Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 794/2/2009
207/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 224
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Sofica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții-inculpați și împotriva Încheierii de ședință din data de 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător ales și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegația nr. -/11.02.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr- prin care s-a menținut măsura arestării preventive față de cei doi inculpați, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul neinfluențând în nici un fel bunul mers al desfășurării cercetării judecătorești, întrucât a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele judiciare și a făcut precizarea că este de acord să despăgubească părțile civile. La dosarul cauzei există dovezi că la momentul reținerii cu propunerii de arestare, inculpatul era încadrat în muncă.
Pentru aceste considerente solicită în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d admiterea C.P.P. recursului astfel cum a fost formulat și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită în temeiul art. 160 ind. b alin. 2 admiterea C.P.P. recursului formulat de inculpat și revocarea măsurii arestării preventive cu judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere nu este recidivist, a avut o atitudine cooperantă, iar judecarea acestuia în stare de libertate nu ar impieta cu nimic bunul mers al desfășurării procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive mai subzistă, fiind incidente în continuare dispozițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. atitudinea de recunoaștere a faptei nu poate fi valorificată în condițiile dispozițiilor art. 136 alin final C.P.P. față de împrejurarea că inculpații au fost prinți în flagrant, iar pentru același gen de infracțiuni au fost emise mandate de arestare preventive.
Pentru aceste considerente apreciază că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat personal, în ultimul cuvânt arată că recunoaște săvârșirea faptei, nu are antecedente penale și a săvârșit această infracțiune datorită faptului că avea multe datorii la bănci pe care nu le mai putea achita, motiv pentru care solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată că prin încheierea din 26.01.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală s-a menținut starea de arest inculpaților și.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații și, aceștia solicitând judecarea lor în stare de libertate.
Examinând cauza, prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursurile sunt fondate.
Prin rechizitoriul nr. 670/D/P/23.01.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 și 3 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 lit. c pct. 1 din Legea nr. 39/2003, 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în cursul lunii iunie 2008, inculpații și, împreună cu inculpatul, au constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informative, precum și de infracțiuni privind comerțul electronic, activitatea infracțională desfășurându-se pe perioada iunie 2008 - septembrie 2008.
Astfel, s-a reținut că inculpații, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale au falsificat instrumente de plată electronică (cartele PVC) și au deținute instrumente falsificate în vederea punerii în circulație.
Totodată, s-a reținut că inculpații au deținut echipamente în scopul de a le servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică și au efectuat operațiuni cu instrumente de plată electronică falsificate.
Prima instanță, referindu-se la prevederile înscrise în art. 160 alin.3 din Codul d e procedură penală, a motivat soluția de menținere a arestării preventive a inculpaților pe faptul că temeiurile care au determinat luarea acelei măsuri există în continuare.
Ori, din examinarea actelor dosarului, în raport de dispozițiile legale prin care este reglementată luarea și menținerea măsurii arestării preventive, se constată că prima instanță nu mai avea temeiuri pentru a ajunge la concluzia că arestarea inculpaților se impune în continuare.
Sub acest aspect, este de observat că măsura arestării preventive a fost dispusă în baza art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală. Astfel fiind, urmează a se examina dacă în raport de cerințele înscrise în acele texte de lege se mai impune menținerea măsurii arestării preventive în acest moment procesual.
Dacă cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a justificat în momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpați în cursul efectuării urmăririi penale, în actualul moment procesul, nu se mai poate considera că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică în accepțiunea reglementărilor din acel text de lege.
Astfel, raportându-ne la activitatea infracțională a inculpaților, așa cum a fost reținută prin actul de trimitere în judecată, nu se poate reține că o astfel de activitate, care nu a comportat acte de violență, ar periclita ordinea publică.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie să se aibă în vederea însă, nu numai natura faptelor reținute în sarcina inculpaților, ci și persoana inculpaților.
Ori, din acest punct de vedere rezultă că inculpații au cooperat și răspuns constant solicitărilor organelor de cercetare penală, au recunoscut săvârșirea faptelor și nu au antecedente penale.
De menținut că și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului consemnează că detenția unui inculpat nu poate fi legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, prelungirea detenției neputând să servească pentru a anticipa o eventuală pedeapsă privativă de libertate.
Cum starea de libertate este, în general, regula în care se desfășoară judecata procesului penal și cum privarea de libertate este excepția, Curtea apreciază că temeiurile inițiale în baza cărora s-au emis mandatele de arestare în urmă de 7 luni de zile, nu mai subzistă, constatând că, în această etapă a judecării cauzei în primă instanță, nu se mai impune menținerea inculpaților în stare de arest.
În atare situație, în raport cu dispozițiile art. 136 din Codul d e procedură penală, referitoare la scopul și categoriile măsurilor preventive, precum și cu cele ale art. 1451din același cod, referitoare la măsura preventivă constând în "obligarea de a nu părăsi țara", Curtea apreciază că această din urmă măsură este cea mai potrivită să fie luată în continuare față de recurenții inculpați, menținerea arestării lor preventive nemaifiind necesară.
În consecință, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se vor admite recursurile inculpaților, se va casa încheierea și rejudecând în fond se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pe durata măsurii se vor institui în sarcina inculpaților obligațiile prev. de art. 145 alin. 11lit.a - d Cod procedură penală.
Ca efect al acestei casări și al înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi țara, urmează a se dispune punerea lor de îndată, în libertate, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din 26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea și rejudecând în fond:
Dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pe durata măsurii instituite în sarcina inculpaților obligațiile prev. de art. 145 alin. 11lit.a-d Cod procedură penală: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați, să se prezinte la organul însărcinat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poate nici o categorie de arme; precum și obligația prevăzută de art. 145 alin. 12lit. c Cod procedură penală, respectiv să nu se apropie de celelalte persoane împreună cu care a săvârșit fapta și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
Dispune punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Onorariul de avocat din oficiu de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpatul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./09.04.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
OPINIE SEPARATĂ
Consider că în cauză se impune respingerea recursurilor declarate de inculpații și, în mod corect reținând instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Consider că în cauză sunt întrunite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală, existând la dosar probe temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele ce li se rețin în sarcină, ca și dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, sunt îndeplinite cumulativ atât cu privire la cuantumul pedepsei prevăzute de lege cât și cu privire la pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaților, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise, perioada relativ mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, prejudiciul produs, ca și în raport de amploarea deosebită pe care a luat-o acest gen de infracțiuni.
Faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, urmează a fi avut în vedere la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate acestora în situația în care va fi dovedită vinovăția lor.
În raport de aceste considerente, apreciez că soluția instanței de fond este legală și temeinică, sens în care se impune respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica
