Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 225/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 225
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Juverdeanu Tatiana
JUDECĂTOR 2: Chirilă Mihaela
JUDECĂTOR 3: Dumitrescu Daniela
Grefier - - -
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr- prin care a fost menținută măsura de arest preventiv luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av., care depune la dosar delegație de substituire a av. avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu inculpatul recurent la enitenciarul Spital Tg. Ocna, la dosarul cauzei fiind restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare semnată de acesta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. învederează instanței că substituirea apărătorului ales al recurentului vizează doar solicitarea unui termen de judecată pentru a se prezenta titularul angajamentului, și a susține recursul inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune acestei cereri.
Interpelat fiind, av. precizează că nu cunoaște dosarul și că a fost contactat în urmă cu câteva minute de o colaboratoare a av., care i-a comunicat că acesta se află la și l-a rugat să îl substituie.
Se prezintă în sala de ședință, care precizează că este colaborator extern al cabinetului de avocatură al av. și că acesta a avut termen într-un dosar la instanța de la, este prins în trafic de la spre I, și nu se poate prezenta în cauza de față.
Curtea, având în vedere precizările colaboratorului apărătorului ales al inculpatului recurent, în sensul că acesta este prins în trafic de la la I, fiind plecat la, stabilește un nou termen de judecată pentru ora 14,30, pentru a se prezenta în instanță apărătorul ales al recurentului.
La a doua strigare a cauzei se prezintă av., care depune la dosarul cauzei ordin de deplasare pe numele av., cu care se face dovada că acesta se află la instanța din S, precizând că ordinul de deplasare i-a parvenit prin fax.
Precizează că nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acesta împotriva încheierii de ședință din data de 10.03.2009, urmând a se constata că la ultimul termen de judecată la instanța de fond două părți vătămate și-au retras plângerea și au devenit martori, împrejurare față de care se poate aprecia că temeiurile inițiale ale arestării s-au modificat și că se justifică punerea în libertate a inculpatului. Pe aceste considerente, având în vedere și motivele invocate de titularul angajamentului, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii de arest preventiv luată față de inculpatul cu altă măsură preventivă.
Având în vedere că la termenul de judecată din data de 20.03.2009 av. a solicitat copia notelor de pe caietul grefierului de ședință de la instanța de fond susținând că nu au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință toate susținerile sale, curtea întreabă pe av. dacă susține și acest motiv de critică, apărătorul inculpatului recurent precizând că susține toate motivele de critică invocate de către apărătorul ales al inculpatului recurent.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond. Argumentația expusă în fața instanței de recurs vizează fondul cauzei și se întemeiază pe declarațiile ultimelor două părți vătămate, însă, în mod evident, instanța de fond urmează a evalua aceste declarații raportat și la celelalte probe administrate în cauză. Aceste două declarații pe care se bazează recursul inculpatului nu justifică concluzia că probele administrate după arestare nu ar mai demonstra pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea lui în libertate, în condițiile în care, de la primele declarații date în cauză, raportat și la modul de săvârșire al presupuselor fapte, de o gravitate sporită, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 Cod procedură penală.
Curtea pune în vedere reprezentantului Ministerului Public să pună concluzii și în ceea ce privește criticile ce vizează încheierea de dezbateri a instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în încheierea recurată au fost consemnate susținerile care au legătură cu măsura de arest preventiv, justificările pe care inculpatul a înțeles să le susțină în raport de această măsură, astfel încât apreciază criticile ca nefiind întemeiate.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 10 martie 2009 Tribunalului Iași, în baza art.300 ind.2 Cod procedură penală și art.160 ind. b Cod procedură penală a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului -, măsură luată prin încheierea de ședință nr.9 din 9 februarie 2008 Tribunalului Iași pe care a constatat-o legală și temeinică și în baza art.160 ind. b alin.3 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța încheierea tribunalul a reținut:
Potrivit dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive.
În speță, arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă prin încheierea de ședință din data de 09.02.2008 și a fost ulterior prelungită cu respectarea dispozițiilor legale, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri fiind cele înscrise la art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Examinând dispozițiile procesuale relevante, instanța constată că una dintre condițiile necesare pentru constatarea legalității și temeiniciei luării măsurii arestării preventive este aceea de exista probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Examinând aplicabilitatea acestor dispoziții la datele prezentei spețe, prin prisma materialului probator administrat pe tot parcursul urmăririi penale și ulterior, în fața instanței de judecată, se constată că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive.
Astfel, instanțele care au dispus luarea măsurii, prelungirea și ulterior menținerea acesteia au constatat că materialul probator poate fi apreciat ca relevând indicii temeinice care oferă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi bănuit de săvârșirea faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv: lipsire de libertate în mod nelegal, prevăzută de art. 189 alin.2 Cod penal, viol, prevăzută de art. 197 alin.2 Cod penal, deținere de substanțe stupefiante, prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, folosire în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar tulbura ordinea și liniștea publică a armelor albe, prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. a Cod penal.
O altă condiție este aceea ca lăsarea în libertate a inculpatului pe să prezinte un pericol social concret pentru ordinea publică. În speță, pericolul social se conturează, atât prin prisma gravității faptelor sub aspectul cărora inculpatul, care mai fost cercetat și condamnat pentru săvârșirea de fapte penale, a fost trimis in judecată, a importanței valorilor sociale pretins a fi lezate prin activitatea infracțională presupus desfășurată de inculpat, dar și de urmările grave ale acestor prezumate fapte care au constat, in principal, in îngrădirea libertății individuale, a inviolabilității sexuale și periclitarea integrității și siguranței personale, de natură să conducă la o tulburare socială însemnată ce poate justifica luarea și menținerea de către autorități a măsurii preventive celei mai aspre.
Instanța apreciază totodată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în liberate a inculpatului este actual și real și el rezultă din analiza coroborată a elementelor deja menționate și analizate, extrase din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv din: modul și condițiile în care se presupune că au fost concepute și comise faptele imputate inculpatului; din maniera în care se presupune că ar fi acționat inculpatul pentru comiterea faptelor și din contribuția sa; din natura valorilor sociale pretins lezate; din consecințele efectiv produse și care ar fi putut fi produse prin comiterea unor asemenea fapte.
Instanța constată, la acest moment procesual, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și nu au încetat, ci dimpotrivă, subzistă în continuare, astfel că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, răspunzând exigențelor art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală relative la scopul măsurii și la criteriile de individualizare ale acesteia, la temeiurile legale, așa cum sunt ele prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se motivează că la ultimul termen de judecată la instanța de fond două părți vătămate și-au retras plângerea devenind martori, împrejurare față de care se poate aprecia că temeiurile inițiale de arestare s-au modificat și că justifică punerea în libertate a inculpatului. Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii de arest preventiv cu o altă măsură preventivă.
La termenul de judecată din 20 martie 2009 apărătorul inculpatului a susținut că încheierea atacată este nulă, întrucât este incompletă motivarea.
În încheierea de ședință, în dezbateri nu s-au consemnat toate susținerile respectiv cele referitoare la analiza probatoriului administrat în cauză până la acel moment procesual precum și susținerile inculpatului din ultimul cuvânt în care a făcut precizări cu privire la probele administrate făcând comparații între anumite declarații date în cursul urmăririi penale și declarații date în faza de judecată.
Instanța trebuia să analizeze dacă subzistă sau nu motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive prin raportare la probele administrate în fața instanței, prin raportare la înscrisurile depuse în fața instanței.
Recursul este nefondat.
S-a depus la dosarul cauzei copia notelor de ședință luate de grefier în dezbateri. Din analiza acestora rezultă că există corespondență între conținutul încheierii de dezbateri din 9 martie 2009 și notele grefierului, consemnările fiind aceleași.
În soluția pronunțată, instanța de fond a analizat necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatului în contextul dispozițiilor procedurale relevante aplicabile și care reglementează verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății, prevăzute de art.160 ind. b Cod procedură penală și respectiv art.300 ind.2 Cod procedură penală.
Instanța a stabilit că temeiul inițial de arestare prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală este actual și subzistă, nu s-a schimbat și nu a încetat astfel încât să devină incidente dispozițiile art.139 Cod procedură penală prin raportare, pe de-o parte, la materialul probator administrat care relevă indicii temeinice ce justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată și judecat în cauză, iar pe de altă parte, prin raportare la temeiul arestării relativ la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus a fi comis precum și la pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului o reprezintă.
Evaluarea juridică a instanței de fond în stabilirea legalității și temeiniciei măsurii arestării inculpatului precum și în menținerea stării de arest a acestuia este în conformitate cu legea și este fondată.
Cauza se află în faza cercetării judecătorești care nu este finalizată.
Raportat la faptele penale presupus a fi comise de inculpat și pentru care există indicii temeinice care justifică bănuiala rezonabilă de săvârșire, baza factuală prezumată nemodificându-se, la pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de violență pentru care inculpatul este trimis în judecată și chemat să răspundă penal și respectiv la pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a acestuia o reprezintă, pericol dedus din modul și împrejurările în care se presupune că au fost comise faptele, din natura valorilor sociale presupus a fi încălcate și protejate prin incriminare, din consecințele efectiv produse sau care ar fi putut fi produse prin comiterea infracțiunilor soluția de menținere a arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică.
Retragerea plângerii formulată de două părți vătămate, acestea devenind martori în cauză nu modifică faptele presupus a fi comise de inculpat, neavând eficiență sub aspectul retragerii răspunderii penale a inculpatului, niciuna dintre infracțiuni nefiind cercetată la plângerea prealabilă a persoanelor vătămate. Declarațiile date în calitate de martori vor fi evaluate în tot contextul probatoriu administrat prin raportare la toate probele cauzei.
Inculpatul a fost legal citat în Penitenciarul Spital T Ocna unde a fost transferat pentru investigații medicale cu diagnostic precizat în adeverința medicală trimisă instanței de Penitenciarul Spital T Ocna și unde acesta este internat (adeverința nr.18018/8 aprilie 2009). Sunt incidente dispozițiile art.385 ind.11 alin.2 Cod procedură penală privind prezența inculpatului la judecată.
Criticile formulate în recurs nu sunt fondate și conform art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul și va menține ca legală și temeinică încheierea de ședință atacată.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 10 martie 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 280 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
22.IV.2009.-
2 ex.-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 30.04.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL SPITAL TG. OCNA
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 225 din 08.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 01 August 1977)pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 08.04.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL SPITAL TG. OCNA
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 225 din 08.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 01 August 1977)un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 08.04.2009
CĂTRE
TRIBUNALUL IAȘI
Întrucât în ședința din data de 06.04.2009 ați dispus amânarea pronunțării în ceea ce privește măsura de arest preventiv luată față de inculpatul, vă înaintăm alăturat dosarul instanței dumneavoastră nr-, la care am atașat și o copie a dispozitivului deciziei penale nr. 225 din 08.04.2009 prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul(fiul lui și al lui, născut la 01 August 1977)împotriva încheierii de ședință din 10 martie 2009 Tribunalului Iași, cu solicitarea ca după pronunțare să ne restituiți dosarul de fond, acesta fiind necesar pentru motivarea hotărârii.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - GREFIER,
- -
Președinte:Juverdeanu TatianaJudecători:Juverdeanu Tatiana, Chirilă Mihaela, Dumitrescu Daniela
