Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 22
Ședința ne publică de la 12 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTORI: Silviu Anti, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din 08 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul -.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate pe calculator, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător ales av. și inculpatul - în stare de arest, asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei după care:
Recurenții inculpați arată că își mențin recursurile declarate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că încheierea atacată este motivată generic și este lovită de nulitate absolută față de faptul că în acest dosar sunt mai mulți inculpați trimiși în judecată, mai multe infracțiuni săvârșite într-o perioadă mai lungă de timp și inculpatul are o interferență în activitatea infracțională de o lună de zile, constând în aceea că a primit de la inculpatul o capsulă de drog.
Consideră că pericolul social nu există, inculpatul are o prezență particulară în dosar, lucru pe care instanța nu a avut-o în vedere, ci a reținut situația la general, pentru toți inculpații.
Faptul că mai sunt de audiat martori, arată că nu este un motiv pentru a fi ținut în stare de arest acest inculpat întrucât martorii care mai trebuie audiați au legătură cu ceilalți inculpați, care de fapt sunt liberi.
Având în vedere participarea inculpatului, declarațiile martorilor, faptul că nu a început organizarea, nu a participat la săvârșirea infracțiunilor, ci doar a avut o relație de prietenie cu inculpatul, care l-a rugat să-i păstreze 9 pastiluțe, că nu are antecedente penale, a recunoscut că a primit spre păstrare pastiluțele, consideră că inculpatul trebuie cercetat individual pentru că nu are nicio legătură cu întreaga activitate infracțională, iar pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut pentru că nu a cumpărat și revândut droguri.
Solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - precizează că dacă la luarea măsurii arestului preventiv existau temeiuri și pericol public, însă în momentul de față nu mai sunt justificate întrucât inculpatul a avut o poziție sinceră, a recunoscut aspectele pentru care a fost cercetat, a ajutat la recuperarea unei cantități de droguri.
Consideră că nu mai subzistă temeiurile pentru ca inculpatului să-i fie menținută arestarea preventivă și solicită admiterea recursului și judecarea acestuia în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, menținerea arestului preventiv și obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - arată că a recunoscut fapta și o regretă.
Recurentul inculpat - având cuvântul - precizează că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și solicită a se avea în vedere că implicarea sa a fost minoră și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Prin încheierea din data de 8.01.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂUs -a dispus n temeiul art.300/2 cu art.160/b alin.3 Cod pr.penală menținerea stării de arest a inculpaților - (fost ), și.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive ori de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul prin apărătorul angajat.
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații - (fost ) și prin apărătorii angajați.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiilor art.300/2 Cod pr.penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod pr.penală constată că aceasta este legală și până în prezent nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii, cu privire la toți cei trei inculpați.
Se reține că - Biroul Teritorial Bacău prin rechizitoriul nr.3D/P/2008 a sesizat instanța de judecată dispunând trimiterea în judecată a inculpaților, și, în stare de arest preventiv și a inculpatului A în libertate.
Inculpații, și au fost arestați în baza încheierii din data de 29 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău pe o durată de câte 29 de zile începând cu data de 29.07.2008, în cauză, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.52/2008, nr.50/2008 și nr.51/2008. Măsura preventivă luată a fost ulterior prelungită în condiții legale.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.31 al.2 Cod penal rap. la art.3 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.4 al.1 din.nr.143/2000, art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal, art.10 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.33 Cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale pentru o perioadă de 8 luni de zile în scopul obținerii de foloase materiale ilicite au organizat, finanțat și desfășurat activități de introducere intermediată, fără drept, în țară, de droguri de risc și mare risc (cannabis, comprimate ecstasy și cocaină) acționând în cadrul unei asocieri infracționale în colaborare cu inculpatul și alte persoane fiind identificat și ca deținător de droguri de risc (în principal cannabis) pentru consumul personal.
Mai rezultă că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art.2 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal și de art.4 alin.2 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că acționând aceleiași rezoluții infracționale prin asociere cu alte persoane o perioadă îndelungată de timp din cursul anului 2008 procurat în repetate rânduri de la inculpatul, intermediat din străinătate, droguri de mare risc în special comprimate ecstasy pe care le-a comercializat direct sau împreună cu alte persoane pe"piața neagră" din O și alte localități obținând foloase materiale pe care le-a pus la dispoziția inculpatului, și a deținut pentru consum personal droguri de mare risc respectiv comprimate ecstasy.
In ceea ce-l privește pe inculpatul s-a reținut comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal și art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, activitatea infracțională concretizându-se în aceea că în perioada iunie - iulie 2008 s-a asociat cu alte persoane dintre cele trimise în judecată în vederea desfășurării de activități ilicite privind traficul de droguri respectiv deținerea, transportul, distribuirea și comercializarea de droguri de mare risc de tip ecstasy către diverși consumatori de pe raza mun.
Așa cum s-a arătat, prin încheierea din 29.07.2008 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, la luarea măsurii instanța având în vedere temeiurile legale prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală.
Instanța, verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată cu privire la inculpații, și, constată că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale respectiv art.143 și art.148 lit.f Cod pr.penală, reținându-se în cauză că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată, vinovăția și sancțiunea penală ce s-ar putea aplica urmând a fi stabilită după terminarea cercetării judecătorești.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 și prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă a săvârșit o infracțiune, fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei.
Referitor la durata rezonabilă a privării de libertate în sensul prevăzut de art.5 paragraf 3 din CEDO aceasta nu poate fi analizată făcând abstracție de particularitățile cauzei.
Din datele dosarului rezultă că inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri și asociere pentru comiterea unor astfel de infracțiuni, fapte sancționate de textele de lege incriminatoare cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
In ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate, acesta rezultă - așa cum de altfel s-a reținut și cu ocazia arestării preventive a inculpaților - din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost cercetați, perioada îndelungată în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea fenomenului infracțional cu un pronunțat caracter transfrontalier precum și din modul în care se reține organizarea și premeditarea faptelor deduse judecății.
Ori, raportat la probele existente la dosar și cele administrate până în acest moment al procesului penal, se constată că termenul rezonabil al privării de libertate nu a fost depășit, menținerea inculpaților în arest preventiv fiind justificată.
Toate aceste aspecte coroborate conduc la concluzia că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru a se asigura protecția colectivității în contextul în care infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată sunt apreciate ca având un grad sporit de pericol public.
Rezultă că temeiurile care au impus privarea de libertate a inculpaților subzistă, de la data arestării și până în prezent neintervenind motive noi care să fi condus la înlăturarea acestora.
Așa fiind instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive cu privire la toți cei trei inculpați, potrivit art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 Cod pr.penală.
Având în vedere motivele ce au fost dezvoltate mai sus, s-au respins atât cererea de revocare a măsurii arestării preventive ori de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul prin apărătorul angajat, cât și cererile de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații - (fost ) și prin apărătorii angajați, prin apărătorii angajați.
S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători angajați.
Împotriva încheierii au declarat recurs și fără a fi motivate în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorii recurenților inculpați invocă atât nelegalitatea cât și netemeinicia încheierii recurate.
Apărătorul ales inculpatului apreciază că încheierea recurată este motivată generic, fiind lovită de nulitate absolută, nearătându-se în expunerea acesteia, temeiurile faptice raportate la fiecare inculpat în parte, pe care s-a întemeiat soluția de menținere a detenției preventive. În concret, recurentul inculpat prin apărătorul său, reproșează instanței de fond că nu a avut în vedere contribuția infracțională minimă a acestuia, precum și durata scurtă de timp în care inculpatul a desfășurat activități ce contravin legii penale.
Pe altă parte ambii recurenți inculpați prin apărătorii aleși, invocă dispariția temeiurilor care au condus la luarea măsurii privării de libertate, precizând că dosarul cauzei nu oferă date care să conducă la suspiciunea că vor încerca să influențeze administrarea probelor în cursul judecății, sau că ar prezenta periculozitate pentru ordinea publică.
În considerarea motivelor de recurs expuse, inculpații, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și revocarea arestării preventive.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de cei doi inculpați, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpaților se mențin în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi recurenți inculpați, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele existente la dosarul cauzei. Instanța de recurs reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată,instanța de fond a constatat corect că împotriva tuturor inculpaților, alături de alte cazuri care justifică detenția preventivă a acestora, continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, și circumstanțele personale ale inculpaților. În acest sens, Curtea reține că, faptele pentru care sunt cercetați inculpații denotă activități infracționale comise în grup organizat, îndreptate împotriva uneia din cele mai importante valori protejate de legea penală, respectiv dreptul la sănătate a persoanei, deci fapte de o periculozitate extremă, cu impact social deosebit, care impun izolarea inculpaților, prin intermediul detenției preventive, de ceilalți membrii ai comunității.
Cât privește critica formulată de inculpați, referitoare la indicarea generică în expunerea încheierii recurate, a temeiurilor faptice pe care s-a întemeiat soluția de menținere a detenției preventive, față de aceștia, Curtea constată de asemenea netemeinicia acestei susțineri.
În conformitate cu dispozițiile art.300/2 Cpp, prima instanță a verificat din oficiu în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive inculpaților. Așa cum s-a arătat mai sus, prima instanță în mod legal, constatând că periculozitatea pentru ordinea publică a inculpaților este încă actuală, a dispus menținerea stării de arest, fiind incidente în cauză dispozițiile art.148 lit.f Cpp.
Cât privește susținerile inculpatului cu referire la contribuția infracțională diferită a inculpaților din prezenta cauză, Curtea apreciază că acest aspect va fi analizat și avut în vedere de instanța de fond, având influență asupra operațiunilor de individualizare judiciară a pedepselor, în situația în care se va stabili pe bază de probe, vinovăția celor patru inculpați din prezenta cauză.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Va constată că recurenții inculpați au avut apărători aleși.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2,4 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din data de 8.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos-.
Constată că recurenții inculpați au avut apărători aleși.
În baza art.192 al.2,4 Cpp obligă fiecare recurent inculpat să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2009, în prezența recurenților inculpați arestați.
Pentru,
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Silviu Anti, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
A în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Red.înch.
Red. -
Tenored. - - 2 ex.
14.01.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
