la dispoziție dosarul de urmărire penală pentru a se putea pronunța.

Față de această situație, de care inculpații au profitat, instanța de fond a calificat cererea ca pe o excepție. Ca și apărător, a solicitat acordarea unui termen cu consecințele ce decurgeau din această situație, solicitând instanței să se pronunțe doar după ce legalitatea ultimei prelungiri va fi cenzurată de instanța competentă și anume, Curtea de Apel București.

Instanța de fond a înțeles să califice cererea inculpaților ca și o excepție de inadmisibilitate și a respins-o indicând că nu există text de lege care să interzică această judecare, ba mai mult, în sală s-a antepronunțat și s-a spus că în situația în care recursul de la Curtea de Apel București va fi admis, inculpații au căi procedurale. Față de acest aspect, nu a înțeles să recuze instanța.

Parchetul a încercat într-un mod indirect să solicite instanței înlocuirea măsurii preventive pentru doi dintre inculpați, mai precis a lăsat la apreciere.

Consideră că după analizarea întregului material de urmărire penală instanța va ajunge la concluzia că același tratament trebuie aplicat tuturor inculpaților pentru că așa au fost tratați de-a lungul celor 180 de zile de arest preventiv; au fost tratați în mod legal, li s-au reținut exact aceleași infracțiuni, însă situația s-a schimbat oarecum în cea de-a 179 zi, când s-a prezentat materialul de urmărire penală, când pentru inculpații și s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune, pentru care se întrebau de ce nu s-a început urmărirea penală, întrucât se efectuaseră acte de urmărire, respectiv expertiză pentru fapta de falsificare a băuturilor alcoolice.

În luna octombrie s-a dispus efectuarea expertizei, când experții și-au exprimat opinia și inculpaților nu s-a prezentat acel raport de expertiză decât la prezentarea de material și la solicitarea expresă a apărătorilor, moment în care procurorul și-a dat seama că nu începuse urmărirea penală pentru aceea infracțiune pentru care se administrase probe, motiv pentru care se începe urmărirea penală.

În acele condiții a solicitat acordarea unui termen rezonabil pentru a discuta cu experții pentru a-și exprima opinia vis a vis de acel raport de expertiză.

Consideră că nu se poate încălca la nesfârșit drepturile unor inculpați și de a-și face probe în apărare pentru a se stabili în ce proporție sunt vinovați fiecare în parte de prejudiciile enorme stabilite de expert.

În cauză este vorba despre niște infracțiuni economice, în care probele administrate impun prezența inculpaților în stare de libertate.

Solicită conform art. 38515Cod procedură penală admiterea recursului și în rejudecare, să se constate că nu subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților și în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, fapt ce nu ar putea impieta în nici un fel desfășurarea procesului penal.

Apărătorul ales al recurentului inculpat pe lângă motivele invocate de colegul său pe care și le însușește, înțelege să invoce motive de nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de nelegalitate vizează nulitate absolută a încheierii Tribunalului Vrancea, sens în care invocă prevederile art. 197 alineatul 2 și 3 Cod procedură penală, privind nerespectarea prevederilor legale cu privire la sesizare.

Solicită a se constata că instanța de fond în încheiere nu a reținut această excepție, în schimb a calificat problematica legalității măsurii invocată de colegul său la fond, făcându-se o confuzie cu excepția invocată.

Potrivit prevederilor art. 160 Cod procedură penală sesizarea instanței se face cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii, în situațiile în care există inculpați arestați, iar în speță nu s-a respectat acest lucru.

În ce privește sancțiunea nerespectării acestui termen prevăzut de lege, consideră că nu faptul că nu se va mai putea sesiza decăderea din dreptul de a mai sesiza instanța. În mod corect, instanța ar fi trebuit să respecte acel termen de 5 zile, la primirea dosarului trebuia să acorde un termen peste 5 zile de la primirea dosarului pentru ca inculpaților să nu li se încalce drepturile la apărare.

Consideră că sesizarea instanței este lovită de nulitate, sens în care invocă prevederile art. 197 alineatul 2 și 3 Cod procedură penală în referire la art. 160 Cod procedură penală, nulitate ce nu poate fi îndreptată la acest termen.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de fond și în rejudecare să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept pe data de 24.03.2008.

În ceea ce privește temeinicia, solicită a se constat că la filele 240. 241 există o cerere a procurorului anchetator prin care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Nu contestă posibilitatea legală a instanței de fond de a trece peste această solicitare a Ministerului Public. Consideră că în cele două ore de la judecare și până la pronunțare instanța avea timpul necesar pentru a studia actele dosarului, rechizitoriului, cât și cele 35 de volume ale dosarului de urmărire penală.

Consideră că procurorul anchetator era singurul în măsură să constate că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive au încetat și au apărut altele noi, care nu mai impuneau luarea acestei măsuri ci aceea a interdicției de a părăsi țara.

De asemenea, apărătorul consideră că nu s-au respectat prevederile art. 3001al. 2 Cod procedură penală privind verificarea temeiniciei măsurii.

Solicită admiterea recursului și, pentru egalitate de tratament, având în vedere că pentru G s-a luat măsura înlocuirii arestului preventiv și că încadrarea juridică a faptelor în drept este identică, situația inculpatului fiind mai ușoară decât a inculpatului. Faptul că acesta suferă de o boală gravă nu este suficientă pentru a se dispune înlocuirea măsurii numai pentru acesta.

Reprezentantul Ministerului Public față de motivele de recurs invocate de apărătorul ales al recurenților inculpați și privind nelegalitatea activității de urmărire penală, modalitatea în care s-a respectat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale exced cadrului procesual și în recurs instanța este obligată doar cu privire la dispozițiile din cuprinsul încheierii instanței de fond referitoare la menținerea măsurii arestării preventive.

Referitor la aspectul invocat că nu a fost sesizată instanța în termenul legal de 5 zile înainte de expirarea măsurii arestării preventive a inculpaților, cât și faptul că măsura preventivă ar fi încetat de drept, conform art. 140 Cod procedură penală nu se constată nici una dintre situațiile la care s-a făcut referire, fiind vorba despre un termen de recomandare.

În condițiile în care procurorul ar fi constatat că există vreuna din situațiile în care se impune înlocuirea măsurii arestării preventive sau la revocarea acestei măsuri, trebuia să invoce temeiul textului de lege.

Instanța era obligată să analizeze conform art. 3001Cod procedură penală și în mod corect s-a pronunțat în baza acestor dispoziții care sunt imperative și nu lasă loc la nici o interpretare.

Analizând celelalte argumente pe care instanța le-a avut în vedere legat de complexitatea cauzei sau cu privire la faptele care fac obiectul cauzei, consideră că în mod corect s-a apreciat că prezența inculpaților în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pe de o parte raportat la pericolul social concret al faptelor comise și care în mod evident se răsfrânge și asupra pericolului pe care l-ar prezenta prezența inculpaților în stare de libertate, ținând seama de natura faptei și prejudiciul cauzat prin aceasta, motiv pentru care s-a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 3001Cod procedură penală, cu consecința menținerii măsurii arestării.

Solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și obligarea cestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Apărătorul ales al recurentului inculpat solicitând cuvântul în replică, susține că în ceea ce privește termenul de recomandare, este și o interpretare gramaticală a normei juridice, apreciind că "cel puțin 5 zile" înseamnă că mai puțin de atât nu se poate.

În ceea ce privește faptul că nu a solicitat să se constate că a încetat măsura preventivă ca urmare a nerespectării termenului de 5 zile, susține că a solicitat ca urmare a casării încheierii să se constate că a încetat durata prevăzută pentru măsura arestării preventive, respectiv 180 de zile și mai arată că la filele 240 - 241 în dispozitivul rechizitoriului se găsește solicitarea făcută în temeiul art. 139 al. 1 Cod procedură penală de către procurorul anchetator.

Conform prevederilor art. 385 indice 13 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara.

Recurentul inculpat precizează că de la data de 24.03.2008 se află în refuz de hrană și este nemulțumit de soluția dată în cauză. Solicită admiterea recursului, conform concluziilor puse de apărător pentru a-și putea întreține familia și cei doi copii minori.

Recurentul inculpat precizează că de la data de 24.03.2008 se află în refuz de hrană și solicită admiterea recursului pentru aceleași motive.

Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 24.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea în baza art. 3001alineatul 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații, și.

Prin aceeași încheiere s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G cu măsura obligării de a nu părăsi țara conform dispozițiilor art. 139 alineatul 3 Cod procedură penală, art. 136 litera c Cod procedură penală și art. 1451Cod procedură penală.

Inculpatul Gaf ost obligat să se supună pe durata măsurii de a nu părăsi țara următoarelor obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de către instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu-și schimbe locuința ( domiciliul ) fără încunoștiințarea instanței;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele, de martorii și experții precizați în rechizitoriu;

- să nu exercite profesia, meseria și să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele;

S-a stabilit ca organ de supraveghere a respectării acestor obligații Poliția comunei Golești, județul

S-a atras atenția inculpatului G că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor stabilite se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 190/UP/28.09.2007 emis de Tribunalul București - Secția I - a penală dacă nu este arestat în altă cauză.

S-au respins ca nefondate cererea Parchetului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art. 136 litera c Cod procedură penală pentru inculpatul, cât și cererile inculpaților, și formulate în același sens.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism nr. 353/D/P/2006 din 24 martie 2008, fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații, G, -, - și, primii patru inculpați fiind în stare de arest preventiv.

1. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a și b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2006-2007, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de fapt al SC "" SRL, SC " " SRL, SC "" SRL și SC " stil Com" SRL, a coordonat și determinat activități de producere și comercializare a băuturilor alcoolice intermediare și a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 7.825.226 lei;

- constituirea și apartenența la un grup de crimă organizată prev. de art. 7 din legea 39/2003, constând în aceea că întreaga activitate infracțională derulată în perioada 2006-2007 de către inculpat, împreună cu inculpații, G, - și -, învinuiți sau martori, a fost efectuată în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare prin încercări repetate de punere în circulație a băuturilor alcoolice și vinurilor falsificate;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportată la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse în formă continuată, prev. de art. 297 rap. la art. 313 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, constând în aceea că în calitate de conducător al grupului de crimă organizată a determinat și participat la vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri, cunoscând că sunt falsificate;

- spălare de bani prev. de art. 23 lit. a din Legea 656/2002, constând în aceea că urmare a operațiunilor comerciale nelegale, asimilate infracțiunilor menționate mai sus, a determinat și derulat operațiuni financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, având drept urmare transferarea acestor resurse financiare și reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparentă legalitate.

2. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de:

- evaziune fiscală prev. de art. 9 lit.a și b din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal( 2 infracțiuni, 2 acte materiale pentru lit. a, un singur act material pentru litera b), constând în aceea că în perioada 2006-2007, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al SC "" SRL și SC " " SRL, a coordonat și determinat activități de producere și comercializare a băuturilor alcoolice intermediare și a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 7.105.166 lei;

- constituirea și apartenența la un grup de crimă organizată prev. de art. 7 din Legea 39/2003, constând în aceea că întreaga activitate infracțională derulată în perioada 2006-2007 de către inculpat, împreună cu inculpații, G, învinuiții, - și -, învinuiți și martori, a fost efectuată în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare, prin încercări repetate de punere în circulație a băuturilor alcoolice și vinurilor falsificate;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportată la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse în formă continuată, prev. de art. 297 rap. la art. 313 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal constând în aceea că în calitate de membru al grupului de crimă organizată a determinat și participat la vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri, cunoscând că sunt falsificate;

- spălare de bani prev. de art. 23 lit. c din Legea 656/2002, constând în aceea că urmare a operațiunilor comerciale nelegale, asimilate infracțiunilor menționate, pe care le-a derulat împreună cu inculpații, - și -, a tăinuit și favorizat derularea operațiunilor financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, având drept urmare transferarea acestor resurse și au determinat reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.

3. Inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 lit. a din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal (2 acte materiale), constând în aceea că în perioada 2006-2007, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat nemijlocit pe inculpatul ca în calitate de administrator de fapt al SC "" SRL și de drept al SC " Com" SRL, să realizeze activități de producere și comercializare a băuturilor alcoolice intermediare și a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, în sensul că aceste activități s-au desfășurat în locații ce nu au fost declarate autorităților, respectiv să fie evidențiată pe etichetele băuturilor vândute numele unei firme al cărei angajat nu era și să realizeze acte de comerț în numele acesteia, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 158.386 lei.;

- constituirea și apartenența la un grup de crimă organizată prev. de art. 7 din legea 39/2003, constând în aceea că întreaga activitate infracțională derulată în perioada 2006-2007 de către inculpat, împreună cu inculpații, și - si cu alte persoane, a fost efectuata în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare, prin încercări repetate de punere in circulație băuturilor alcoolice si vinurilor falsificate, inculpatul constituindu-se si ca persoana de decizie pentru cei cărora le-a încredințat activități de producere si punere in circulație a acestor mărfuri;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportata la infracțiunea de falsificare de alimente si alte produse in forma continuata, prev. de art. 2987 rap. la art. 313 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal constând în aceea că in calitate de membru al grupului de crima organizata a determinat si participat la vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri, cunoscând ca sunt falsificate;

- spălare de bani prev. de art. 23 lit. c din Legea 656/2002, constând in aceea ca urmare a operațiunilor comerciale nelegale, asimilate infractiunilor mentionate anterior, pe care le-a derulat impreună cu inculpatii si, a tainuit si favorizat derularea operatiunilor financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, preluand resurse financiare de la diversi beneficiari pe care le-a predat inculpatului, actiunea sa avand drept urmare crearea posibilitatii de transferare a acestor resurse financiare si a determinat, prin atitudinea de tainuire, reintroducerea lor in circuitul financiar cu aparenta de legalitate.

4. Inculpatul a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunilor de:

- complicitate la infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 26.pen. raportat la art. 9 lit. a din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. ( 2 acte materiale), constand in aceea ca in perioada 2006- 2007 in mod repetat si in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, l-a ajutat nemijlocit pe inculpatul - ca in calitate de administrator de fapt al SC "" SRL si de drept al SC " Com" SRL, sa realizeze activitati de producere si comercializare a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, in sensul ca aceste activitati s-au desfasurat in locatii care nu au fost declarate autoritatilor, respectiv sa fie evidentiata pe etichetele bauturilor vandute numele unei firme al carei angajat nu era si sa realizeze acte de comert in numele acesteia, cauzand un prejudiciu bugetului de stat de 158.386 lei;

- constituirea si apartenenta la un grup de crima organizata prev. de art. 7 din legea 39/2003, constand in aceea ca intreaga activitate infractionala derulata in perioada 2006-2007 de catre inculpat, impreuna cu inculpatii G, si -, a fost efectuata in vedere obtinerii frauduloase de fonduri financiare, prin incercari repetate de punere in circulatie a bauturilor alcoolice si vinurilor falsificate, inculpatul constituindu-se ca persoana de decizie pentru cei carora le- incredintat activitati de producere si punere in circulatie a acestor marfuri;

- inselaciune cu privire la calitatea marfurilor raportata la infractiunea de falsificare de alimente si alte produse in forma continuata, prev.de art. 297 rap. la art. 313.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 pen. constand in aceea ca in calitate de membru al grupului de crima organizata, a determinat si participat la producerea si vanzarea de vinuri, cunoscand ca sunt falsificate si care prin falsificare au devenit vatamatoare sanatatii;

- spalare de bani prev.de art. 23 lit.c din Legea 656/2002, constand in aceea ca urmare a operatiunilor comerciale nelegale, asimilate infractiunilor mentionate anterior, pe care le-a derulat impreuna cu inculpatii, - si G, a tainuit si favorizat derularea operatiunilor comerciale ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, acceptand sa produca marfuri falsificate aducatoare de fonduri ilicite, actiunea avand drept urmare crearea de posibilitati de transferare a acestor resurse financiare, rezultate din savarsirea infractiunii de evaziune fiscala si a determinat, prin atitudinea de tainuire, reintroducerea lor in circuitul financiar cu aparenta de legalitate.

Pentru toti inculpatii s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 33 lit. a pen. La data de 24 martie 2008 s-a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive a acestor inculpati.

Inculpatul, prin aparator, sustinut ca verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive in conditiile prevazute de art. 3001.pr.pen. este inadmisibila intrucat hotararea prin care s-a prelungit ultima data masura arestarii preventive nu este definitiva, fiind declarat recurs.

Instanta constatand ca nu este nicio dovada cu privire la declararea recursului si ca nu exista nici text de lege care sa interzica instantei, in situatia precizata, verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatilor la primirea dosarului pentru judecata in fond, a respins ca nefondata exceptia invocata de aparatorul inculpatului.

Totodata instanta a constatat că temeiurile care au determinat atat arestarea preventiva a inculpatilor, si, cat si prelungirea acestei masuri preventive, se mentin si in perioada urmatoare si ca la acestea, prin trimiterea in judecata a inculpatilor pentru pentru savarsirea unor infractiuni de o gravitate deosebita, se adauga noi temeiuri care justifica privarea de libertate a inculpatilor si in continuare.

Sustinerile inculpatilor in sensul ca nu mai exista asemenea temeiuri care sa justifice mentinerea masurii arestarii preventive, ori ca s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei masuri preventive, nu pot fi retinute deoarece sunt intro vadita contradictie cu gravitatea faptelor retinute prin actul de acuzare in sarcina inculpatilor ori cu suportul probator al cauzei.

Prin rmare, cererea inculpatilor de fi revocata sau inlocuita masura arestarii preventive cu masura preventiva prevazuta de art. 136 lit.c pr.pen. nu poate fi primita.

In acelasi sens va fi privita si cererea parchetului cu privire la masura preventiva dispusa pentru inculpatul, intrucat elementele retinute in favoarea acestui inculpat nu modifica in mod substantial temeiurile care au stat la luarea si mentinerea arestarii preventive.

Cu toate acestea, cererea parchetului de a se dispune inlocuirea arestarii preventive cu masura prevazuta de art. 136 lit.c pr.pen. pentru inculpatul G este apreciata ca fiind intemeiata deoarece se adauga un motiv serios de ordin medical, cat si necesitatea efectuarii grabnice a unei interventii chirurgicale in unitate de specialitate.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivele arătate pe larg în practicaua prezentei decizii.

S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara.

Analizând încheierea atacată, conform dispozițiilor art. 3856Cod procedură penală raportat la art. 141 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:

Inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave pentru care legiuitorul a stabilit sancțiuni penale adecvate ( art. 9 din Legea nr. 241/2005 - închisoare de la 2 la 8 ani; art. 7 din Legea nr. 39/2003 - închisoare de la 5 la 20 ani; art. 297 Cod penal raportat la art. 313 Cod penal - închisoare de la 3 la 10 ani; art. 23 din Legea nr. 656/2002 - închisoare de la 3 la 12 ani).

Existența indiciilor de vinovăție a fost analizată în concret la luarea efectivă a măsurii preventive, iar cu ocazia verificării temeiniciei și legalității acestei măsuri în condițiile art. 3001Cod procedură penală, corect prima instanță constatând că temeiurile avute în vedere subzistă și impun în continuare privarea de libertate, a menținut măsura preventivă, raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile, astfel cum au fost reținute în actul de acuzare, cât și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, pericol care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată.

Datele care caracterizează faptele deduse judecății prin gravitatea lor pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de insecuritate cetățenilor, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, ori complici ai unor astfel de fapte.

Faptul că inculpații sunt bănuiți că au săvârșit infracțiunile deduse judecății pentru care nu s-a declanșat încă cercetarea judecătorească, nu îi privează de dreptul lor inițial de a fi prezumați nevinovați până la momentul dovedirii vinovăției, în condițiile legii.

Prima instanță nu a făcut decât să se conformeze dispozițiilor art. 3001Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală ( chiar dacă nu a fost invocat și acest text de lege), primind dosarul și constatând că inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest și că măsura preventivă încă nu expirase, a procedat în mod corect la verificarea legalității și temeiniciei măsurii, astfel că nu poate fi primită critica făcută cu privire la acest aspect, cu atât mai mult cu cât recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare, încheierea producându-și efectele prin menținerea stării de arest a inculpaților pe toată durata judecării recursului.

În egală măsură nu pot fi primite în această fază procesuală susținerile privind nelegala sesizare a instanței precum și încălcarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale, atât timp cât cercetarea judecătorească nu s-a declanșat, primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 14.04.2008, judecătorul fondului fiind în măsură să analizeze și să se pronunțe asupra acestor chestiuni.

Așadar, se constată că în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a inculpaților - recurenți și a respins propunerea Parchetului privind înlocuirea măsurii privative de libertate cu aceea a obligării de a nu părăsi țara în ce îl privește pe inculpatul, nefiind întrunite condițiile înlocuirii pentru niciunul dintre inculpații - recurenți.

Pentru toate aceste considerente recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 litera b Cod procedură penală raportat la art. 141 Cod procedură penală cu consecința obligării fiecărui recurent la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (în prezent deținut în Arestul V, fiul lui - și, născut la data de 07.10.1977 în Focșani, domiciliat în Focșani,-, județul V), ( în prezent deținut în Arestul V, fiul lui și, născut la data de 16.04.1983 în T, județul G, domiciliat în comuna, județul G) și (în prezent deținut în Arestul V, fiul lui și, născut la data de 28.03.1973 în T, județul G, domiciliat în T, str. - -, județul G) împotriva încheierii din 24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

În baza art. 192 alineatul 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre inculpați - recurenți la plata sumei de 30 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 01 Aprilie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

Red. / 04 Aprilie 2008

Tehn. 01 Aprilie 2008

Președinte:Marcian Marius Istrate
Judecători:Marcian Marius Istrate, Ion Avram, Mița

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Galati