Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 20
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mi sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat fiind inculpatul arată că menține recursul formulat, că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv. Probatoriul administrat nu conturează așa zisa infracțiune de trafic de persoane reținută în sarcina inculpatului, victima presupusei activități infracționale a inculpatului fiind chiar soția sa, de care în prezent este divorțat și împreună cu care are trei copii minori. Inculpatul este arestat de mult timp iar pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestuia în libertate s-a diminuat în timp. Solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea recurată fiind legală și temeinică. În mod corect instanța de fond verificat conform disp. art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispusă față de inculpat și a apreciat să subzistă temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cod procedură penală, temeiuri care au fost expuse pe larg atât în încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă cât și în încheierea recurată.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, arătând că nici până la acest moment nu a înțeles de ce este acuzat, soția sa era plecată în străinătate și el nu știe cu ce se ocupa acolo.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 10 februarie 2009 Tribunalului Iași, în baza art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților )., ). ). și.
În baza art. 16 ind. b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților )., A, acesta din urmă sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 59/U din 8 septembrie 2008 emis de Tribunalul Iași.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b Cod procedură penală, în cursul judecății, în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța are obligația ca periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, să verifice legalitatea si temeinicia măsurii arestului preventiv.
Cu această ocazie conform alin. 2 și 3 ale art. 160 ind. b Cod procedură penală, instanța poate fie să revoce arestarea preventivă atunci când constată că este nelegală sau constată că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice detenția privată, fie să mențină măsura arestului atunci când constată că temeiurile arestării inițiale impun în continuare privarea de libertate sau constată că au apărut temeiuri noi care impun același lucru.
În cauza de față, prin încheierea nr. 97 din 08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpații )., ). A, ). și, reținându-se ca și temeiuri ale arestării dispozițiile art. 143 și 148 lit. f și b ( temeiul înscris la art. 148 lit. b fiind reținut doar in privința inculpaților și A).
În fapt s-a reținut în esență că materialul probator administrat in cauză conferă indicii temeinice cum că fiecare dintre cei patru inculpați a comis fapte prevăzute de legea penală română, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de textele de încriminare este închisoarea mai mare de 4 ani. S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților )., ). A, ). și prezintă pericol concret pentru ordinea publică; în privința inculpaților si A s-a mai reținut că din probele existente la dosar rezultă că aceștia au încercat să influențeze victimele prin amenințare.
Analizând și evaluând în mod sumar, toate mijloacele de probă existente la dosar, instanța constată că de la data la care a fost luată măsura de arest preventiv față de inculpați și până în prezent, în cauză, nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive au încetat sau că, eventual, s-au schimbat.
Pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale instanța retine că aceleași temeiuri există si in momentul de față. Astfel, din coroborarea tuturor mijloacelor de probă ce se regăsesc in dosarul de urmăririi penală nr. 22 D/P/2008 instanța constată că există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei expresii de art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, în sensul că fiecare dintre inculpații )., ). A, ). și a comis mai multe fapte incriminate de normele de drept penal român, fapte ce sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
In raport de natura si importanta relațiilor sociale pretins încălcate, de gravitatea sporită a faptelor bănuit că au fost comise, de întinderea mare în timp și în spațiu a activității infracționale bănuit desfășurată de inculpați, de modalitatea concretă în care se presupune că s-au derulat acțiunile ilicite, de faptul că inculpații - persoane adulte, cu capacitate de muncă deplină, nu au desfășurat munci licite ci au dus o viată parazitară asigurându-și obținerea de venituri din exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, între care se regăsesc si minore, precum și persoane cu care inculpații, și aveau încheiate căsătorii, de urmările produse prin faptele imputate inculpaților, de cuantumul ridicat al veniturilor bănești bănuit obținute din activitatea de exploatare sexuală a victimelor, instanța apreciază că fiecare dintre inculpații )., ). A, ). și continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.
De asemeni, pe baza proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, a declarațiilor martorilor -, și a declarațiilor părților vătămate se apreciază că inculpatii si au încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin amenințarea unora dintre părțile vătămate pentru a le determina, fie să nu facă declarații "acuzatoare" în fata organelor judiciare, fie să-și retracteze declarațiile făcute anterior.
Față de cele sus redate instanța constată că temeiurile arestări inițiale a inculpaților )., ). A, ). și continuă să legitimeze privarea de libertate a acestora, motiv pentru care va face aplicarea dispoz. art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală și va dispune menținerea măsurii arestării preventive față de fiecare dintre cei patru inculpați.
Verificând actele și lucrările dosarului se constată că atât la luarea cât și ulterior la prelungirea și respectiv menținerea măsurii arestului preventiv a celor patru inculpați au fost respectate dispozițiile legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recurs se susține că probatoriul administrat nu conturează infracțiunea de trafic de persoane reținută în sarcina inculpatului, victima presupusei activități infracționale a acesteia fiind soția sa de care, în prezent, este divorțat și împreună cu care are trei copii minori. Inculpatul este cercetat de o perioadă lungă de timp, iar pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestuia în libertate s- diminuat în tip. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin actul de acuzare și trimitere în judecată s-a reținut că împreună cu ceilalți coinculpați, în perioada noiembrie 2002 - septembrie 2008, în realizarea aceleași rezoluții infracționale le- racolat prin înșelăciune pe părțile vătămate, M, D, și pe minorele (16 ani) și (16 ani) le- transportat, cazat în România, Spania și Turcia și, prin amenințare violență și constrângere psihică le-a exploatat pe acestea, obligându-le la practicarea prostituției în Spania, România și Turcia, fapte ce constituie infracțiunile pentru care este cercetat.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură dispusă în cursul urmăririi penale la 8 septembrie 2008, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cele prevăzute în art. 148 lit. f Cod procedură penală nu au încetat și nu s-au modificat pentru a deveni incidente dispozițiile art. 139 Cod procedură penală privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Cauza se află în faza procesuală a cercetării judecătorești, care nu este finalizată, urmând a se administra în continuare probe.
Conform probatoriului administrat până în prezent, bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care este cercetat continuă să fie actuală, iar temeiul de arestare impune continuarea privării de libertate a inculpatului conform art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, protejarea ordinii publice care ar fi afectată prin lăsarea sa în libertate continuând să fie prevalentă.
Cum temeiurile de arestare nu s-au modificat și nu au încetat, raportat la activitatea infracțională presupus a fi comisă de inculpat pentru care există probatoriu ce fundamentează bănuiala legitimă de săvârșire a infracțiunilor, și care dă gradul de pericol social pe care lăsarea în libertate a inculpatului o prezintă pentru ordinea publică, raportat și la durata rezonabilă de arestare preventivă în ce îl privește pe acesta, cercetarea judecătorească începând din 12 ianuarie 2009, durata rezonabilă prin examinarea complexității cauzei și probatoriului, diligența organelor judiciare în derularea procedurilor și a timpului efectiv relativ scurt de arestare total și corespunzător fazei cercetării judecătorești, soluția de menținere a măsurii arestării preventive este legală și temeinică.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului și va menține încheierea de ședință atacată.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii penale din 10.02.2009 a Tribunalul Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.02.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Mihaela Chirilă, Daniela Dumitrescu
