Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 246/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
Decizia PENALĂ NR.246/
Ședința publică din data de 08 Aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ion Avram judecător
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul pentru Minori și Tineri, împotriva încheierii de ședință din data de 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales.
Procedura este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată în recursul formulat în termen, nemotivat de recurentul-inculpat, prin apărător, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat, personal, precizează că își însușește recursul formulat.
Recurentul-inculpat, prin avocat, având cuvântul în susținerea recursului formulat, arată că prin încheierea din 05.03.2009 a Tribunalului Galația fost admisă cererea Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive împotriva inculpatului până pe data de 2 aprilie 2009. Prin încheierea din 1.04.2009 s-a dispus menținerea arestării preventive, împotriva acestei încheieri fiind formulat prezentul recurs.
Apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din Decizia nr.25 din 2 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la soluționarea recursului în interiorul termenului de arestare preventivă.
Inculpatului ii expira durata arestării preventive la data de 2 aprilie 2009 iar termenul de judecată a recursului este 8 aprilie 2009, fără a putea fi imputat acest lucru inculpatului sau avocatului acestuia.
Arată că pronunțarea în 1.04.2009 nu s-a făcut în ședință publică astfel că acesta nu a declara recurs imediat împotriva soluției instanței de fond.
Arată că Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie iar prezentul recurs se judecă după expirarea duratei arestării preventive a inculpatului.
Consideră că în cazul în care recursul nu s-a judecată în interiorul celor 30 zile, intervine nulitatea prevăzută de art.197 alin.1 și 4 Cod procedură penală cu consecința încetării de drept a măsurii arestării preventive, sens în care face referire și la alte decizii ale Curții de APEL GALAȚI.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs arată că, intr-adevăr există indicii de vinovăție a inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, a indicat în detaliu tot ceea ce a făcut insă instanța de fond a motivat în mod generic că pericolul rezultă din "gravitatea deosebită a faptelor".
Insă, doctrina arată că pericolul pentru ordinea publică nu rezidă din gravitatea sau natura faptelor comise de inculpat.
Instanța de fond a motivat că există pericolul ca inculpatul să comită alte fapte penale dacă este lăsat în stare de libertate sau să se sustragă judecății sau, eventualei pedepse.
Insă, la dosarul cauzei nu există date care să justifice această motivare. Inculpatul a avut o atitudine sinceră, din caracterizările depuse rezultă că inculpatul este student la Universitatea B, provine dintr-o familie bine închegată, nu activitatea infracțională care i se reține în sarcină, astfel incat nu are cum să se sustragă cercetărilor.
Nu există probe că inculpatul ar încerca să se sustragă cercetărilor și executării pedepsei sau să tergiverseze finalizarea cauzei sale.
Totodată, învederează că activitatea infracțională a inculpatului, respectiv consum și trafic de droguri de risc, s-a desfășurat pe o perioadă foarte scurtă de timp- de 2 luni. Inițial, inculpatul a cumpărat cantități mic de droguri pentru consum propriu iar, ulterior, a dat și prietenilor săi, la cererea acestora, insă la niște prețuri foarte reduse. Astfel, inculpatul nu se încadrează tipologiei traficantului de droguri, nu are o rețea de distribuție de droguri. Având în vedere și comportamentul inculpatului anterior și ulterior săvârșirii faptei apreciază că recursul este fondat și că față de inculpat se poate lua o altă măsură preventivă, mai puțin exigentă, respectiv aceea de a nu părăsi țara, inculpatul fiind student la
Reprezentantul Ministerului Public, arată că, față de Decizia invocată de apărare, o astfel de cale de atac trebuie soluționată cu celeritate, care să permită un control judiciar rapid al legalității măsurii. Depășirea acestei durate recomandate, în măsura în care celeritatea nu este afectată, așa cum este în prezenta cauză, nu este de natură să invalideze hotărârea pronunțată în aceste condiții.
Decizia invocată are în vedere dispozițiile art.159 alin.8 Cod procedură penală insă la acest moment este vorba despre un recurs declarat împotriva unei incheieri prin care s-a dispus în temeiul art.3001Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Apreciază că această incheiere de ședință este legală și temeinică deoarece în cauză continuă să subziste temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Din actele dosarului rezultă indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
Referitor la art.148 lit.f Cod procedură penală, arată că pentru faptele deduse judecății legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Având în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei, gravitatea acesteia, cantitatea de droguri de risc traficată, procurată și deținută de inculpat pentru consum propriu, natura și importanța relațiilor sociale lezate, referitoare la sănătatea publică, precum și urmarea produsă, respectiv crearea unei stări de pericol pentru sănătatea publică, astfel încât rezultă probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a inculpatului se justifică și prin prisma îndeplinirii condițiilor prev de art.136 Cod procedură penală, nefiind încă incepută cercetarea judecătorească.
Deși inculpatul este student, are referințe bune, insă de la astfel de persoane sunt alte așteptări.
Pentru aceste considerente, arată că încheierea recurată este legală și temeinică și, potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, solicită să fie respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Avocat, având cuvântul în replică, potrivit art.38513alin.2 Cod procedură penală, arată că, deși inculpatul are referințe foarte bune, acesta a făcut o greșeală și trebuie să se aprecieze în funcție de persoana sa și dacă, cercetat în stare de libertate, ar avea intenția să săvârșească alte infracțiuni.
Recurentul-inculpat, personal, potrivit art.38513alin.3 Cod procedură penală, arată că dorește să își continue studiile și să fie cercetat în stare de libertate. Regretă faptele săvârșite.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând acte și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin incheierea de ședință din 01.04.2009, în baza art.3001Cod procedură penală, s-a constatat ca fiind legală și temeinică starea de arest a inculpatului și a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Din probele existente la dosar s-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că inculpatul, în perioada decembrie 2008 - martie 2009, procurat, deținut și comercializat droguri (hașiș) și, de asemenea, a consumat droguri în mod repetat.
La luarea măsurii arestării preventive au fost respectate disp. art.681din Codul d e procedură penală și art.143 din Codul d e procedură penală în sensul că s-au analizat indiciile de vinovăție, temeiurile legale ale arestării și necesitatea de arestare preventivă a inculpatului.
Astfel, indiciile de vinovăție a inculpatului ca de altfel și a celorlalți inculpați care sunt judecați în stare de libertate rezultă clar din: declarațiile martorilor audiați, transcrierea convorbirilor telefonice aflate la dosar, declarația relativ sinceră a inculpatului, coroborate cu celelalte probe existente la dosar.
S-a apreciat că faptele comise de inculpat sunt deosebit de grave, sunt pedepsite de lege cu închisoarea în cuantum mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a faptelor, din posibilitatea ca inculpatul să comită alte fapte penale dacă ar fi lăsat în libertate sau să se sustragă judecății și eventual executării pedepsei.
Instanța de fond a apreciat pe de altă parte că în continuare trebuie menținută starea de arest a inculpatului, deoarece nu s-a finalizat cercetarea judecătorească, nu s-au schimbat temeiurile legale și motivele care au determinat arestarea preventivă iar în ultima perioadă infracțiunile de trafic și consum de droguri au căpătat o amploare deosebită și numai reacția fermă a organelor judiciare, inclusiv prin măsuri preventive poate conduce la descurajarea și reducerea acestui fenomen infracțional.
Așa fiind, văzând art.3001din Codul d e procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului, constatându-se, totodată, că acesta a fost arestat în mod legal și temeinic.
În cerea ce privește cererea de înlocuire a stării de arest cu o altă măsură preventivă, Tribunalul Galația apreciat că această cerere nu poate fi admisă deoarece nu s-au schimbat temeiurile și condițiile care au determinat arestarea inculpatului și, prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.139 din Codul d e procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
a) recursul se judecă după expirarea termenului de 30 zile de la ultima prelungire a arestării preventive a inculpatului. Conform deciziei de îndrumare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care judecarea recursului trebuie efectuată în interiorul termenului de 30 de zile de la data ultimei prelungiri a arestării preventive, urmează să se constate că acest termen este un termen imperativ și nerespectarea lui duce la constatarea nulității măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
b) în raport de faptele reținute în sarcina inculpatului, de consum și comercializare de droguri de risc intr-o cantitate mică și intr-o perioadă scurtă de timp, raportat și la persoana inculpatului care este la primul impact cu legea penală, este student, provine dintr-o familie bine organizată, lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta în concret pericol pentru ordinea publică.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, curtea reține următoarele:
a) măsura arestării preventive a inculpatului expira pe data de 02.04.2009 iar la 01.04.2009, instanța, din oficiu, s-a sesizat cu privire la verificarea legalității măsurii arestării preventive deoarece primul termen de judecată a cauzei în fond este fixat la 06.05.2009.
În primul rând, se constată faptul că în cazul în speță nu operează instituția prelungirii arestării preventive ci operează instituția prevăzută de art.3001, respectiv cazul în care după sesizarea instanței cu rechizitoriu și până la primul termen de judecată în fond aceasta are obligația să verifice din oficiu legalitatea arestării preventive a inculpatului.
Decizia de îndrumare a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la judecarea recursului în interiorul termenului de prelungire a arestării preventive în faza de urmărire penală și prevede faptul că termenul de judecare a recursului este un termen imperativ.
Or, în speță este vorba nu de prelungirea arestării preventive ci de verificarea legalității acesteia, pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar și în situația în care ar opera și în acest caz decizia de îndrumare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta se referă la natura termenului, care este termen imperativ și nu de recomandare.
Dar decizia nu se referă la eventuala sancțiune procedurală în cazul în care nu se respectă acest termen.
De altfel, nu trebuie omis nici faptul că recursul nu este suspensiv de executare și, pe cale de consecință, chiar dacă recursul nu s-a judecat până la expirarea duratei arestării preventive, sancțiunea nu poate fi constatarea nulității de drept a prelungirii sau menținerii stării de arest pe motivul că recursul nu s-a judecat într-un anumit termen, fie el și imperativ.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție la care se referă inculpatul se referă strict doar la faptul că stabilește ca fiind imperativ termenul prevăzut de lege de judecare a recursului și nu ca termen de recomandare.
Această decizie nu stabilește nicio sancțiune în cazul în care din diferite motive obiective sau subiective nu se respectă acest termen considerat ca imperativ.
Mai precis, nerespectarea acestuia nu are și nu poate avea consecințe în sensul constatării ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive dispusă de instanța de fond și pe care inculpatul o recurează.
b) pe fondul cauzei, urmează a se constata că în mod judicios instanța de fond a constatat că arestarea preventivă a inculpatului a fost legală, în cauză existând probe și indicii temeinice că a săvârșit o faptă sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că, având în vedere natura infracțiunii, de consum și trafic de droguri de risc, infracțiune pe care însăși legiuitorul o recunoaște ca fiind cu un grad de pericol social ridicat, lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta în concret pericol pentru ordinea publică.
În acest context, urmează a se constata faptul că pericolul pentru ordinea publică nu trebuie înțeles numai ca posibilitatea ca fiind lăsat în libertate inculpatul să săvârșească noi fapte penale ci trebuie înțeles și în raport de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat.
Lăsarea nesancționată a activității infracționale a inculpatului, respectiv de consum și trafic de droguri de risc ar duce la o stare de pericol în rândul societății deoarece s-ar forma o falsă convingere și a altor prezumtivi făptuitori că ar putea să săvârșească asemenea fapte în mod nestingheriți, fără a putea suporta rigorile legii.
Nu în ultimul rând, Curtea constată și faptul că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului nu s-au schimbat, nu a apărut nici un element nou care să justifice revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
În consecință, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (CNP: -, fiul lui și, născut la data de 29.07.1988 în G, județul G, cu domiciliul în G,-, - 5, scara I, apartament 16, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul pentru Minori și Tineri ) împotriva încheierii de ședință din data de 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 08 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /09.04.2009
Tehnored. -/ 2 ex./14.04.2009
Fond:
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Petruș Dumitru, Maria Tacea
