Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 22
Ședința publică de la 21 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii de ședință din 13 martie 2008 Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent asistat de av. și, cu împuterniciri avocațiale la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. A pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că în fapt s-a promovat recurs de către inculpat împotriva încheierii de ședință din 13 martie 2008, prin care s-a dispus respingerea cererii și totodată instanța punând în discuția părților măsura arestării preventive, a hotărât în sensul că aceasta urmează a se menține întrucât nu au dispărut indiciile care au fost avute în vedere la luarea măsurii.
Încheierea prin care instanța a dispus în sensul enunțat, nu este motivată și prima instanță nu a făcut decât să se raporteze la formulele tipar care se fac atunci când este luată o astfel de măsură. Ceea ce există la dosarul cauzei și care din punctul de vedere al instanței ar fi constituit indicii în sensul că e necesar ca inculpatul să stea în stare de arest, nu constituie indicii și din punctul de vedere al apărării și cu privire la acestea s-au făcut nenumărate precizări. Instanțele care s-au pronunțat cu privire la arestarea inculpatului, prelungirea măsurii și ulterior menținerea acesteia, nu au avut în vedere că temeiurile care au dus la arestarea inculpatului s-au schimbat ci s-au raportat la acel colaj fotografic. Infracțiunea de pornografie infantilă nu are susținere în fapt, pozele puse la dosar nu au legătură cu cauza și ar părea că duc la vinovăția inculpatului. Mai mult decât atât, inculpatului i se reține în sarcină o formă atipică de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane, respectiv că "ar fi spălat creierele" unor fete, respectiv că le-ar fi indus o stare de dependență față de el în scopul obținerii de favoruri sexuale. S-a spus și că lăsarea inculpatului în libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul societății, dar nu au fost avute în vedere datele inculpatului.
Cu privire la cererea de liberare provizorie tribunalul s-a pronunțat în sensul că nu poate fi admisă această cerere pentru că la momentul la care a fost luată măsura s-a avut în vedere că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor. La acel moment instanța nu știa că inculpatul a luat legătura cu un martor dar abia după ce acesta fusese audiat de OT. nu anterior. Nu au fost avute în vedere transcrierea discuției purtate între inculpat și acel martor. La momentul la care a fost ridicat fișierul cu înregistrările respective, instanța luase măsura arestării preventive.
Față de cele arătate spune că sunt îndeplinite acele două condiții, prima care ține de cuantumul pedepsei - legea prevede pedeapsa de până la 18 ani închisoare - și a doua în sensul că nu sunt șinu mai suntindicii că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor.
În concluzie spune că cererea de liberare este pe deplin admisibilă și pornind de la principiul nevinovăției inculpatului, solicită ca instanța să admită recursul, să caseze încheierea recurată și să admită cererea de liberare.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că antevorbitorul său a arătat în amănunt considerentele pentru care se impune admiterea cererii de liberare.
Se arată în încheierea atacată că starea de pericol s-ar manifesta printr-o stare de neliniște a concetățenilor dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate. Trebuie să existe o chestiune concretă de menținere a acestei stări.
La dosarul cauzei există o cerere de intervenție în nume propriu care arată o serie de aspecte. Acest personaj este un acolit al unor persoane din Bârlad cu care inculpatul este în dușmănie. că nu trebuie acceptate asemenea acte de ingerință în actul de justiție, ci trebuie văzut dacă prezintă sau nu pericol concret pentru ordinea publică. Este de observat că prima rezoluție din dosar datează din ianuarie 2007 iar învinuirile i-au fost aduse la cunoștință abia în luna noiembrie 2007 și dacă în acest interval de timp nu a prezentat pericol pentru ordinea publică, atunci de ce în acest moment el prezintă pericol și din ce rezultă acest pericol? Nu există nimic concret că acesta ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Inculpatului i se pun în sarcină o serie de infracțiuni abominabile dar ele trebuie să fie probate, și înainte de a se stabili vinovăția inculpatului trebuie văzut dacă el prezintă sau nu pericol public. Fotografiile existente la dosarul cauzei nu conduc la ideea pornografiei infantile.
Din toată economia dosarului nu identifică nici o probă care să confirme cu certitudine că inculpatul, în situația în care ar fi lăsat în libertate, ar comite noi infracțiuni sau ar împiedica desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive sau admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertate a inculpatului, cu impunerea obligațiilor prevăzute de text.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că Tribunalul Vasluia pronunțat o încheiere legală și temeinică și a evaluat corect întreg materialul probator administrat în această cauză în perioada scursă de la momentul luării măsurii preventive - noiembrie 2007 și până la acest moment, a avut timp suficient să se aplece asupra probelor administrate și a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, motiv pentru care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului achiesând la cele spuse de apărătorii aleși. Depune o fotocopie a ordonanței de respingere a probelor solicitate a fi administrate.
Dezbaterile fiind declarate închise, cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea de Apel:
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 13.03.2008 s-a dispus:
Admite cererea inculpatului și stabilește termene pentru studierea dosarului la arhiva instanței în zilele de 26 și 27 martie 2008; se va emite adresă către Penitenciarul cu regim închis V să asigure prezența la instanță a inculpatului la termenele menționate.
Admite cererea formulată de inculpatul, fiul lui și (fostă ), născut la data de 04.10.1961 în Bârlad, județul V, CNP - și dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului nr. 2D/P/2006 din 24.10.2007 asupra autoturismului marca Opel Astra, 1.9, an de fabricație 2005, culoare negru, nr. de înmatriculare VS.03. serie -, serie motor -, cod omologare.
Constată că măsura arestării preventive luată față de inculpatul, prin încheierea nr.31/U din 03.11.2007 a Tribunalului Vaslui, mandat de arestare preventivă nr.36/U/03.11.2007, este legală și temeinică.
În baza disp.art. 300 ind.2 raportat la art. 160 ind.b alin.3 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și (fostă ), născut la data de 04.10.1961 în Bârlad, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul cu regim închis V, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, pornografie infantilă, corupție sexuală, act sexual cu minori prev. deart. 12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001, art. 13 alin.1,2 din Legea 678/2001, art. 51 din Legea 161/2002, art. 202 alin.1 penal, art. 198 alin.3 Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, măsura urmând a fi verificată în termenul prev. de disp.art. 160 ind.b alin.1 Cod procedură penală.
Respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Instanța a reținut în motivarea soluției pronunțate:
Cu privire la cererea de ridicare a sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului nr.2/D/P/2006 din 24.10.2007 asupra autoturismului marca Opel Astra, 1.9, an de fabricație 2005, culoare negru, nr. de înmatriculare VS.03. serie șasiu -, serie motor -, cod omologare rezultă din actele dosarului că acest autoturism nu-i aparține inculpatului ci SC "" Temeiul instituirii sechestrului este art. 19 din Legea 678/2001. Aceste dispoziții legale prevăd că nu sunt supuse confiscării bunurile care au servit la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de această lege în condițiile stabilite de art. 118 Cod penal. Sediul materiei îl constituie disp.art. 118 Cod penal care prevăd că pot fi confiscate bunuri care au servit la săvârșirea vreunei infracțiuni dacă sunt ale făptuitorului. În situația dată urmează ca instanța ce va soluționa cauza să se pronunțe și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune confiscarea specială a autoturismului.
Nefiind întrunite condițiile, art. 163 alin.2 Cod procedură penală, plângerea formulată de către inculpat asupra măsurii asiguratorii este întemeiată și urmează a fi admisă cu consecința ridicării măsurii asiguratorii asupra bunului menționat.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar din conținutul art. 160 ind.2 Cod procedură penală rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani.
Potrivit alin.2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciare nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.31 din 3 noiembrie 2007 în temeiul art. 148 lit.b și f Cod procedură penală, încheierea fiind menținută printr-o decizie a Curții de Apel Iași.
Potrivit art. 148 lit.b Cod procedură penală inculpatul poate fi arestat dacă există date că încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă.
Încheierea prin care s-a constatat că în dosar există indicii că sunt întrunite condițiile art. 148 lit.b Cod procedură penală este definitivă și nu au apărut elemente precum că situația reținută prin această încheiere s-ar fi schimbat.
Instanța reține astfel că, în raport de art. 5 din și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane, ca măsură de excepție, se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport de comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, numărul mare al părților vătămate, rezonanța faptelor comise.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că o persoană bănuită de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită este cercetată și judecată în stare de libertate.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv cele prev. de art. 143, 148 lit.b și f Cod procedură penală (inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor, pedepsele pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani și există probe din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică) subzistă, nu s-au schimbat cu nimic și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului. Nu a intervenit nici un element care să conducă la concluzia nelegalității sau netemeiniciei acestei măsuri, așa încât se va menține măsura arestării preventive dispusă în cauză.
În termen legal inculpatul a recurat încheierea de ședință sus menționată, solicitând judecarea în stare de libertate, prin admiterea cererii de liberare
- a făcut pe deplin dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu și pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar;
- nemotivarea încheierii recurate;
- gradul de pericol al faptelor cercetate și rezonanța acestora în comunitate, sunt condiții care trebuie realizate la luarea unei măsuri preventive, dar în speță nu sunt în măsură să confirme pericolul real pe care l-ar prezenta, prin această prismă, lăsarea în libertate a inculpatului și la dosar nu există date concrete din care să rezulte, fără echivoc, acest pericol.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurate prin prisma motivelor invocate instanța de recurs constată nefondat recursul inculpatului.
Instanța de fond a examinat temeinic cererea formulată de inculpatul prin prisma dispozițiilor art. 160 ind.2 alin.2 pr.pen, constatând probator că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate.
Au fost evaluate dispozițiile art. 148 lit.b și f pr.pen. și ale art. 143.pr.pen. raportat la probele administrate în cauză, la natura in fracțiunii, probe pe care le-a evaluat temeinic, și prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO, art. 23 Constituție constatându-se față de inculpat că există motive temeinice ale pericolului social concret creat prin actele materiale conturate în sarcina inculpatului și rezonanța socială a faptelor comise.
Raportat la aspectele reținute anterior, care sunt temeinice și legale, se constată că motivele invocate de inculpat sunt fondate și nu justifică judecarea inculpatului în stare de libertate.
În conformitate cu dispozițiile art. 385 ind.15 pct.1 lit.b pr.pen. va fi respins ca nefundat recursul inculpatului.
- fi obligat inculpatul la plata cheltuieli judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Dispune:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 Martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex/08.04.2008
Tribunalul Vaslui:
Judec. -
I, str.- nr.25 bis
/fax - 0232/-
Dosar nr-
Emisă la 21.03.2008
Către,
Penitenciarul Vaslui
Vă înaintăm alăturat, în două exemplare, copia dispozitivului deciziei penale nr.22/MF din 21.03.2008 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr-, privind pe inculpatul recurent, fiul lui și, născut la data de 04.10.1961, aflat în prezent în unitatea dvs. un exemplar pentru a fi înmânat sus numitului, iar un exemplar pentru înscrierea în evidențele dvs.
Președinte, Grefier,
Curtea de Apel Iași
Dosar nr-
Copia minutei deciziei penale
nr.22 din 21.03.2008
Decide:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 Martie 2008.
Urmează semnăturile. Pentru conformitate,
Grefier,
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Aurel Dublea, Elena Scriminți
