Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 243/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.243/2009
Sedința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Monica Farcaș JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
- - - -JUDECĂTOR 3: Alina
- - judecător
-grefier
Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 8.04.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata recurentă, în stare de arest, asistată de avocat și inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise formulate de inculpata recurentă, prin apărător ales.
Apărătorii inculpaților recurenți și reprezentantul -Serviciul Teritorial Alba Iulia învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se revoca măsura arestării preventive și a se dispune cercetarea acesteia în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
În susținere învederează că inculpata beneficiază de dispozițiile art.16 din Legea nr. 143/2000 care atrag reducerea limitelor de pedeapsă la
Arată că inculpata săvârșit faptele pe fondul unei relații sentimentale cu inculpatul, neurmărind un scop comercial.
Referitor la persoana inculpatei învederează că aceasta nu are antecedente penale și a avut o contribuție redusă la comiterea faptelor. Mai precizează că inculpata a executat până în prezent 4 luni în arest preventiv.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se revoca măsura arestării preventive și a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținere arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră, beneficiază de prevederile art.16 din Legea nr.143/2000, ceea ce atestă că a colaborat cu organele judiciare, astfel că limitele de pedeapsă se reduc la
Mai susține că din starea de fapt rezultă că activitatea infracțională nu a avut amploare, ea desfășurându-se într-un cerc restrâns de cunoștințe. drogurilor către agentul sub acoperire s-a făcut la insistența acestuia.
Precizează că inculpatul nu are antecedente penale și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Arată că instanța de fond în mod legal menținut măsura arestării preventive a inculpaților și, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea faptelor respectiv la traficul de droguri de mare risc precum și la împrejurarea că în activitatea lor infracțională au atras și alte persoane.
Referitor la susținerea apărătorului inculpatei că aceasta a comis faptele în virtutea relației sentimentale pe care o avea cu inculpatul, aceasta nu exonerează pe inculpată de sancțiunile legii penale.
Cu privire la aspectul invocat de apărătorii inculpaților referitor la incidența dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000 -care atrage reducerea limitelor de pedeapsă la, acesta poate fi luat în considerare doar la stabilirea în concret a pedepselor.
Inculpata, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate, învederând că până în prezent nu a avut nici o sancțiune penală și nici amendă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Prin încheierea pronunțată în dosarul Tribunalului Sibiu nr- în ședința din 8 aprilie 2009 în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 ind. b C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților șiRUS luată prin încheierea penală nr.19/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr. 19 din 28.11.2008, în baza art. 1491,148 lit. Tribunalul Albaa admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial Alba și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 19.02.2009 de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, au fost trimiși în judecată inculpații pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al.1,2din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41,42.Cod Penal, art. 25.Cod Penal rap. la art. 3 alin.1,2din Lg.143/2000cu aplic. art. 41, 42.Cod Penal, art. 4 alin.1, 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a art. 34.Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 2 alin.1,2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41,42.Cod Penal, ( arestat în lipsă) pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin 1 și 2 din Lg. 143/200 cu aplicarea art. 41, 42.Cod Penal, art. 3 alin 1și 2 din Lg. 143/2000 cu aplic. 41,42.Cod Penal, și cu aplicarea art. 32 lit. a și art. 34.Cod Penal și inculpatul G fiul lui G și născut la 7.02.1976 în Sibiu, domiciliat în Sibiu,-. A.17 și fără forme legale în Sibiu,-. 1. 3,.-, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Lg. 143/2000cu aplic. art. 41, 42.Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. la art. 3 alin. 1, 2 din Lg. 143/2000 cu aplic art. 41, 42.Cod Penal și cu aplicarea art. 33 lit. a și 34.Cod Penal
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și din perspectiva dispozițiilor art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160bC.P.P. tribunalul a constat că motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive, sunt fundamentate și subzistă și la acest moment.
Astfel s-a reținut că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ( respectiv infracțiunile prev. de art. 2 al.1,2, art.2 5.Cod Penal rap. la art.3 al.1,2, art. 4 alin.1,2 toate din Legea nr. 143/2000, și infracțiunea prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 2 alin. 1,2 din Lg. nr. 143/2000), iar la dosarul cauzei există indicii temeinice în sensul prevederilor art. 681.C.P.P. care duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată ( și aceasta având în vedere declarațiile inculpaților coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică. Pe această linie se impune a mai fi subliniat faptul că s-a intrat în faza de cercetare judecătorească doar astăzi, termen la care au fost audiați 3 din cei 4 inculpați ).
Tribunalul a considerat că la acest moment și cea de-a doua condiție impusă de art. 148 lit. f este C.P.P. îndeplinită în cauză. Pericolul concret pentru ordinea publică este determinat în speță de natura și gravitatea faptelor imputate - săvârșirea infracțiunilor de trafic și consum ilicit de droguri, modalitatea și împrejurările în care se presupune că s-au comis faptele - cumpărarea, deținerea de droguri de mare risc, instigarea altor persoane la comiterea unor fapte de introducere în țară de droguri de mare risc, obiectul infracțiunilor - drogurile traficate au constat în cocaină care reprezintă un drog periculos, de mare risc. Mai mult, referitor la "protejarea ordinii publice" s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( cauza Letellier contra Franței), care a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice anumite infracțiuni pot suscita "o tulburarea a societății" de natură a justifica detenția preventivă, iar infracțiunile prezumate a fi fost comise de inculpați, constituie astfel de fapte.
Analizând măsura arestării preventive a inculpaților și din perspectiva art. 5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a considerat că sunt îndeplinite și exigențele acestui text de lege, arestarea inculpaților până la acest moment procesual fiind legitimă.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de către inculpați, potrivit art. 139 al.1 s C.P.P.-a motivat că înlocuirea măsurilor arestării preventive se realizează în ipoteza în care temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat,ori în cauză, până la acest moment nu au intervenit împrejurări de natură a modifica temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar susținerile inculpaților nu sunt de natură a se încadra în dispozițiile art. 139 al.1.C.P.P.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații și solicitând casarea încheierii atacate și în rejudecarea revocarea măsurii arestării preventive ori, în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpata a susținut:
1 - că instanța de fond a greșit atunci când nu a analizat situația fiecărui inculpat în parte cu ocazia luării măsurii de menținere a arestării preventive
2- că de la momentul luării/menținerii acestei măsuri au intervenit modificări în ceea ce privește temeiurile de fapt, în acest sens arătându-se că s-a schimbat atât încadrarea juridică din autorat în coautorat cât și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art. 3 alin 1 și 2 din Legea 143/2000. De asemenea se arată că prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina sa beneficiul art. 16 din Legea 143/2000 astfel că limitele de pedeapsă se reduc la
3. în ceea ce privește scopul alegerii măsurii preventive recurenta a arătat că instanța nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatei, respectiv, vârsta acesteia, starea de sănătate, lipsa antecedentelor penale, conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, stăruința pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii, atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, precum și realizarea impactului necesar pentru opinia publică prin perioada arestării scursă până în prezent de 4 luni și
Inculpatul a susținut că se impune revocarea măsurii arestării preventive raportat la conduita sinceră pe parcursul procesului demonstrată și prin reținerea prin rechizitoriu a incidenței art. 16 din Legea 143/2000. De asemenea a solicitat să se rețină că nu prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece nu are antecedente penale iar activitatea reținută în sarcina sa nu a avut o amploare mare - fiind desfășurată în cadrul cercului de prieteni.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și potrivit dispozițiilor art.385 indice 9 alin 1 și 3 indice 1 Curtea reține că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite prevederile alin 3 ale art.160 indice b din codul d e procedură penală, raportat la prevederile art. 143 și 148 litera din codul d e procedură penală, cu privire la menținerea măsurii arestării preventive luat în privința inculpaților recurenți.
În acest sens, din probatoriul administrat până în prezent în mod corect instanța de fond a reținut că se justifică presupunerea rezonabilă în sensul că inculpații au săvârșit faptele care sunt reținute în sarcina lor prin rechizitoriu.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată acestea sunt mai mari de 4 ani chiar în condițiile reținerii incidenței art.16 din Legea 143/2000.
Cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților acesta a fost în mod corect apreciat de instanța de fond. Natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților precum și modalitatea concretă de comitere a acestora, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu - traficarea unor droguri de mare risc( cocaină), modul de organizare a activității infracționale și instigarea altor persoane la comiterea unor fapte de introducere în țară a drogurilor - caracterizează pericolul concret pentru ordinea publică.
Circumstanțele personale invocate de recurenta și inculpatul nu pot conduce la o altă soluție în privința măsurii arestării preventive.
La analizarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luate față de inculpați în fața instanței de judecată după sesizare prin rechizitoriu, la data de 23 februarie 2009 instanța a avut în vedere încadrările juridice cuprinse în actul de sesizare astfel că susținerea recurentei, în sensul că de la data luării/ menținerii arestării preventive au intervenit modificări în ceea ce privește temeiurile de fapt sunt nefondate. De altfel faptele pentru care a fost trimisă în judecată inculpata justifică din perspectiva celor expuse anterior menținerea acestei măsuri. Împrejurarea că prin rechizitoriu s-a reținut în privința inculpaților incidența art.16 din Legea 143/2000 precum și lipsa antecedentelor penale și conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii nu constituie singure temeiuri care să împiedece luarea ori menținerea măsurii preventive a arestării, această măsură urmând a fi dispusă prin raportare al ansamblul activității infracționale pentru care inculpații sunt trimiși în judecată. De asemenea nici pretinsa stare precară a sănătății a inculpatei nu constituie un impediment în menținerea acestei măsuri în condițiile în care aceasta poate beneficia de asistență medicală și în stare de arest.
Cu privire la durata măsurii arestării preventive luate față de inculpată până la acest moment ( aproximativ 4 luni), ea nu depășește o durată rezonabilă, raportat la complexitatea cauzei. De menționat este faptul că pricina se află pe rolul instanței din 20 02 2004, în prezent nefiind audiați toți inculpații și martorii.
Față de cele ce preced, în temeiul art.315 indice 15 litera b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale din 08 04 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin 2 din codul d e procedură penală inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, respectiv câte 40 de lei fiecare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 8.04.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 40 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex /17.04.2009
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Alina
