Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 240/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.240/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 3 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpațiiși, ambii în prezent deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva Încheierii de ședință din 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal au răspuns inculpații, în stare de arest: asistat de avocați aleși și și, asistat de avocat ales, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorii inculpaților și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea costată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că în ceea ce privește infracțiunile de omor și tentativă la omor se mențin idei preconcepute că se impune cercetarea în stare de arest a inculpaților. Menținerea arestării preventive se impune când se mențin anumite condiții imperative și apreciative.
Astfel, încheierea de ședință din 26 martie 2009 Tribunalului Galați este nelegală și netemeinică. Este nelegală sub aspect informativ, pentru că nu oferă un minim de informații de natură a stabili o serie de elemente care să aibă drept consecință menținerea arestării preventive. M parte din aceasta constă în copierea raportului de constare medico-legală fără a se face trimitere la celelalte elemente prevăzute de art.356 Cod procedură penală. Se face mențiunea succintă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Motive concret stabilite nu au existat.
La momentul arestării și ulterior a prelungirii, nu a existat preocupare pentru a stabili situația de fapt reală. Urmărirea penală este incompletă în ceea ce privește actul medico-legal care stabilește doar existența unor lovituri care au pus în primejdie viața victimei. Nu există alte elemente - corpul cu care s-a lovit, cine a dat lovitura care au provocat leziunile de natură să pună în primejdie viața, locul unde s-au aplicat loviturile, în ce condiții. Nu există probe din care să rezulte că inculpatul a aplicat acea lovitură. S-a făcut o plângere împotriva a 5 persoane și nu s-a motivat nici măcar existența unei complementarități, latura obiectivă în ce privește scopul suprimării vieții victimei. Dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, privind pedeapsa mai M de 4 ani închisoare și pericolul concret pentru ordinea publică, au fost preluate, fără a fi analizate, în ce s-ar materializa, nu se explică.
Când se susține că nu s-a stabilit o situație reală de fapt, se referă la aspecte de esență pentru infracțiunile de violență, nu s-a stabilit cine este autorul, pentru că există o recunoaștere din partea celuilalt inculpat, nu s-au stabilit condițiile concrete în care a avut loc vătămarea corporală - obiectul cu care s-a lovit, locul unde s-a aplicat lovitura. Trebuiau analizate condițiile care fac ca faptă să fie de un pericol deosebit, concretizat într-o activitate infracționale.
S-a mai arătat că acel conflict a fost spontan, după ce același procuror a arătat că urmare unei concesionări, partea vătămată l-a amenințat constant. Din probe mai rezultă că victima purta cuțit, era violentă și că ea a atacat pe cei doi. a fost lovit în cap cu cuțitul, iar tăietura liniară de 4 cm, suturată, a avut nevoie de 7-8 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. O decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că, dacă atitudinea victimei a fost de natură a pune în primejdie viața, fapta se încadrează tot la infracțiunea de tentativă de omor. Celălalt inculpat, a necesitat 25-28 zile de îngrijiri medicale, întrucât a fost lovit cu parul și i s-a provocat o gravă vătămate.
Partea vătămată este recidivist, recunoscut ca violent și în contextul întregului conflict, s-ar fi impus o analiză a probelor, a administra probe și a sintetiza cu privire la modul în care s-a produs fapta.
Inculpatul a recunoscut că a lovit pe partea vătămată cu un scaun, fără. Cei doi inculpați nu puteau lovi în același timp. Trebuia să se stabilească care anume lovitură a fost de natură să pună în primejdie viața. Pentru 3 fapte în concurs - port de armă recunoscut, vătămare corporală și o lovire, s-a aplicat părții vătămate o amendă administrativă.
Modul în care a fost efectuată urmărirea penală este defectuoasă, lovitura parietală nu putea fi dată decât de o singură persoană. Inculpatul era aproape cu ochiul scos, nu s-a stabilit dacă în aceste condiții el a aplicat lovitura în condițiile art.44Cod penal sau 73 Cod penal, asupra imposibilității săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor de către inculpatul. - fi trebuit înlăturat întregul context, conflictul anterior, amenințările părții vătămate. Nu s-au tras concluzii juste cu privire la situația reală.
Încheierea de ședință nu este motivată, se fac referiri doar la multitudinea leziunilor suferite de partea vătămată, nu lămurește care a fost rolul inculpatului. Inculpatul are caracterizări bune, are o stare de sănătate precară, are leucemie.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și să se constate că nu se mai mențin condițiile care să se justifice menținerea arestării preventive.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că încheierea prin care s-a dispus menținerea arestării preventive este total nefondată și nelegală. La dosar nu există o evidențiere a condițiilor și împrejurările din care să rezulte un pericol social concret prin lăsarea în libertate a inculpatului. În opinia sa, chiar dacă este îndeplinită condiția prevăzută de legea a pedepsei mai M de 4 ani închisoare, condiția privind pericolul social concret nu este îndeplinită și nici nu se motivează în încheierea de ședință. Inculpatul nu poate împiedica bunul mers al procesului. A avut o viață socială în comuna onorabilă, nu are antecedente penale, nu a fost sancționat niciodată nici măcar contravențional. Partea vătămată este cunoscut ca o persoană violentă. C care a creat temere în rândul comunității, a fost partea vătămată avea un cuțit tip baionetă. La conflict au participat mai multe persoane, s-a încercat aducerea acestora în fața organelor de urmărire penală, însă a fost respinsă această probă. Este greu de crezut că un om cu o gravă leziune în zona capului pute să-i scoată ochiul cu acel tac. Există o Mc ontradicție în tot cuprinsul rechizitoriului. În aceste codiții trebuia reținută a situație cu premeditare în comiterea infracțiunii de tentativă la omor. Atât timp cât există dubii cu privire la încadrarea juridică a faptei, există dubii și cu privire la situația de fapt reală.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că instanța de fond când a făcut aplicarea disp.art.3001Cod procedură penală, trebuia să costate că dispozițiile legale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv disp.art.143, 146 și 148 alin.1 Cod procedură penală se mențin în continuare și impun privarea de libertate. Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, însă instanța în analiza făcută, trebuia să costate că infracțiunea a fost comisă în anumite condiții. După cea primit o lovitură în zona ochiului, care se încadrează în disp.art.181 alin.2 Cod penal, nu se pot ignora aplicarea disp.art.73 lit.b Cod penal sau chiar a disp.art.44 Cod penal.
Să se facă o analiză sumară a rechizitoriului și să se observe că la pagina 2, cu privire la situația de fapt, procurorul prezintă faptul că partea vătămată l-a jignit pe inculpat, l-a făcut "răpănos" și l-a amenințat. Aceste apelative i-au creat o puternică emoție și în aceste condiții se derulează incidentul care s-a terminat cu vătămarea corporală atât a inculpatului cât și părții vătămate. De asemenea, la pagina 10, se motivează soluția de neîncepere a urmăririi penale față de partea vătămată în sensul că inculpatul a inițiat conflictul, iar partea vătămată l-a lovit pentru a se apăra. Există o gravă contradicție în cuprinsul aceluiași act.
Cu privire la temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, să se constate că în afară de gradul de pericol social al faptei pentru care a fost trimis în judecată, un pericol, generic, nu se motivează cu niciun alt element care să țină de circumstanțele personale ale inculpatului care să determine concluzia că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Nu are antecedente penale, a avuto conduită corectă în timpul urmăririi penale, nu s-a sustras și s-a prezentat când a fost citat.
Unul din motivele pentru care a fost arestat inculpatul a fost și acela că trebuie asigurată buna desfășurarea a urmăririi penale și apoi procesului penal în faza de judecată. Să se observe că prin încheierea de ședință din 23.02.2009prin care s-a dispus prelungirea măsurii, procurorul a argumentat necesitatea pentru a se efectua patru activități - pronunțarea asupra probelor solicitate de inculpați, reaudierea părții vătămate, efectuarea de căutare a unor martori, reaudierea inculpaților și prezentarea materialului de urmărire penală. Ulterior, admiterii cererii, procurorul nu face altceva decât să-l audieze pe, nu este întreabă cu privire la fapta de tentativă de omor, nu s-a efectuat niciun act de căutare și s-a dat ordonanță de respingere a probelor în apărare, audiindu-se un singur martor.
În raport de conținutul încheierii de ședință din 23.02.2009, menținerea arestării preventive în baza disp.art.3001Cod procedură penală, apare ca nelegală. O asemenea manieră de lucru trebuie sancționată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare să se facă aplicarea disp.art.3001alin.2 Cod procedură penală.
Procurorulsolicită respingerea recursurilor declarate de cei doi inculpați. Instanța a fost sesizată cu rechizitoriu și conf.disp.art.3001Cod procedură penală a constatat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Din actele existente la dosar, s-a constatat că există indicii temeinice că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată. S-a făcut vorbire de modalitatea de comitere a faptei, de aplicarea disp.art.73 lit.b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, acest lucru urmând a fi analizat de instanța de fond.
Indiferent de încadrarea juridică dată faptei, pericolul social concret rezultă din periculozitatea însăși a faptei, din limitele de pedeapsă și leziunile produse părții vătămate care i-au pus în primejdie viața.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, susține că a fost lovit cu cuțitul în cap de către partea vătămată când a încercat să aplaneze conflictul.
Inculpatulsusține că nu este el persoana care a provocat scandalul. De frică s-a apărat.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus, în baza art.3001alin.3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a dispune astfel, prima instanță reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și că ele impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o ca nelegală și ca netemeinică, pentru motivele expuse pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
Pentru aceste motive, inculpații au solicitat să se constate că nu există temeiuri pentru menținerea măsurii arestării preventive și să se dispună, conform art.3001alin.2 din Codul d e procedură penală, revocarea acestei măsuri.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.3001din Codul d e procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia acestei măsuri, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În funcție de rezultatul acestei verificări, instanța dispune fie revocarea măsurii arestării preventive - dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate - fie menținerea acestei măsuri, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În speță, inculpații și au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr.46/P din 23.03.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.20 Cod penal în referire la art.174 alin.1, raportat la art.175 lit.i Cod penal, reținându-se că în noaptea de 5/6.01.2009, în loc public - în incinta și în fața barului SC SRL, pe fondul unui conflict spontan, împreună au aplicat părții vătămate lovituri repetate cu obiecte și mijloace contondente (, picioare, pumni, scaun) peste corp, inclusiv în zona capului, cauzându-i mai multe leziuni, printre care și un traumatism cranio-cerebral cu fractură complexă de boltă craniană cu eschilă penetrantă în sinusul sagital, hematom extradural și contuzii cerebrale care i-au pus în primejdie viața.
În sarcina inculpatului s-a reținut și infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev.de art.180 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 5/6.01.2009, în loc public, a aplicat părții vătămate lovituri cu bâta în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea de ședință din 30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, s-a luat împotriva inculpaților măsura arestării preventive în temeiul art.143 coroborat cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că sunt indicii temeinice care confirmă presupunerea că aceștia au săvârșit infracțiunea pentru care sunt cercetați și că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Contrar celor susținute de inculpați prin motivele de recurs, în mod corect prima instanță, cu prilejul verificării legalității și a temeiniciei măsurii arestării preventive, efectuată conform art.3001din Codul d e procedură penală, a constatat că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, Curtea reține că probele adminJ. pe parcursul urmăririi penale (respectiv: raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor, și ) sunt de natură să inducă presupunerea rezonabilă, în sensul art.681din Codul d e procedură penală, că inculpații și au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
Având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii presupus a fi săvârșită de cei doi inculpați, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, natura și importanța valorilor sociale lezate, modalitatea și împrejurările în care fapta a fost comisă (în loc public și într-un mod deosebit de violent), în mod corect prima instanță, ținând cont și de rezonanța unor astfel de fapte în rândul comunității, a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, reținând că temeiurile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f, cu referire la art.143 alin.1 din Codul d e procedură penală, care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, subzistă și impun menținerea acestei măsuri, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticele formulate prin motivele de recurs, privitor la acest aspect.
Totodată, Curtea constată că, în raport cu obiectul judecății, încheierea pronunțată de prima instanță este corespunzător motivată, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859din Codul d e procedură penală.
Cât privește celelalte aspecte invocate prin motivele de recurs (referitoare la clarificarea contribuției fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, existența unor dubii cu privire la încadrarea juridică a faptelor și eventuala reținere a scuzei provocării), Curtea constată că acestea exced obiectului prezentului recurs, fiind de competența instanței investită cu soluționarea fondului cauzei.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 9.07.1982 în localitatea, Republica M, domiciliat în com. raion, Republica M, CNP - și, fiul lui și, născut la 5.10.1971 în T, domiciliat în com. sat, jud.G, CNP -, ambii în prezent deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva Încheierii de ședință din 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red. - 9.04.2009
Tehnored. - 9.04.2009
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
