Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 230/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 230
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul ( deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință din 25.03.2009 a Tribunalului Brăila (dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Conform prevederilor art. 294 alin. 3 Cod procedură penală s-a acordat dreptul recurentului inculpat, de a lua legătura cu apărătorul ales.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond pe care o consideră nelegală și netemeinică.
Consideră că arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, în sensul neîndeplinirii condițiilor cerute în mod cumulativ de lege.
Solicită a se avea în vedere că în baza art. 1491Cod procedură penală dacă sunt înt5runite în mod cumulativ disp. art. 143 și există vreunul dintre cazurile prev. de art. 148 Cod procedură penală și arestarea preventivă este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, atunci procurorul întocmește propunerea motivată pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Susține că inculpatul nu a avut cunoștință de proces și nu a putut să-și exercite dreptul la apărare iar măsura preventivă a fost dispusă cu încălcarea legii, deoarece propunerea înaintată de parchet este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 al. 2 Cod procedură penală, privind nelegala sesizare a instanței. Solicită să se constate că referatul nu este motivat în nici un fel și ulterior, încheierea de ședință prin care s-a dispus măsura este lovită de nulitate absolută, întrucât nu se precizează temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive.
Consideră că nu este suficient să se precizeze la modul generic că subzistă o condiție dintre cele prev. la art. 148 Cod procedură penală și atât.
Consideră că și mandatul de arestare preventivă este lovit de nulitate, sens în care invocă prevederile art. 151 al. 2 lit. g Cod procedură penală, întrucât nu s-au arătat concret temeiurile care determină arestarea.
În ce privește netemeinicia măsurii, solicită a se avea în vedere art. 136 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că trebuie să se țină cont de scopul măsurii, vârsta inculpatului, starea de sănătate, antecedente și persoana față de care se ia această măsură.
Mai arată că inculpatul a plecat în luna februarie la familia sa din Spania și nu a știut de proces, nu are antecedente penale și nu se impune menținerea stării de arest față de acesta.
Se arată că sunt anumite aspecte ce nu au fost lămurite de organele de urmărire penală și arată că printr-o simplă întrebare adresată reprezentanților părților vătămate s-ar fi putut lămuri dacă aceștia au avut cunoștință sau nu la momentul filei cec, societatea inculpatului avea disponibil în cont.
Din contractele încheiate între societatea inculpatului și societățile părți vătămate rezultă faptul că reprezentanții acestor părți vătămate aveau cunoștință de faptul că societatea inculpatului nu avea disponibil în cont la data emiterii filelor cec.
Consideră că dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune, aceasta s-a realizat cu concursul părților vătămate.
Solicită a se avea în vedere că este vorba despre o cauză completă și interesul societății este ca această cauză să se judece cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită admiterea recursului în sensul de a se dispune în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive în baza art. 160 al. 2 Cod procedură penală cu punerea de îndată a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act că nu înțelege să pună concluzii cu privire la încheierea din data de 25.03.2008 întrucât obiectul judecății îl formează recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 25.03.2009 a Tribunalului Brăila.
Pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat în cauză, întrucât încheierea recurată este legală și temeinică, având în vedere că temeiurile avute în vedere la data arestării subzistă, fiind incidente prevederile art. 148 al. 1 lit. a și f Cod procedură penală.
Necunoașterea inculpatului despre procesul aflat pe rol nu este o împrejurare care să justifice nereținerea prevederilor mai sus invocate. câtă vreme acesta a fost citat în mod legal la adresa cunoscută de organul judiciar.
Cu privire la celelalte aspecte invocate, care țin de fondul cauzei, nu înțelege să pună concluzii.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul ales solicitând cuvântul în replică invocă prevederile art. 300 1 Cod procedură penală și art. 197 al. 3 Cod procedură penală în sensul că nulitatea prevăzută la al. 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod, aceasta poate fi invocată în orice stadiul al procesului și se ia în considerare chiar și din oficiu.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care solicită admiterea recursului.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.03.2009 Tribunalul Brăilaa menținut măsura arestării preventive a inculpatului .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin ordonanța din 16 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 367/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma prevăzută de art.215 al.1,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se că în calitate de administrator la SC Agro SRL B, în cursul lunii febr.2008 a achiziționat de la 19 societăți comerciale de pe raza mai multor județe, mărfuri pentru care a emis 19 file CEC și 2 bilete la ordin fără a avea disponibil în cont și cauzând astfel un prejudiciu de 1.156.063,83 lei.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din 23.04.2008 pentru o perioadă de 30 zile, cu începere de la data prinderii și încarcerării, fiind emis mandatul de arestare nr.17/23.04.208 de către Tribunalul Brăila.
Din verificările efectuate a rezultat că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, a părăsit România, stabilindu-se fără forme legale în Spania.
In baza art.81 și art.66/1 Lg.302/2004 modificată prin Legea 224/2006 și OG nr. 103/2006 s-a dispus prin încheierea Camerei de consiliu din 24.07.2008, emiterea unui mandat de urmărire internațională și a unui mandat european de arestare în vederea extrădării inculpatului, conform mandatului de arestare preventivă nr. 17/23.04.2008 emis de Tribunalul Brăila.
Prin rechizitoriul nr. 367/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost trimis în judecată inculpatul cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.215 al.1,3,4,5 Cod penal și art.213 cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal și art.41 al.2 Cod penal, fiind astfel sesizată instanța de judecată, dosarul fiind înregistrat sub nr-.
În cursul judecății, în urma sesizării Inspectoratului de Poliție al Județului B - Serviciul Investigații Criminale, prin încheierea Camerei de Consiliu din 16.03.2009 pronunțată în prezentul dosar, s-a dispus audierea inculpatului în baza art. 150 al.2 și art.152 al.2-4 Cod procedură penală aducându-i-se la cunoștință fapta pentru care este cercetat penal și trimis în judecată, și s-a constatat punerea în executare mandatului de arestare preventivă nr.17 emis la data de 23.04.2008 de Tribunalul Brăila - Secția Penală, începând cu data de 16.03.2009
S-a reținut că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin.1,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se în actul de sesizare a instanței că există probe temeinice cu privire la fapta reținută în sarcina sa, respectiv: plângerile formulate de societățile comerciale prejudiciate, declarațiile martorilor, raportul de expertiză grafoscopică și celelalte acte întocmite până în prezent.
Ca temei al propunerii de arestare preventivă s-a reținut incidența prevederilor art. 148 alin.1 lit. a și f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la cercetări, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală; a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive potrivit art. 3001Cod procedură penală cu aplic. art.160 pr.pen.
S-a reținut că inculpatul prin apărător a invocat nelegalitatea propunerii de arestare preventivă, apreciind că aceasta este lovită de nulitate absolută, nefiind arătate temeiurile pe care se întemeiază, iar mandatul de arestare preventivă de asemenea nu cuprinde temeiurile ce au condus la arestarea preventivă a inculpatului.
S-a avut în vedere că în conformitate cu art.3001cu aplic. art.160 Cod procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să verifice, din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, iar potrivit art.3001alin.3 Cod procedură penală când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privare de libertate, instanța menține prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Instanța a reținut că aceste texte de lege prevăd verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive cu consecințe numai pentru viitor, încheierea prin care s-a soluționat arestarea preventivă fiind definitivă. Astfel propunerea de arestare preventivă formulată de Parchet a fost verificată sub aspectul condițiilor de formă și a motivelor ce ar fi putut conduce la o eventuală nulitate absolută cu ocazia soluționării ei. De altfel procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării instanța nu are rolul unei instanțe de control judiciar.
In cadrul procedurii prev. de art. 300/1 și 300/2 Cod procedură penală instanța poate verifica, cu titlu de exemplu, îndeplinirea unor condiții de fond (eventuala eroare în care s-ar fi aflat instanța cu privire la pedeapsa prevăzută de lege, aceasta fiind mai mică de 4 ani), nu și condiții de formă ce țin de legalitatea hotărârii prin care s- dispus luarea măsurii arestării preventive.
Examinând conținutul mandatului de arestare preventivă, instanța a reținut însă, că acesta cuprinde toate datele prev. de art.151 Cod procedură penală inclusiv temeiurile reținute în încheierea prin care s-a dispus măsura arestării preventive.
S-a apreciat că nu pot fi primite astfel apărările apărătorului inculpatului cu privire la îndeplinirea condițiilor de formă a propunerii de arestare preventivă și a mandatului de arestare.
Potrivit art.136 alin.1 Cod procedură penală, în cauzele privitore la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua una din măsurile preventive prevăzute, ținându-se cont la alegerea ei de criterii, cum este scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana inculpatului.
În speță, s-a apreciat că temeiurile ce au stat la bază luării măsurii arestării preventive sunt cele cuprinse în art.148 alin.1 lit. a și f Cod procedură penală respectiv inculpatul a fugit sau s-a ascuns cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la acestea sau de la executarea pedepsei, celălalt temei constituindu-l împrejurarea că inculpatul a comis o faptă pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește primul temei instanța s-a reținut că subzistă, inculpatul fiind adus în fața instanței după trimiterea lui în judecată, ca urmare a procedurii de extrădare, prin executarea mandatului de urmărire internațională și a mandatului european de arestare.
S-a apreciat că în aceste condiții, menținerea arestării preventive este în interesul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecata cauzei.
În ceea ce privește al doilea temei, s-a reținut că inculpatul este trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică s-a reținut că, deși nu se confundă cu pericolul social al faptei, nu trebuie probat cu administrarea unor dovezi distincte, acesta rezultând din împrejurările și natura faptei.
S-a avut în vedere că entru p. faptele pentru care inculpatul este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, legiuitorul apreciind, dată fiind sancțiunea aspră stabilită, că o astfel de faptă și un astfel de făptuitor, prezintă un grad ridicat de pericol pentru societate, iar lăsarea sa în libertate prezintă, în acest moment, pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală, din următoarele considerente:
- Arestarea preventivă a inculpatului este lovită de nulitate, deoarece instanța nu a fost legal sesizată.
- Nu sunt probe din care să rezulte vinovăția inculpatului, deoarece părțile vătămate au cunoscut că acestea nu avea disponibil în cont.
- Inculpatul nu a cunoscut că împotriva sa, s-a făcut urmărirea penală, fiind plecat la familie în Spania.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din data de 23.04.2008 pe o durată de 30 de zile, fiind emis mandatul de arestare nr. 17/23.04.2008 al Tribunalului Brăila.
Această hotărâre a rămas definitivă, având deci autoritate de lucru judecat.
La acest termen, nu se verifică legalitatea mandatului de arestare preventivă, deoarece așa cum, s-a arătat mai sus, încheierea de ședință are autoritate de lucru judecat ci se verifică dacă s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă se mai impune menținerea stării de arest.
În acest context, motivele invocate de inculpat în recurs, referitoare la legalitatea arestării preventive, exced cadrului procesual.
Este adevărat că inculpatul a fost arestat preventiv în Spania, dar la dosarul cauzei sunt indicii că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, părăsind România și stabilindu-se fără forme legale în Spania.
Pe cale de consecință, nu se poate imputa organelor judiciare faptul că urmărirea penală s-a desfășurat în lipsa inculpatului, acesta fiind citat la toate adresele cunoscute de către organele de urmărire penală.
În condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, cauzând un prejudiciu de 1.156.063,83 lei, fapta acestuia prezintă un grad ridicat de pericol social ce impune menținerea stării de arest, deoarece temeiurile care au determinat arestarea sa preventivă nu s-au schimbat.
Pericolul pentru ordinea publică nu trebuie înțeles numai ca posibilitatea ca pe viitor inculpatul lăsat în libertate să comită și alte fapte penale ci rezultă și din gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului.
Or, în condițiile în care datorită prejudiciului mare cauzat prin activitatea infracțională a inculpatului, fapta acestuia prezintă un grad de pericol social ridicat, coroborat și cu faptul că sunt indicii că inculpatul a încercat să se sustragă urmăririi penale, în mod judicios instanța de fond a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
În consecință, hotărârea fiind legală și temeinică, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25.03.2009 a Tribunalului Brăila.
Văzând și prevederile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( deținut în Penitenciarul Galați, fiul lui și, născut la data de 15.08.1972 în, județul G, domiciliat în,-, Bloc 12,. 3, CNP: -) împotriva încheierii de ședință din 25.03.2009 a Tribunalului Brăila (dosar nr-).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul - recurent la 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. 03 Aprilie 2009
Tehn. 03 Aprilie 2009
Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Ion Avram
