Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR 22/
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii din data de 12 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de at.197 al.3 penal,având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică,se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.340/2010, emisă de Baroul d e Avocați
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală
Avocat,apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, apreciind că deși se invocă gravitatea faptei presuspus a fi comisă de inculpat, acesta se află la primul conflict cu legea penală iar concluziile raportului de expertiză psihiatrică, (aflat la fila 64 din dosarul de urmărire penală) au relevat că avea un discernământ diminuat la momentul comiterii faptei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cvântul solicită respingerea recursulu, menținrea încheierii tribunalului Tulcea ca legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit.a) și f) cod pr. penală având în vedere că inculpatul s-a ascuns și s-asustras de la urmărirea penală, fapta prezentând pericol social concret iar pedeapsa pentru infracținuea de viol urmată de moartea victimei este mai mare de 4 ani. Apreciază că, infracțiunea săvârșită de inculpat aduce atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, astfel că o eventuală lăsare în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordine publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurarea a actului de justiție.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că a fost obligat să declare, la urmărirea penală după cum a vrut procurorul și solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea din 12.01.2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.3002cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, începând cu 12.01.2010.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.47/25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a dispus, în baza art.148 lit. a și f cod procedură penală rap. la art.1491cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.3 cod penal, pe o durată de 30 de zile, respectiv de la 25.08.2009 și până la 23.09. 2009 inclusiv.
Prin rechizitoriul nr.595/P/2009 din 18.11.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.3 cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
Potrivit art.3002cod procedură penală, instanța este obligată, să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpați, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
S-a constatat că, temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea acesteia nu au încetat, respectiv că acesta este cercetat pentru săvârșirea unei fapte de natură penală pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, și că această infracțiune, prin natura ei, prezintă o periculozitate socială ridicată.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit s-a dispus de către instanța de fond menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciindu-se, în mod eronat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Se invocă, circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv existența unui discernământ diminuat și lipsa antecedentelor penale.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.143 cod procedură penală în ref. la art.148 lit. a și f cod procedură penală.
Astfel la dosarul cauzei există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv declarațiile martorilor și care l-au surprins pe inculpat în locuința victimei în timp ce întreținea relații sexuale cu victima și au împiedicat plecarea inculpatului din locuința victimei până la venirea organelor de poliție, concluziile raportului de constatare medico - legală, procesul verbal de cercetare la fața locului și chiar declarațiile inculpatului.
Până la acest moment procesual nu s-au administrat probe și nu s-au învederat aspecte care să conducă la înlăturarea acestor indicii temeinice în sensul menționat.
Totodată, apreciem ca fiind îndeplinite și condițiile impuse de art.148 lit. a și f cod procedură penală, întrucât, neavând un domiciliu sau o reședință stabilă, este posibil ca inculpatul să se sustragă de la judecată iar pe de altă parte, la dosarul cauzei există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și aceasta raportat la gravitatea faptei comise, viol urmat de moartea victimei, vârsta înaintată a victimei, respectiv 86 de ani, înfrângerea rezistenței victimei prin exercitarea de violențe extreme ce au condus la deces, sentimentul de insecuritate creat în comunitatea în care inculpatul locuiește determinat de posibilitatea ca lăsat în libertate inculpatul să pună în pericol viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor dar și sentimentul de indignare de care poate fi cuprinsă comunitatea locală față de lăsarea în libertate a unei persoane care a săvârșit o faptă de o gravitate deosebită.
Față de cele reliefate, lipsa antecedentelor penale și discernământul diminuat al acestuia nu poate conduce la o concluzie contrară.
În consecință, Curtea, în baza art. 38515pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat, împotriva încheierii de ședință din data de 12.01.2010 a tribunalului Tulcea, pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 200 lei.
În baza art.189 alin.2 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE;
În temeiul art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat,fiul lui și, născut la data de 07.08.1960, împotriva încheierii de ședință din data de 12.01.2010 a tribunalului Tulcea, pronunțată în dosar nr-.
În temeiul art.189 alin.2 cod procedură penală:
Dispune plata din fond Cao norariului cuvenit apărătorului din oficiu av., în sumă de 100 lei.
În temeiul art.192 alin.2 cod procedură penală:
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător - - - - - - - -
Grefier,
Jud Fond
Red Jud;
2ex/
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Marius Cristian Epure
