Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 21/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Damian Mitea
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror - ta
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, și- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă a inculpatului.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Constanța, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Constanța, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, in substituire pentru av. ales, in baza delegației de substituire de la dosarul cauzei și recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocați aleși și, in baza împuternicirilor avocațiale de la dosarul cauzei, emise de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, se poate constata că, probatoriul este constituit din probe indirecte, nici una directă. Nu există nici o convorbire telefonică care să conducă la o concluzie obiectivă, vreo declarație de martor care să ducă la localizarea inculpatului la locul săvârșirii faptei. In referire la rechizitoriu, unica probă indirectă, dispare din dosar. Referitor la localizarea inculpatului in localitatea Hârșova, arată că inculpatul avea un număr de 5 telefoane mobile, iar acest număr de telefon localizat, dispare din actele de urmărire penală. Dacă este așa, singurul lucru care îl lega pe inculpat de rechizitoriu, este localizarea în raport de telefonul mobil. Pe ideea că au frecventat Hârșova, s-a mers mai departe, însă inculpatul a fost acolo de foarte multe ori, din foarte multe motive. Nici unul nu indică participarea inculpatului la săvârșirea faptei. Se susține că, împreună cu au pătruns în locuință și au săvârșit infracțiunea, iar partea vătămată a primit o comandă de la unul din ei, dar nu poate identifica cine anume i-a dat comanda respectivă. Solicită a se constata că inculpatul este arestat de peste 1 an de zile, probele de la urmărirea penală nu sunt suficiente pentru dovedirea vinovăției inculpatului, probatoriul nu s-a îmbogățit între timp pentru a crea o certitudine, iar inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la condamnarea sa definitivă. Arestarea preventivă se poate transforma într-o executare anticipată a pedepsei. Urmărirea penală a durat 4-5 luni de zile, cercetarea judecătorească a început in urmă cu 6 luni de zile și până în prezent nu s-a făcut nimic în dosar. Din perspectiva desfășurării procedurilor judiciare, se poate aprecia că s-a scurs un termen rezonabil de la arestarea inculpatului. La acest moment, se pune in balanță pe de o parte nevoia de a ocroti colectivitatea și pe de altă parte ocrotirea drepturilor individuale. A solicitat la instanța de fond și solicită și instanței de recurs, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive pentru că, critica principală pe care o aduce încheierii instanței de fond o constituie referirile făcute la dispozițiile art. 148 lit. f cod pr. penală, atunci când se discută de menținerea măsurii in baza art. 160 cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului in principal și în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Rezonabilitatea întinderii in timp a măsurii arestării preventive solicită a fi avută în vedere. Cauza s-a amânat la instanța de fond întrucât s-a pus în discuție ca unul dintre inculpații liberi, să fie arestat, insă inculpatului nu i se poate imputa acest lucru. In această situație, instanța nu poate proceda la citirea actului de sesizare al instanței. Plecând de la premisa că inculpatul ar fi vinovat, solicită instanței să constate că nu este îndeplinită latura subiectivă a infracțiunii, inculpatul fiind trimis în judecată pentru complicitate la tâlhărie calificată. Inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la condamnarea sa definitivă, era student, administratorul unei societăți comerciale și nu are antecedente penale.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și arată că, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii Tribunalului Constanta si revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților. Nu se poate discuta de legitimitatea măsurii arestării preventive in raport de disp. art. 52cod pr. penală. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să mai justifice această măsură. S-au administrat probe consistente care nu au adus nimic nou. Inculpatul are și un alibi, el in acea perioadă a lucrat. Probele administrate sunt indirecte. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, deși inculpatul se află in executarea unei pedepse privative de libertate, nu se impune menținerea stării de arest in această cauză, întrucât nu s-au administrat probe, nu s-a citit actul de sesizare al instanței, iar măsura nu mai poate servi scopului de a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea acestei măsuri preventive, sau aplicarea unei alte măsuri. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său si solicită cercetarea in stare de libertate.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său si solicită cercetarea in stare de libertate.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său si solicită cercetarea in stare de libertate.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său si solicită cercetarea in stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 06.01.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 3002cod procedură penală coroborat cu art. 160 cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpații ,.
În baza art. 139 alin. 1 cod procedură penală coroborat cu art. 145 cod procedură penală au fost respinse ca nefondate cererile formulate de aceeași inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, potrivit art. 300 ind. 2. Pr. Pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, alin.21lit.a, b, c si alin. 3 cod penal, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. a, alin. 21lit. a, b, c si alin. 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, alin. 21lit. a, b, c si alin. 3 cod penal si tentativă de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, c, g, i cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal și pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, alin.21lit. a, b, c si alin. 3 cod penal, reținându-se în sarcina acestora că, la data de 10.11.2008, in jurul orei 16,00, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul, împreună cu inculpatul, ajutat fiind de inculpații și, au pătruns cu forța, mascați cu cagule, în locuința părților vătămate și a, din orașul Hârșova, au imobilizat pe cea din urmă parte vătămata prezentă la domiciliu, au amenințat-o cu o sabie, exercitând violențe, cauzându-i leziuni pentru care a necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale, ce i-au pus in primejdie viața și au sustras din seiful păstrat în imobil sumele de 140.000 euro si 7 miliarde lei.
Prin încheierea nr. 10 din data de 22.01.2009 a Tribunalului Constanța, s-a dispus, în temeiul art.148 alin. 1 lit. f cod procedură penală luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și.
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art. 143 cod procedură penală și art. 148 cod procedură penală.
Astfel, și la acest moment apreciem că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit fapta pentru care sunt cercetați, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-a apreciat că subzistă și la acest moment, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol trebuie analizat nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpaților, ci și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute, infracțiuni contra patrimoniului.
în vedere că, astfel cum s-a reținut prin actul de inculpare, infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților prezintă un grad sporit de pericol social, determinat de împrejurările și modalitățile concrete în care se arată că au acționat inculpații, de urmările produse, de rezonanța socială și sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității.
Pe de altă parte, s-a apreciat că nu se poate analiza lipsa vinovăției cu privire la faptele care fac obiectul acestei cauze, invocată în mod implicit de către inculpați, aceste aspecte, dar și referirile privind analiza în concret a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și forța lor probantă, nu pot fi examinate la acest moment procesual, când se verifică legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, aceasta - stabilirea vinovăției ori nevinovăției inculpaților - fiind atributul instanței la momentul judecății fondului pe baza întregului ansamblu probatoriu administrat.
În susținerea opiniei că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților sunt și prevederile art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, care reglementează cazurile de excepție în care o persoană poate fi privată de libertate, mai precis atunci când există motive verosimile că a săvârșit fapte penale și este necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Împotriva încheierii de ședință din data de 06.01.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- au declarat recurs inculpații, și. În motivele de recurs s-a arătat că măsura arestării preventive a depășit o durată rezonabilă, în condițiile în care aceștia sunt arestați preventiv de aproape un an de zile, iar cercetarea judecătorească nu a început din motive ce exclud culpa procesuală inculpaților; s-a precizat că, în raport de durata arestării preventive și de faptul că indiciile temeinice din faza de urmărire penală, ce se bazează pe probe indirecte, nu s-au consolidat, nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive, solicitându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea; în ceea ce îl privește pe inculpatul s-a susținut că există dubii serioase asupra existenței unor indicii temeinice de comitere a faptei.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurenți și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 3. Pr. Pen. curtea constată că recursurile formulate de recurenții - inculpați, și sunt nefondate.
Prin rechizitoriul nr. 1523/ din data de 16.06.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru comiterea infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.21lit.a,b,c si alin.3 pen. pentru comiterea infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.21lit.a,b,c si alin.3 pen. cu aplicarea art. 37 lit.b pen. pentru comiterea infractiunii de complicitate la talharie prevazuta de art.26 pen. rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.21lit.a,b,c si alin.3 pen. si tentativa de furt calificat prevazuta de art. 20 rap. la art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a,c,g,i pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. si pentru comiterea infractiunii de talharie prevazuta de art.26 pen. rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.21lit.a,b,c si alin.3 pen. retinandu-se în sarcina acestora ca, la data de 10.11.2008, in jurul orei 16,oo, in baza unei intelegeri prealabile, inculpatul, impreuna cu inculpatul, ajutat fiind de inculpatii si, au patruns cu forta, mascati cu cagule, in locuinta partilor vatamate si a, din orasul Harsova, au imobilizat pe cea din urma parte vatamata prezenta la domiciliu, au amenintat-o cu o sabie, exercitand violente, creindu-i leziuni pentru care a necesitata 30-35 de zile de ingrijiri medicale, ce i-au pus in primejdie viata si au sustras din seiful pastrat in imobil sumele de 140.000 euro si 7 miliarde lei.
Prima instanță a apreciat întemeiat că în cauză subzistă în continuare motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive, atât din punct de vedere al dispozițiilor art. 143. Pr. Pen. cât și din punct de vedere al incidenței cazului prev. de art. 143. Pr. Pen. temeinice de comitere a faptei, în sensul art. 143. Pr. Pen. raportat la art. 68 ind. 1. Pr. Pen. rezultă din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, întrucât în cauză nu a început cercetarea judecătorească, după cum urmează: plângerea părților vătămate și a coroborată cu raportul de expertiză întocmit de Institutul pentru Tehnologii și CD intitulat "imagini ", raportul din data de 11.11.2008 al lucrătorului de poliție din cadrul Poliției orașului Hârșova, procesele verbale de identificare inculpați din datele de 12 și 13 noiembrie 2008, rapoartele de investigații privind inculpații, procesul verbal privind traficul convorbirilor și comunicărilor din data de 10.11.2008, procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate pentru posturile telefonice utilizate de către inculpați, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și informatice, raportul de constatare tehnico-științifică fonoscopică nr. -/05.05.2009, declarațiile martorilor, G,.
S-a invocat exista unor dubii serioase privind vinovăția inculpatului, însă măsura arestării preventive nu presupune existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor date care să creeze aparența rezonabilă că persoana ar putea fi participat la comiterea faptei. Procesele verbale privind traficul convorbirilor și comunicărilor dintre inculpați în data de 10.11.2008, precum și localizarea acestora, procesele verbale de redare a convorbirilor dintre inculpați oferă date suficiente pentru a concluziona în sensul existenței unor indicii temeinice privind implicarea inculpatului în comiterea faptei de tâlhărie din data de 10.08.2008. Același gen de probatorii se regăsește și în cazul faptei de furt calificat din noaptea de 15/16/01.2009, reținută, de asemenea, în sarcina inculpatului.
Cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f proc.pen. avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în prezent, având în vedere că circumstanțele săvârșirii faptei, respectiv pe timp de zi, folosind cagule trase pe față, folosirea de violențe fizice asupra persoanelor vătămate pentru a obține date pentru deschiderea seifului cu bani, contribuția a mai multor persoane la săvârșirea faptei, cu un rol bine definit, iar consecințele acestora sunt dintre cele mai grave, fiind atinse si valorile sociale ce vizează patrimoniul persoanei, dar si valorile sociale ce vizează dreptul la viata, aceste aspecte fiind de natura sa inducă un sentiment de insecuritate in rândul comunității din care fac parte si inculpații.
În actualul moment procesual nu se poate aprecia că arestarea preventivă a depășit o durată rezonabilă, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, probatoriul amplu administrat în cauză, faptul că amânarea cauzei a fost determinată și de împrejurări obiective, printre care și conduita inculpaților, care au solicitat termen pentru pregătirea apărării, clarificarea cadrului procesual. Însă, ar fi necesar ca în perioada imediat următoare să fie depuse diligențe suplimentare pentru începerea cercetării judecătorești, având în vedere perioada semnificativă de cât dosarul este înregistrat pe rolul instanței - 16.06.2009, fără a se fi început cercetarea judecătorească.
Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 ind. b alin. 3. Pr. Pen. soluția primei instanțe de menținere a măsurii arestării preventive a inculpaților, și este temeinică și nelegală; pe cale de consecință, în cauză nu ar putea fi dispusă o altă măsura preventivă mai puțin severă, nefiind îndeplinite cerințele art. 139. Pr. Pen. întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Pr. Pen. tribunalul va respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții - inculpați, și împotriva încheierii de ședință din data de pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr..
În baza art. 192 alin.2 Pr. Pen. recurenții - inculpați, și vor fi obligați la plata a câte lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură penală;
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, și- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurenții la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010.
Pentru Președinte de complet, Judecători,
Jud. - -, aflată în, - -
conform art. 312 cod pr. penală,
semnează
Președinte instanță - -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud. -
2 ex./19.01.2010
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Damian Mitea, Zoița Frangu
