Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (286/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 215
Ședința publică din 09 februarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Alexandrescu Anca
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpatele, împotriva încheierii de ședință din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele inculpate,în stare de arest și asistate de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, respectiv în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentelor inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatelor în stare de libertate având în vedere că acestea au recunoscut săvârșirea faptelor.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor promovate de inculpate, ca nefondate. Consideră că tribunalul a constatat că mod just că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpate se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora având în vedere gravitatea faptelor, modalitatea în care au fost săvârșite, precum și materialul probator aflat la dosarul cauzei.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței. Arată că este consumatoare.
CURTEA
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 15.01.2009 pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 alin. 3.C.P.P. și art. 160 alin. 3.C.P.P. menținerea stării de arest a inculpatelorși.
Au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cereri formulate de inculpate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatele au fost trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal( )și respectiv art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 99.Cod Penal, art. 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 99.Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal(),iar temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive (art. 148 lit. f și art. 143.C.P.P.) nu s-au schimbat și justifică privarea de libertate a inculpatelor.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143.C.P.P. instanța a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice că inculpatele au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetate, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f atât C.P.P. în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății (închisoarea mai mare de 4 ani), cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea inculpatelor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, instanța de fond a avut în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatele sunt cercetate, amploarea, intensitatea și formele lor de manifestare, care perturbă grav desfășurarea relațiilor sociale la nivel instituțional și interpersonal și creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive. Raportându-se și la dispozițiile art. 5 paragraf 1 lit. c și paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, tribunalul a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive, iar cererile de înlocuire formulate de inculpate sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen legal,inculpatele și, care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie solicitând, în esență, punerea în libertate deoarece au avut o poziție procesuală sinceră.
Analizând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatelor și subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, neintervenind împrejurări noi, care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, inculpatele au fost trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și, respectiv, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, reținându-se că, la datele de 11.04.2008 și 18.06.2008, inculpata a vândut 5 doze de heroină, iar la data de 18.06.2008 a deținut cinci punguțe cu droguri și 75 doze de heroină în vederea vânzării.
În privința inculpatei minore s-a reținut că în perioada 22.03.2008 - 09.04.2008 a vândut în mod repetat 6 doze de heroină, iar la data de 27.02.2008 a deținut heroină în vederea consumului propriu.
Probele administrate până în acest moment procesual, astfel cum au fost expuse în detaliu în încheierea recurată, relevă existența unor indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că ambele inculpate au desfășurat activități legate de traficul de droguri de mare risc, iar inculpata minoră și activități specifice deținerii unor astfel de substanțe în vederea consumului propriu.
Totodată, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatelor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează traficul de droguri de mare risc, amploarea pe care a luat-o acest fenomen infracțional și consecințele sale negative asupra sănătății publice, precum și circumstanțele personale ale inculpatelor, care relevă în continuare caracterul necesar și justificat al măsurii arestării preventive.
Astfel, ambele inculpate nu au o ocupație stabilă aducătoare de venituri și au fost anterior condamnate pentru fapte de același gen, ceea ce denotă perseverență și specializare infracțională. În acest sens, Curtea constată că a fost condamnată în minorat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru trafic de droguri, iar inculpatei i-a fost aplicată o măsură educativă pentru deținere de droguri în vederea consumului, aceasta din urmă fiind, în pofida vârstei sale, dependentă de heroină.
În contextul acestor date personale rezultă că lăsarea în libertate a inculpatelor dă naștere unui risc semnificativ ca acestea să își reia activitatea infracțională în vederea obținerii sumelor necesare traiului sau procurării drogurilor destinate consumului propriu, justificându-se astfel privarea lor de libertate în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Atitudinea procesuală a inculpatelor este lipsită de relevanță asupra temeiniciei măsurii arestării preventive, cât timp ea nu poate fi analizată izolat de ansamblul datelor cauzei și nu relevă o schimbare a temeiurilor ce au stat la baza acestei măsuri.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarat de inculpatele și împotriva încheierii din data de 15.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare recurentă la câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele și împotriva încheierii de ședință din 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală în dosarul nr- și le obligă la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare, reprezentând onorariu avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /17.02.2009
Dact. / 17.02.2009/2 ex.
Jud. Tribunalul București - Secția a II- Penală:
Președinte:Alexandrescu AncaJudecători:Alexandrescu Anca, Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru
