Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 229
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANZATĂ ȘI TERORISM
BIROUL TERITORIAL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și - împotriva încheierii de ședință din data de 18.03.2009 a Tribunalului Galați - dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest, asistat de apărător ales, recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat în substituire pentru avocat ales și recurenta inculpată în stare de arest, asistată de apărător ales.
Procedura completă.
Apărătorii aleși ai recurenților inculpați având pe rând cuvântul, solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurentsusține că atât inculpatul, cât și tatăl acestuia au formulat plângere penală față de modalitatea în care a fost forțat și de-a declarațiile inițiale și pentru cercetarea abuzivă, plângere care se află pe rolul instanței. Consideră că inculpatul a fost forțat să declare în așa fel pentru ca declarațiile acestuia să corespundă cu declarațiile celorlalți inculpați.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a fost cel care a condus autoturismul inculpatei fără a avea cunoștință de existența drogurilor și a fost obligat să de-a declarațiile în modul arătat.
Invocă situația personală a inculpatului, care avea un loc de muncă într-o unitate militară fiind la primul impact cu legea penală și provine dintr-o familie organizată și ar putea fi judecat în stare de libertate, sens în care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apărătorul ales al recurentei inculpatesolicită să se constate că măsura menținerii arestării preventive luată în cauză, reprezintă un automatism al instanței de fond atunci când judecă astfel de infracțiuni, fără a se analiza probele administrate în cauză.
Solicită a se aprecia asupra duratei rezonabile a măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, și și consideră că, față de probele administrate până la acest moment, conduita sinceră a inculpatei, modalitatea concretă în care s-a comis fapta de către ambii inculpați, se poate dispune judecarea acestora în stare de libertate, având în vedere și conduita la locul de detenție, unde s-au integrat și participă la toate activitățile din penitenciar, conform actelor depuse la dosar.
Consideră că în cauză nu s-a probat continuitatea activității infracționale și invocă felul stângaci în care s-a acționat, aspecte din care rezultă că inculpații nu prezintă trăsăturile caracteristice unor infractori.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Publicpune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză, întrucât se rețin probe certe ce atestă faptele reținute în sarcina inculpaților, sens în care face trimitere la probele administrate în cauză.
Solicită a se ține seama de fapta comisă, natura și gravitatea deosebită a acesteia, trafic de droguri de mare risc și că de la data arestării și până la acest moment nu se conturează aspecte favorabile inculpaților, faptul că între timp au apărut interese contrare, în sensul că inculpatul are o poziție diferită ce va fi avută în vedere de instanță la pronunțare pe fondul cauzei. Consideră că inculpata nu a dat dovadă de sinceritate și se invocă prevederile art. 148 lit. h Cod procedură penală, faptul că legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru fapta reținută, caracterul continuat al faptei și rezonanța negativă în rândul societății, considerând că singura manieră în care pot fi opriți inculpații de a mai comite astfel de fapte o reprezintă atitudinea fermă a instanței și nu clemența acesteia.
Solicită să se aibă în vedere că se impune respingerea recursurilor declarate de inculpați cu menținerea măsurii arestării preventive și consideră că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, raportat la materialul probator.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurenților inculpați:
Recurentul inculpat nu se consideră vinovat de faptă, întrucârt nu știa de existența drogurilor în mașină și solicită să fie judecat în libertate.
Recurenta inculpată consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită admitereaa recursului.
Recurentul inculpat solicită admiterea recursului și susține că cel care este vinovat se află în libertate.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 18.03.2009 Tribunalul Galația menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului îndeplinite în cauză până la acest moment, instanța a apreciat că se mențin temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpaților, rezultând indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a crea presupunerea că aceștia au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
S-au avut în vedere probele de la dosar, respectiv procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire,procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 12.09.2008, procesele verbale, procesele verbale de consemnare a declarațiilor martorilor cu identitate protejată și, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declarația martorului, declarațiile date inițial de inculpați, rapoartele de constatare tehnico științifică.
S-a avut în vedere gravitatea infracțiunii pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, modalitatea și împrejurările în care s-a reținut a fi comisă fapta, caracterul continuat al acțiunilor, numărul persoanelor imp0licate, rezonanța social negativă pe care o au astfel de fapte în rândul cetățenilor, fapte care au căpătat o mare amploare în rândul categoriei de vârstă, reprezentanți de inculpați care au repercusiuni în rândul tinerilor, fiind pusă în pericol chiar și sănătatea acestora, motive pentru care s-a apreciat că subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În raport de probele administrate în cauză, s-a apreciat că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpaților, astfel încât, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu pot fi primite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal inculpații, și care apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
În ce-l privește pe inculpatul:
- Nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, nu a avut la cunoștință de existența drogurilor, a fost obligat prin violență fizică de către organele de anchetă să de-a declarații ce nu corespundeau adevărului.
Fiind la primul impact cu legea penală apreciază că poate fi judecat și în stare de libertate, deoarece nu prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.
În ce-i privește pe inculpații și:
- Apreciază că s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive și având în vedere conduita acestora, atât înainte de arestarea preventivă cât și pe timpul detenției, consideră că lăsarea lor în libertate nu ar reprezentat pericol pentru ordinea publică.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, Curtea constată următoarele:
În mod judicios instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați, constatând c nu s-au schimbat temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a acestora, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, din probele administrate în cauză până la acest moment, respectiv procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, procesul verbal de constatare a flagrantului din data de 12.09.2008, procesele verbale de consemnare a declarațiilor martorilor cu identitate protejată, coroborate cu declarațiile date de inculpați, sunt indicii temeinice că inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală, pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani.
Totodată, se constată faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat, respectiv art. 148 lit. f Cod penal.
În concret, faptele reținute în sarcina inculpaților, au un grad de pericol social ridicat, aspect rezultat chiar din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru asemenea infracțiune.
Pericolul social prin lăsarea inculpaților în libertate rezultă nu numai din posibilitatea ca pe viitor, aceștia să comită noi fapte penale, ci din însăși natura infracțiunilor pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
În acest sens, nu este lipsit de importanță faptul că prin infracțiunile săvârșite inculpații puteau pune în pericol sănătatea persoanelor și pe cale de consecință, aceste temeiuri nu s-au schimbat.
În ceea ce privește durata arestării preventive, faptul că de aproximativ 6 luni de zile inculpații se află în stare de detenție nu reprezintă o durată excesivă a acestei măsuri, în condițiile în care în această perioadă de timp s-a efectuat urmărirea penală, a fost sesizată instanța de judecată, cauza fiind în prezent în faza cercetării judecătorești.
Față de aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală urmează a fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (în prezent deținut în Penitenciarul Galați, fiul lui și, născut la data de 11,03.1986 în G, domiciliat în comuna, județul G, CNP: - ), (deținută în Penitenciarul Galați, fiica lui și, născută la data de 02.04.1989 în comuna, județul G, domiciliată în comuna, județul G, sat, CNP: -) și - ( în prezent deținut în Penitenciarul Galați, fiul lui și, născut la data de 10.08.1984 în T, județul G, CNP: -, domiciliat în comuna, Județul ) împotriva încheierii de ședință din data de 18.03.2009 a Tribunalului Galați - dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat la câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. 03 Aprilie 2009
Tehn. 03 Aprilie 2009
Fond: A,
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Ion Avram
