Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 191/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 191/
Ședința publică din 02 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache Judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu Președintele Secție de minori și familie
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 22.11.1988 în mun. G, domiciliat în G,-, - 21,.23,CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 24 martie 2008 Tribunalului Galați.
La apelul a răspuns inculpatul în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 41/03.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, recurentul precizează că își menține recursul formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, învederează că, din punctul său de vedere recursul vizează chestiuni și de moralitate și de echitate. Inculpatul a fost arestat pentru două infracțiuni. O infracțiune prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și infracțiunea prev. de art. 282.Cod Penal Mai exact s-au apucat și ei și au făcut niște bancnote de 5 euro la imprimantă, bancnote care nu au fost puse în circulație pe teritoriul României.
Ceea ce este interesant în această cauză este reținerea art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv grupul infracțional organizat. Cei trei,"balauri fiind" au peste 18 ai dar nu au 20 de ani, la pușcărie li se spune "bighidii", s-au apucat și au scos la imprimantă acele bancnote, care erau atât de prost făcute încât "râdeau și curcile de ei".
A înțeles că la momentul arestării s-a reținut art. 7 în ideea că instanța se va lămuri asupra situație, dar după ce au fost arestați, le-a fost prezentat materialul și au fost trimiși în judecată.
Ori, nici din rechizitoriu și din nici absolut nici un act din acest dosar nu transpare următoarea idee: " X este șeful, Y și Z sunt ceilalți coparticipanți cu atribuțiile bine determinate".
În momentul în care ei au fost arestați DIICOT G au mai depistat și verificat un alt grup. Ceilalți falsificaseră bonuri de masă și bancnote de 100 dolari și 100 de euro. Acolo s-a mers pe 323 din Cod Penal și cu art. 282.p. Situația e similară, în schimb, acolo au pus în circulație pe teritoriul României și bonurile de masă și bancnote de 100 de dolari și 100 de euro, și atunci se pune întrebarea: Distincția între art. 323 și art. 7 care este? Art. 7 - spune dumnealui - atrage competența DIICOT-ului, iar art. 323 atrage competența Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați. Aceasta este singura diferență. Însă, sunt situații de fapt identice.
Ori, nu este corect și just să se rețină art. 7 numai în ideea de a se face statistică.
Din rechizitoriu, rezultă că inculpatul a avut o contribuție mai redusă. Nici nu voia să plece din țară, să pună în circulație bancnote, ci doar a ajutat. Atât. Și în aceste condiții, dacă în acel dosar, se poate desfășura cercetarea judecătorească cu inculpatul în stare de libertate, aici nu înțelege de ce nu se poate același lucru.
Un alt aspect, cu privire la limitele de pedeapsă. Art. 7 alin. 2 spune foarte clar că pentru grupul infracțional organizat pedeapsa care poate fi luată în calcul nu poate fi mai mare decât pedeapsa ce constituie obiectul grupului infracțional organizat. Mergând la textul de lege se poate constata că limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 12 ani. Logic și normal pedeapsa pentru art. 7 nu poate fi mai mare de 12 ani. Mergând pe raționamentul logic ar însemna că la momentul actual ar putea să ceară liberarea provizorie sub control judiciar. Nu a cert-o pentru că a considerat că nu avea nici un sens, crezând că instanța în momentul în care s-a întocmit rechizitoriul și început, practic, cercetarea judecătorească, va constata situația de fapt. Este totuși art. 282 p. o dă faptul că la Tribunalul Galați, recunoaște, nu au mai fost "de alde 282", pentru că toate dosarele mergeau la judecătorie.
La momentul actual, inculpatul beneficiază de o anumită prezumție de nevinovăție, prin urmare acel temei, precum că are antecedente penale, nu mai există. Nu este un element care să fie avut în vedere la luarea măsurii sau menținerea arestării preventive.
Legat de "faptul că nu a fost un interval de timp", înțelege să pună întrebarea: "Cât este un interval de timp, care trebuie să fie lăsat să curgă pentru ca inculpatul să stea în libertate? "
Apreciază că este o aberație să se pună că "nu a trecut mult timp". Termenul este rezonabil și în același timp se apreciază funcție de anumite criterii, dar nu se poate să se spună că "" azi s-a împlinit și a stat suficient timp în arest preventiv.
Interesul său este ca inculpatul să fie în libertate, să meargă să muncească, să-și facă treburile lui și să se desfășoare procesul penal în stare de libertate.
Apreciază că a fost de bun simț și a cerut înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, fiindcă în această modalitate se stabilesc în sarcina inculpaților anumite obligații.
Așa cum a relevat și la instanța de fond, cercetarea judecătorească este banală. Mai trebuie audiați inculpații și un martor. Atât. Nu se poate vorbi de zădărnicirea aflării adevărului în condițiile în care cercetarea în faza urmăririi penale fost realizată în baza unor probe științifice, respectiv expertiză la bani, actele prin care au fost depistați ceilalți doi cu bancnote etc. Acest dosar în două termene se soluționează.
Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că încheierea instanței de fond este legală și temeinică întrucât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. în ce privește existența la dosar a unor probe și indicii cum că inculpatul a săvârșit infracțiunile ce au fost reținute în sarcina sa, și anume adresele emise de IPJ din care rezultă că bancnota de 5 euro e contrafăcută prin folosirea de tehnici copiative computerizate, declarațiile martorilor, acesta făcând referire directă și la participația inculpatului și a martorului, buletinul de expertiză 307/2008, emis de BNR din care rezultă că nu sunt autentice, procesele verbale de percheziție.
De asemenea, subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f întrucât C.P.P. pedepsele prev. de lege pentru infracțiunile săvârșite sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată infracțiunilor, împrejurările în care s-au comis, starea de insecuritate care s-ar crea în circuitul economic prin producerea și distribuirea unor astfel de bancnote contrafăcute. În sarcina inculpaților s-a reținut că au falsificat și deținut bancnote de 5 euro în număr de 200.
Consideră că încadrarea juridică nu se discută la acest moment, urmează să fie pusă în discuție la judecarea pe fond, iar contribuția diferită poate fi avută de asemenea, în vedere la o eventuală individualizare a pedepsei.
Solicită respingerea cererii formulate ulterior nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 139.C.P.P.
Avocat, având cuvântul în replică, arată că inculpatul din boxă nu a deținut nici un. I-a ajutat pe ceilalți să facă la imprimantă acele bancnote și atât. Toate celelalte bancnote au fost luate de ceilalți să le pună în circulație.
Inculpatul regretă fapta, este de acord cu cele susținute de apărătorul său și dorește punerea în stare de libertate, neconsiderându-se un pericol social.
Întrebat fiind, precizează că înainte de a fi arestat era ospătar la Hotel
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 24 martie 2008 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- s-a menținut starea de arest inculpaților, și începând cu data de 25.03.2008.
S-au respins cererile formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut următoarele:
S-a apreciat că se impune în continuare menținerea stării de arest inculpaților, și deoarece infracțiunile reținute în sarcina acestora prezintă un pericol social ridicat, fiecare infracțiune este prevăzută de lege cu un cuantum mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate inculpaților prezintă pericol social prin posibilitatea ca aceștia să se sustragă judecății, să comită noi fapte penale, inclusiv infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, prev. de art. 261 și art. 2611.pen. anume împiedicarea participării în proces și determinarea la mărturie mincinoasă.
Inculpații și sunt cunoscuți cu antecedente penale fiind condamnați pentru comiterea de furturi și tâlhărie, ceea ce denotă o perseverență infracțională deosebită a acestora și faptul că prezintă pericol social.
Pe de altă parte în sarcina inculpatului se reține și infracțiunea de trafic de substanțe toxice, respectiv mercur, prev. de art. 312.Cod Penal, faptă deosebit de gravă și pedepsită de lege cu închisoarea în cuantum mai mare de 4 ani.
În cauză nu s-a finalizat cercetarea penală, inculpații nu sunt arestați de mult timp, ceea ce presupune că nu este îndeplinită condiția rezonabilității măsurii preventive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
A arătat inculpatul că prin raportare la situația de fapt nu se poate reține în sarcina sa comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din legea 39/2003.
De asemenea, inculpatul mai susținut că bancnotele falsificate nu au fost puse în circulație pe teritoriul României.
RECURSUL ESTE NEFONDAT.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect împrejurarea că față de inculpatul se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
În acest sens avem în vedere dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. întrucât:
- faptele pentru care inculpatul este judecat sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Față de apărările formulate de inculpat cu privire la existența infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003 și cu privire la eventuala încadrare faptei în infracțiunea prevăzută de art. 323.pen. trebuie să precizăm că în această fază procesuală ( recurs împotriva încheierii de menținere stării de arest) nu putem să ne pronunțăm cu privire la o eventuală schimbare încadrării juridice faptei.
-la dosar există probe certe, administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Sub acest aspect avem în vedere declarațiile inculpaților; procesul - verbal din data de 17.01.2008- privind depistarea inculpaților și având asupra lor bancnotele de 5 euro contrafăcute; buletinul de expertiză nr. 307 din 17.01.2008 emis de; procesele -verbale de percheziție domiciliară; procesul-verbal de consemnare a declarației orale a martorului, audiat conf. art. 861al. 1,3, 6.C.P.P. declarațiile martorilor și .
Considerăm, însă, că parte din motivarea instanței de fond suportă critici, însă acestea nu pot conduce la lăsarea inculpatului în stare de libertate.
În acest sens constatăm că prima instanță argumentează menținerea stării de arest inculpatului pe împrejurările că ar putea "să se sustragă judecății", " să comită noi fapte penale inclusiv infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției prev. de art. 261 și art. 2611.Cod Penal, anume împiedicarea participanților la proces și determinarea la mărturie mincinoasă".
Așa cum s-a arătat și prin decizia penală nr. 109 /21.02.2008 prin care fost soluționat recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din data de 14.02.2008 și față de împrejurarea că de la acel moment și până în prezent nu au intervenit modificări cu privire la situația de fapt și probatoriul cauzei, considerăm că argumentele instanței de fond - arătate mai sus constituie temeiuri distincte pentru luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive, astfel:
- art. 148 lit. pr. pen. în sensul că " există date că inculpatul va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la judecată".
- art. 148 lit. b pr.pen. în sensul că: "există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor, prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor de probă"
- art. 148 lit. pr.pen. în sensul că " există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni".
Este adevărat că în conf. cu disp. art. 3002.pr.pen. în ref. la art. 160 alin.3 pr.pen. instanța menține starea de arest inculpatului și în condițiile în care ar exista temeiuri noi ( față de cele reținute inițial cu ocazia luării acestei măsuri), care să justifice privarea de libertate, însă este necesar ca pentru aceste temeiuri noi să existe probe la dosarul cauzei și nu doar simple presupuneri sau deducții.
în vedere în acest sens nu doar dispozițiile art. 62.pr.pen. conform cărora lămurirea cauzei se realizează de instanță doar pe bază de probe, ci și prevederile art. 148 lit. a,b,c pr.pen. care impun existența la dosarul cauzei de date din care să rezulte incidența temeiurilor reținute cu ocazia menținerii stării de arest.
Însă, verificând actele și lucrările dosarului se constată că nu există probe ce atestă presupunerea că inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau că ar putea comite noi fapte penale.
Împrejurarea că inculpatul mai suferit anterior o condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, față de care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, nu poate conduce indubitabil la concluzia că ar comite o nouă infracțiune.
Mai mult, sub acest aspect, instanța de fond stabilește și eventualele infracțiuni pe care le-ar putea comite inculpatul, respectiv împiedicarea participării la proces și determinarea la mărturie mincinoasă prev. de art. 261 și respectiv art. 2611.pr.pen. fără exista însă la dosarul cauzei un minim de probatoriu în acest sens și fără a argumenta și motiva în fapt această concluzie.
Prima instanță nu argumentează pe cine ar putea inculpatul să împiedice participa la proces și pe cine ar putea determina la mărturie mincinoasă, întrucât în cauză au calitate de martori două persoane, respectiv și (exceptând martorul cu identitate protejată) și nici una din aceste persoane nu a fost citată până în prezent și mai mult nici una nu a adus la cunoștință instanței că s-ar putea exercita presiuni asupra sa de către inculpat.
Având în vedere cele arătate mai sus considerăm, totuși că în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive inculpatului, respectiv disp. art. 148 lit. f C.P.P. se mențin și în prezent.
În cauză nu sunt incidente prevederile art. 139 alin.1 C.P.P.- în sensul schimbării temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive - care ar putea conduce la înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul .
Conf. art. 192 alin.2 C.P.P. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 22.11.1988 în mun. G, domiciliat în G,-, - 21,.23,CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 24 martie 2008 Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin.2 C.P.P. obligă pe inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 02 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./02.04.2008
Tehnored./02.04.2008
Jud. Fond.-
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Aurel Burlacu, Daniela Liliana
