Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.20
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror ,
din cadrul - Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații G, fiul lui și, născut la data de 15 decembrie 1968 și, fiul lui și, născut la data de 19 ianuarie 1961, în prezent aflați în Penitenciarul Focșani împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Buzău la 06 ianuarie 2009, în dosarul nr-, prin care în temeiul dispozițiilor art.3002cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de aceștia, iar în temeiul art.160 cod proc. penală s-a menținut această măsură în cursul judecății.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați G și, în stare de arest, personal și asistați de apărător desemnat din oficiu, domnul avocat, în substituire pentru avocat, cu delegație avocațială nr.2528/09.01.2009, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care precizează că s-a luat legătura cu apărătorul ales al recurenților avocat, acesta neconfirmând prezența pentru termenul de astăzi, după care:
Cu acordul instanței, avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpați, a luat legătura cu recurenții, precizând că nu au cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că de asemenea nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați G și, cu privire la cel dintâi, solicită a se avea în vedere faptul că acesta a recunoscut că a transportat persoane din România în, pentru a merge la muncă în această țară, însă încadrarea juridică dată faptei nu este corectă, deoarece oamenii au fost transportați de bună voie, pe banii firmei din, neputându-se vorbi de exploatarea acestora.
Arată că persoanele în cauză nu au primit sumele de ani promise în România, dar motivele ce au dus la aceasta nu-i sunt imputabile; oamenii transportați în nu au muncit toate zilele cât au stat acolo, o parte din ei au lucrat, unii au refuzat, astfel că nu se poate susține că au fost forțați să muncească.
Pentru aceste motive, având în vedere poziția procesuală constantă a inculpatului, că acesta are familie, doi copii minori de întreținut, solicită a se constata că nu se mai impune menținerea stării de arest.
De asemenea, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, avocat, arată că acesta nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și cercetat, el personal fiind plecat la muncă în și nu a urmărit să facă rău altor persoane.
Mai susține că familia sa se compune din 4 copii, doi minori și doi majori, fiind singurul întreținător de familie, astfel că măsura arestării preventive luată față de acesta apare ca fiind nepotrivită, cu atât mai mult cu cât inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și cele de cercetare judecătorească.
Pentru aceste motive, solicită respingerea cererii de menținere a stări de arest și înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de anp ărăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul - B pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, reținându-se că aceștia au recrutat mai multe persoane, prin inducerea în eroare, au transportat, cazat și primit pe teritoriul României și Greciei, în scopul exploatării acestora prin încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă.
Având în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii, în formă continuată, arată că se constată că subzistă în continuare temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Buzău la data de 6 ianuarie 2009 și menținerea acesteia ca fiind legală și temeinică.
Recurentul - inculpat G, având cuvântul personal, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că nu poate lua legătura cu părțile vătămate pentru a influența astfel aflarea adevărului având în vedere distanța din localitățile de domiciliu și că nu va părăsi țara în ipoteza în care va fi pus în libertate, având doi copii minori în întreținere.
Mai arată că recunoaște că a greșit, însă a vrut să le ajute pe părțile vătămate, care au refuzat munca, pentru cea prestată doreau o plată mai mare, că acestea nu au fost obligate la muncă, fiind libere să meargă la magazine, la plajă. Susține că el este cel care le-a asigurat hrana.
Recurentul - inculpat, având cuvântul personal, solicită judecarea sa în stare de libertate, urmând a se avea în vedere că are patru copii în întreținere, iar soția sa nu realizează venituri, el fiind singurul întreținător al familiei.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 06 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Buzăus -a enținut starea de arest preventiv a inculpaților G (fiul lui și, născut la 15 decembrie 1968 în municipiul S jud.I, cu același domiciliu,-) și ( zis "" fiul lui și, născut la 19 ianuarie 1961 în com. C, jud.B, cu același domiciliu, satul ), ambii deținuți în Penitenciarul Focșani, la judecata cauzei în primă instanță, în condițiile art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 cod proc. penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că se impune privarea de libertate în continuare a celor doi inculpați, întrucât cercetarea judecătorească nu este finalizată, nu s-au audiat toate părțile vătămate și martorii, iar pe de altă parte subzistă temeiurile inițiale ce au determinat luarea măsurii.
Pe de altă parte, dat fiind natura infracțiunilor prezumtiv comise de aceștia rezultă și necesitatea de a-i împiedica să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea victimelor sau a martorilor.
S-a concluzionat că nu poate fi primită susținerea inculpatului G privind încetarea de drept a arestării preventive, atâta timp cât la data de 23 noiembrie 2008 instanța la finalul s-a pronunțat asupra măsurii prin punerea în discuție a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, au declarat recursuri inculpații G și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
motivele invocate prin căile de atac exercitate anterior, precum și în fața primei instanțe, în esență, aceștia au susținut că nu mai subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au determinat luarea și menținerea arestării până în prezent, neexistând date certe că ar fi comis acte materiale ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Separat de aceasta, perioada deținerii de circa un an de zile ar fi suficientă pentru realizarea scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile art.148 alin.1 lit.f cod proc. penală, aceasta cu atât mai mult cu cât au o situație materială precară, fiind singurii întreținători ai familiilor, cu mai mulți copii, soțiile nerealizând venituri.
S-a solicitat, în principal, revocarea arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu una din măsurile restrictive de libertate prev. de art.145 și respectiv 145/1 cod proc. penală.
Recursurile nu sunt fondate.
Verificând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate, rezultă că situația de fapt s-a apreciat corect la primul grad de jurisdicție, iar dispozițiile procedurale ce reglementează menținerea arestării recurenților G și în cursul cercetării judecătorești, înscrise sub art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 cod proc. penală, au fost corect interpretate.
Conform prevederilor art.136 alin.8 și art.139 alin.4 cod proc. penală, revocarea unei atare măsuri după trimiterea în judecată a inculpatului se poate dispune numai sub condiția ca temeiurile inițiale ce au determinat deținerea să fi încetat ori să se fi schimbat, în sensul diminuării pericolului social concret prezentat de coinculpați pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunilor deduse judecății, conduita adoptată de aceștia în cursul procesului și stadiul verificării existenței faptei și vinovăției, cu respectarea dispozițiilor art.3, 4, 6 și 66 din același cod.
Prin Rechizitoriu nr.43/D/P/2008 întocmit de -Biroul Teritorial Buzău la data de 16 septembrie 2008, recurenții și zis "" au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă agravată prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, constând în aceea că în cursul lunii iulie 2008, au recrutat prin inducerea în eroare, transportat, cazat și primit pe teritoriile României și Greciei 15 cetățeni români, respectiv pe părțile vătămate zis "", zis "", zis "", precum și martorii, el, zis "", și, în scopul exploatării prin încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
În concret, recrutarea s-ar fi realizat de către inculpatul, acționându-se de regulă pe raza județului B și asupra unor victime cu situație materială precară, multe cu grad redus de instrucție și educație.
Inducerea în eroare s-ar fi obținut prin oferirea unor locuri de muncă în, pentru munci agricole remunerate în condiții atractive, cu suma de 50 euro/zi, în cadrul unui program obligatoriu de lucru de circa 5 ore, asigurați fiind și asupra posibilității realizării de câștiguri suplimentare în cazul prestării de servicii în interesul altor fermieri, în restul intervalului de timp.
După primirea în țara de destinație de către recurentul G, în realitate, conjugându-și acțiunile, victimele ar fi fost conduse pe o plantație agricolă din localitatea La, unde inițial nu li s-ar fi asigurat locuri de muncă.
Ulterior acestea ar fi fost constrânse să lucreze în alte condiții decât cele promise în țară și aservite material față de recurenți prin primirea unor sume de bani infime și insuficiente chiar unei alimentații zilnice corespunzătoare.
Mai mult, contrar înțelegerii contractuale, realizate în România, ar fi fost obligate să lucreze circa 12-13 ore, locuind în barăci improvizate, să doarmă pe lăzi de plastic, ansamblul locativ nefiind racordat la rețeaua de electricitate, malnutriția fiind constatată și cu ocazia spitalizării în regim de urgență a victimei.
Arestarea recurenților G și s-a dispus la data de 14 august 2008 și a fost menținută până în prezent, constatându-se că se află în situația prev. de art.148 lit.f) cod proc. penală, fiind inculpați pentru săvârșirea unei infracțiuni pedepsite de legea specială cu închisoarea de la 5 până la 15 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Legalitatea și temeinicia acesteia s-au verificat cu respectarea termenelor și condițiilor prev. de art.3001și art.3002rap. la art.160ași art.160bcod proc. penală, ultima durată de 60 de zile expirând la data de 17 ianuarie 2009.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău, ca primă instanță, la 16 septembrie 2008, sub nr-.
Din actele procedurale efectuate se constată că până în prezent pentru cercetarea judecătorească s-au acordat patru termene de judecată, în cadrul cărora s-au luat declarații celor doi coinculpați, dosarul amânându-se la termenul din 22 ianuarie 2009, pentru audierea celor șapte părți vătămate și a 15 martori propuși în acuzare în susținerea rechizitoriului.
Aceștia și-au menținut poziția adoptată la urmărirea penală, în sensul contestării săvârșirii actelor materiale de inducere în eroare a victimelor privind clauzele contractuale stipulate ca și acelea specifice supunerii la muncă forțată prin aservirea materială, limitarea posibilității de deplasare, inclusiv reîntoarcere în țară, malnutriție și condiții de locuit și igienă sub limite minime admise în Normele, ce face parte din dreptul intern.
Organele de urmărire penală au reținut însă situația de fapt și respectiv vinovăția prin coroborarea declarațiilor celor cinci părți vătămate și 14 martori, cu procesele verbale de confruntare a acestora cu inculpații, de percheziție domiciliară la locuința recurentului G, CD-ul și planșa foto anexate, înscrisurile reprezentând mandate de transfer a unor sume de bani și bilete de transport pe teritoriul Greciei și din în România.
Până în prezent verificarea probelor de vinovăție și a susținerilor formulate în apărare nu s-a putut realiza, din culpa exclusivă a inculpaților, care pe de o parte au solicitat amânarea cauzei pentru prezentarea avocatului ales, iar pe de alta, cum de altfel au procedat și în faza de urmărire penală, au formulat multiple cereri incidentale, vizând verificarea legalității și temeinicie arestării preventive motivat de aceleași împrejurări de fapt și date personale, avute în vedere încă de la luarea măsurii.
Prin urmare, susținerea acestora în sensul că arestați fiind de circa șase luni, pericolul social concret al infracțiunilor deduse judecății s-ar fi redus nu se justifică, cât timp instanța sesizată cu judecata fondului nu a avut posibilitatea ascultării părților vătămate și martorilor, cu respectarea principiilor ce guvernează stabilirea existenței faptei și vinovăției în procesul penal, în condiții de oralitate, contradictorialitate și nemijlocire și deci nu există indicii privind intervenția vreunei schimbării a situației de fapt descrisă în actul de acuzare.
Pe de altă parte, astfel cum s-a apreciat constant, inclusiv prin încheierea atacată, modalitatea de operare, amploarea activității infracționale, scopul urmărit de recurenți, numărul și situația personală a victimelor impun în continuare privarea de libertate a acestora pentru normala desfășurare a judecății.
Revocarea arestării ar crea un serios impact negativ în comunitate, justificând temerea că aceștia ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, dar și că instanțele judecătorești nu manifestă suficientă fermitate în cazul criminalității transfrontaliere vizând extorcarea financiară a forței de muncă în contextul creșterii ratei șomajului pe teritoriul statului român.
Față de cele ce preced, subzistând pericolul social concret prezentat pentru ordinea publică, în sensul art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, justificat prima instanță a considerat că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de lege pentru înlocuirea arestării cu altă măsură restrictivă de libertate mai ușoară, înlocuirea cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea conform art.145 și respectiv art.145/1 rap. la art.145 cod proc. penală.
Ca atare, întrucât în cazul unor infracțiuni care prin natura lor prezintă o gravitate ridicată, datele personale pot constitui criterii de individualizare a pedepsei în cazul în care s-ar pronunța condamnarea și nu garanții în prezervarea ordinii de drept, reprezentând de altfel și un risc asumat la încălcarea legii penale, criticile invocate în căile de atac exercitate se privesc ca neîntemeiate.
Concluzionând, încheierea atacată fiind dreaptă și conformă legii, recursurile coinculpaților G și se vor respinge ca nefondate, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b) cod proc. penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații G și, în prezent deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 06 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Buzău, ca nefondate.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
6 ex./16 ianuarie 2009
Dosar fond - Trib. B
Jud. Fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Operator de date cu caracter personal, Nr. notificare 3113/ 2006
Str. - - nr. 4, P,
: 0244/-/-;: 0244/-
E-mail: rvoinea @ just.ro
Dosar nr-
P, 12 IANUARIE 2009
CĂTRE,
PENITENCIARUL FOCȘANI
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr.20 pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2009 în dosarul nr- al Curții de Apel Ploiești, au fost espinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G, fiul lui și, născut la 15.12.1968 și, fiul lui și, născut la 19.01.1961, ambii deținuți în Penitenciarul Focșani, județul V, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul penal nr-, prin care în baza disp.art.300/2 rap.la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de aceștia.
Măsura este definitivă.
Anexăm alăturat copie dispozitiv încheiere.
Președinte, Grefier,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Operator de date cu caracter personal, Nr. notificare 3113/ 2006
Str. - - nr. 4, P,
: 0244/-/-;: 0244/-
E-mail: rvoinea @ just.ro
Dosar nr-
P, 12 IANUARIE 2009
Copie dispozitiv decizie penală nr.20
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G, fiul lui și, născut la 15.12.1968 și, fiul lui și, născut la 19.01.1961, ambii deținuți în Penitenciarul Focșani, județul V, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul penal nr-, prin care a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților.
Obligă recurenții inculpați la plata de câte 180 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 ianuarie 2009.
Urmează semnăturile.
Pentru conformitate,
Grefier
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
MINUTĂ
RECURS
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G, fiul lui și, născut la 15.12.1968 și, fiul lui și, născut la 19.01.1961, ambii deținuți în Penitenciarul Focșani, județul V, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul penal nr-, prin care a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților.
Obligă recurenții inculpați la plata de câte 180 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
