Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia /2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ /
Ședința publică de la 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de apărători aleși și în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat,solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea încheierii Tribunalului Constanța și urmare rejudecării să se dispună revocarea măsuri arestării preventive, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai există și deci nu se mai justifică păstrarea stării de arest preventiv, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Se susține de către apărătorul ales, în motivația cererilor că pornind de la scopul și categoriile măsurilor preventive, așa cum sunt reglementate de art. 136 cod pr. penală, a se observa împrejurarea că scopul măsurii preventive, acela de a asigura desfășurarea în bune condiții a procesului penal este același pentru toate măsurile preventive și nu numai astfel încât în condițiile în care legiuitorul discută,are în vedere posibilitatea și folosirea altor măsuri mai puțin restrictive de libertate, scopul măsurilor preventive poate fi pe deplin îndeplinit
Apreciază că încheierea instanței de fond este criticabilă, din moment ce chiar judecătorul fondului reține în mod controversat împrejurarea că în mod nedrept menținerea măsurii arestării preventive s-a întemeiat pe probe și indicii temeinice, de unde rezultă presupunerea în faza cercetării judecătorești că, inculpatul a săvârșit acele acte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii sancționate d Legea 78/2000, ceea ce induce ideea incertă și nesigură la acest moment procesual în legătura cu existența faptelor penale care săi incumbe infracțiunea.De altfel, la dosarul cauzei au fost administrate mijloace de probă, cereri indirecte și probe în legătură cu presupunerea rezonabilă faptei, însă ele au fost valabile până la sesizarea instanței cu rechizitoriu, în cauză s-ar fi impus ca probatoriul să fie suplimentat, procurorul să fi sesizat instanța de judecată cu forța certitudinii argumentelor și nu de o subzistență a indiciilor și a temeiurilor avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive.
Din această perspectivă, se constată că în actualul stadiu procesual, măsura preventivă nu se mai justifică a fi păstrată pentru asigura desfășurarea cu celeritate a procesului inclusiv raportat la declarațiile martorilor ce urmează a fi audiați, a probatoriului din prisma primirii unei sune de bani, ar putea fi alterată, denaturată, Asigurarea aflării adevărului se poate realiza nu numai pe baza păstrării măsurii arestării ci prin acceptarea unui probatoriu care în totalitate să fie concludent, pertinent.
Ca o ultimă remarcă, apărătorul inculpatului, invederează instanței principiul aplicării în mod egal al legii, referindu-se aici la faptele senatorilor și ale altor demnitari, a căror gravitate mult mai marea nu atrag sancțiuni sau măsuri privative de libertate.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, achiesează la solicitările colegului său, în ceea ce privește solicitările de revocarea măsuri arestării preventive și de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura obligării dea nu părăsi localitatea de domiciliu și apreciază că încheierea instanței de fond este criticabilă sub aspectul caracterului general al sintagmei" subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive",opinează că este o deficiență clară în condițiile în care s-a finalizat urmărirea penală. Cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică, consideră că actul de justiție nu se înfăptuiește în scopul justificării în fața opiniei publice presupusei fapte pentru care este cercetat inculpatul și nici pentru a da o lecție persoanelor ce ar fi tentate de acest comportament.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
S-a afirmat și invocat că în mod repetat și constant că, instanța de fond a reținut subzistența indiciilor și temeiurilor avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive, indicii care există și justifică și la acest moment existența presupunerii rezonabile că inculpatul ar fi comis fapte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății
La acest moment procesual, instanța de fond nu avea voie și nici posibilitatea să se refera la mai mult decât o presupunere rezonabilă, până la finalizarea cercetării judecătorești,și nici nu avea voie să se antepronunțe, făcând vorbire de existența unor fapte, vinovăția inculpatului bazându-se pe probe, rezultă fără echivoc că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, reprezentantul Ministerului Public, apreciază că acest aspect necesită o analiză mai amănunțită nu numai din perspectiva menținerii măsurii arestării dar și din cea a celorlalte cereri formulate de inculpat, respectiv de liberare provizorie sub control judiciar, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și care este de o mare gravitate, ce a determinat o reacție negativă în rândul opiniei publice.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că nu este un pericol social, iar dacă va fi pus în libertate se va prezenta la fiecare termen de judecată dovedind opiniei publice că este nevinovat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 09 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- s-a hotărât:
"În baza art. 3002Cod procedură penală:
Menține măsura arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la 23 10 1962).
Respinge cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea în care locuiește ".
Prima instanță a reținut în esență că actele dosarului pe care se întemeiază rechizitoriul conțin probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 cod penal, menținându-se în continuare temeiurile prev.de art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit.f) cod pr. penală.
În termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat recurs nemotivat inculpatul
În susținerea orală, recurentul inculpat, prin apărător, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive apreciind că temeiurile avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar în subsidiar se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului sub toate aspectele potrivit art. 385/10 alin.3 cod pr. penală. raportat la art.385/6 al.3 din același cod, curtea constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 cod pr. penală, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legal și temeinicia măsurii arestării preventive procedând potrivit art. 160/b cod pr. penală.
În conformitate cu prev art. 160/b al.3 cod pr. penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În cauză, prin încheierea recurată, în mod corect instanța de fond constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta prev. de art. 6 și 7 alin.3 din Legea 78/2000 în referire la art. 257 cod penal pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.
Potrivit art.5 pct. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate inculpatul a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. Ulterior măsura preventivă a fost legal și succesiv menținută de instanța de fond, ale cărei soluții au fost confirmate de instanța de control judiciar.
Ca efect al menținerii în condițiile legii a măsurii arestării preventive, respingerea cererii de înlocuire cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă de către Tribunalul Constanța este de asemenea legală.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300/2 și ale art. 160/b al.3 cod pr. penală cât și prev art. 5 pct1 lit c din CEDO, Curtea în lipsa unor cauze de nulitate a hotărârii atacate va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat, în temeiul art. 38515pct 1 lit b cod pr. penală.
În baza art. 192 al.2 cod pr. penală. va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE;
În baza art. 38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul, fiu lui și, născut la data de 23.10.1962 împotriva încheierii de ședință din data de 10.12.2009 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr-.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2009.
Președinte, Pt.Judecător, Judecător,
- - - - - -
aflat în concediu fără plată
Conform art.312 C.P.P. semnează
Președintele de complet,
- - -
Grefier,
Jud fond
Red jud rec M
2 ex/17.12.2009
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Daniel Dinu, Maria
