Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 200
Ședința publică de la 27 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 17.11.1985 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din 16.03.2009 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat din Baroul I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului, nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpat.
Avocat avand cuvantul pentru inculpatul recurent Tabel, sustine că a formulat recurs impotriva incheierii Tribunalului prin care s-a dispus prelungirea masurii arestarii preventive in ceea ce-l priveste pe inculpatul vis-a vis de elementele de noutate care au aparut la termenul din 9 martie 2009, moment in care s-au vizionat inregistrarile video din acel local care priveau desfasurarea evenimentelor.
Asa cum se va vedea in incheierea din 09.03.2009, atat apararea, dar mai important, reprezentantul parchetului cat si instanta de judecata au constatat că nimic din ce apare in acele inregistrari nu creeaza un cadru infractional in ceea ce-l priveste pe.
Ca atare, asa cum apare pe acele inregistrari in care se vede marea invalmaseala, aglomeratie, bataie generala, vis--vis de declaratiile tuturor martorilor oculari, a inculpatului, a celor 3 din 4 parti vatamate audiate, care fiecare incep declaratia cu fraza "la un moment dat a inceput o bataie generala", s-a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice din infractiunea tentativa la omor in art.322 - intr-o incaierare.
Discutiile vor avea loc vis--vis de consecintele care au avut loc vis--vis de partile vatamate, atat care are dubla calitate, cat si de cealalta parte vatamata, pentru ca cei care sunt pentru vatamare corporala au inteles sa nu se judece cu acesta.
Aceste declaratii date nemijlocit la instanta de fond duc la inlaturarea raspunderii penale pentru infractiunile de vatamare corporala - asa cum sunt trecute in rechizitoriu, ramanand doar acea parte vatamata, acea parte vatamata care nemijlocit in fata instantei sub nici o forma nu da aceleasi elemente care erau trecute in declaratia initiala in momentul in care a fost spitalizata, si in motivul acelei presupuse parti vatamate se incepe urmarirea penala la data de 13.10.2008 pentru infractiunea de denuntare calomnioasa.
Toate aceste dubii, semne de intrebare, incadrare juridica luata in mai mult decat in mod arbitrar, lunga perioada de timp de cand se afla in stare de arest preventiv, nu poate duce decat in favoarea acestuia si anume la dreptul de a se judeca in stare de libertate, aceste incertitudini chiar si cu privire la incadrarea juridica, pericolul social care se pune in discutie in momentul in care s-a luat aceasta masura preventiva la 07.06.2008 si subzistand indiciile pana in prezent s-a mentinut aceasta masura.
Toate aceste elemente si indicii temeinice avute in vedere initial, inregistrarile video, certificatul medico-legal care se astepta, la acel moment avand doar concluziile preliminare, martorii audiati care trebuiau sa fie reaudiati de instanta fondului, toate aceste elemente s-au schimbat radical.
Ca atare, avand in vedere indiciile avute in prima etapa la urmarirea penala si puse in balanta cu elementele de noutate care au aparut in timpul cercetarii judecatoresti in fata Tribunalului I, nu duc decat eventual la infractiunea prevazuta de art.322 Cod penal.
Pericolul pe care il prevede legiuitorul pentru savarsirea unei astfel de infractiuni nu este de natura a priva de libertate in timpul judecatii, nu trebuie echivalata starea de arest preventiv cu o eventuala condamnare si bineinteles sa vada pentru ce infractiune va fi. Daca va fi gasit vinovat, va fi condamnat inculpatul.
In concluzie, solicita admiterea recursului formulat impotriva incheierii de sedinta din 16.03.2009, dar raportat si la schimbarile din sedinta din 09.03.2009 din fata Tribunalului I, a se constata ca indiciile avute in vedere initial s-au schimbat radical si nu impun cu necesitate in continuare ca sa se afle in stare de arest preventiv. A se dispune pe cale de consecinta, punerea lui in libertate.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciaza ca incheierea instantei de fond din 16.03.2009 a evaluat in mod corect situatia probatoriului administrat pana la aceasta data in cauza privind pe inculpatul si a dispus in mod legal si temeinic mentinerea masurii arestarii preventive impotriva acestuia, pentru care s-a dispus in conformitate cu disp. art.20 raportat la 174 Cod penal, aceasta este si incadrarea din rechizitoriu, intreg probatoriul este construit in baza acestor dovezi care au fost rezumate cat la procuror si cercetarea judecatoreasca, in aceasta faza s-a pronuntat instanta de fond numai referitor cu mentinerea masurii, nu s-a discutat fondul.
In acest context, apreciaza ca subzista in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive si solicita respingerea recursului.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a-i fi schimbata masura arestarii preventive.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 16.03.2009 a Tribunalului Iașis - dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, conform art. 300, ind. 2 raportat. La art. 160 ind. b Cod procedură penală, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.
Instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării inițiale arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În termen legal această încheiere a fost atacată cu recurs de către inculpat și criticată ca fiind netemeinică și nelegală solicitând prin apărătorul său judecarea în stare de libertate cu motivarea că:
- nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va fi afectată buna desfășurare a procesului penal;
- probele aflate la dosar conduc la concluzia se preconizează o schimbare de încadrare juridică din infracțiunea reținută în actul de sesizare în infracțiunea de "încăierare" pentru care limitele de pedeapsă sunt mai blânde și nu se impune menținerea stării de arest preventiv;
- existând dubii cu privire la încadrarea juridică acestea trebuie interpretate în favoarea inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, din următoarele motive:
Inițial, arestarea preventivă a fost luată față de inculpat cu motivarea că sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceste temeiuri nu s-au schimbat, subzistă și în prezent, așa încât impun în continuare privarea de libertate, în scopul bunei desfășurări procesului penal.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s-a comis fața, din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate și își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, ar fi judecate în stare de libertate.
Deși inculpatul, prin apărătorul său, amintește de dovezi de nevinovăție, cu privire la fapta ce face obiectul judecății susținând o eventuală schimbare de încadrare juridică, acest aspect nu poate fi avut în vedere de instanța de recurs în momentul procesual de față; fiind atributul instanței ce judecă fondul căii, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția și încadrarea juridică a faptei inculpatului.
Și instanța de recurs reține că, se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, pentru buna desfășurare procesului penal și în această fază a apelului. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursurile inculpatului vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 16.03.2009, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
31.03.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Daniela Dumitrescu, Aurel Dublea
