Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. DECIZIA PENALA NR.249/R/MF
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Ședința publică din 13 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Constantin Duțescu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror -
S-au luat în examinare, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 30 mai 1969, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 30 martie 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 06 octombrie 1968, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui - și, născut la data de 30 iunie 1967, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și -a, născut la data de 05 ianuarie 1960, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, complet specializat pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 36485/2009, emisă de Baroul București, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul Hunedoara, cabinet individual, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, desemnată din oficiu pentru acesta conform delegației nr.1499/2009 emisă de Baroul Argeș, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, desemnată din oficiu pentru acesta conform delegației nr. 1502/2009, depusă la dosar, și apărătorul ales, avocat -escu în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul Vâlcea, recurentul inculpat -, în stare de arest și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul Vâlcea, avocat ta- în baza împuternicirii avocațiale nr. -/emisă de Baroul București, cabinet individual și recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală s-a permis apărătorilor inculpaților să ia legătura cu aceștia în vederea pregătirii apărării.
Apărătorii recurenților - inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestării și judecarea inculpatului în stare de libertate, criticând încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Într-un prim motiv de recurs critică soluția pentru nelegalitate întrucât în ceea ce privește măsura arestării a fost abordată global și nu s-a individualizat situația juridică a fiecărui inculpat. Motivarea încheierii tribunalului este generală, fără a avea în vedere individual de ce se impune măsura arestării inculpaților.
S-a motivat de către instanța de fond faptul că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, însă potrivit Codului d e procedură penală se impunea a se folosi cu acuratețe termenii. În cazul menținerii arestării preventive în cursul judecății, legea nu cere să se schimbe temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, ci dacă subzistă acestea.
De asemenea, apreciază că magistratul de la instanța de fond s-a antepronunțat prin motivarea mai multor încheieri, motivând că s-au săvârșit infracțiuni grave, astfel că apreciază a fi incompatibil a mai judeca fondul cauzei.
Pe de altă parte, avocat apreciază că nu se poate menține măsura arestării pentru a fi administrate probe, sau pentru a fi audiați martori.
Se apreciază totodată de apărătorul recurentului inculpat că hotărârea atacată este precar motivată, depune la dosar motive de recurs în care exemplifică câteva hotărâri CEDO în care se arată că magistratul trebuie să motiveze cu claritate menținerea măsurii arestării unui inculpat.
Pentru recurentul inculpat -, avocat ta, arată că inculpatul este arestat de aproximativ doi ani de zile fiind depășit cu mult termenul rezonabil al arestării, într-o cauză similară statul austriac fiind sancționat de CEDO. Curtea Constituțională a statuat cu putere de autoritate de lucru judecat că în ceea ce privește arestarea preventivă, dacă motivele ce au justificat luarea acestei măsuri au dispărut, instanța este obligată să stabilească dacă s-au depășit limitele unei arestări preventive necesare.
În prezenta cauză, au fost invocate ca motive dispozițiile art. 148 lit. a d și f din Codul d e procedură penală, reținându-se că inculpatul ar putea să împieteze asupra modului în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească, însă solicită a se constata că martorii au declarat altceva decât în faza de urmărire penală, inculpații aflându-se în stare de arest, deci susținerea instanței de fond nu este reală.
Pe de altă parte, apreciază că gravitatea faptei nu poate să justifice menținerea în stare de arest a unui inculpat. Dacă la momentul arestării a existat un motiv verosimil pentru a se dispune luarea unei astfel de măsuri, aceasta nu constituie în continuare motiv de menținere a arestării unui inculpat, dacă acesta nu este coroborat și cu alte probe. Autoritățile sunt obligate să dovedească prin probe că persoana arestată constituie pericol social. Arată că inculpatul pe care îl asistată respectiv nu este o persoană violentă, are o familie, nu are antecedente penale, înainte de a se dispune arestarea sa avea o fermă.
În consecință, se solicită de apărătorul recurentului inculpat -, avocat ta, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării și punerea în libertate a inculpatului.
Avocat pentru recurentul inculpat arată că încheierea atacată este nemotivată, starea de arest este excepțională, iar magistratul de la fond trebuia să analizeze caracterul rezonabil al arestării. Apreciază că inculpatul nu prezintă pericol având în vedere și faptul că într-o fază incipientă începerii urmăririi penale față de inculpatul s-a luat o altă măsură și acesta s-a prezentat singur.
De asemenea, avocat arată că încheierea tribunalului este nulă, este lipsită de motivare și magistratul de la fond trebuia să verifice dacă pericolul social ce l-ar fi reprezentat inculpatul s-a diminuat.
În consecință, se solicită de avocat pentru recurentul inculpat - admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond revocarea măsurii arestării și punerea în libertate a inculpatului.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate,iar pe fond revocarea măsurii arestării și judecarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că dispozițiile încheierii atacate sunt contradictorii în ceea ce-l privește pe inculpatul. Din toate probele administrate nu se poate contura faptul că inculpații au fost constituiți într-un grup organizat. Inculpatul și în prezent se află în celulă cu inculpatul și lăsat în libertate nu ar constitui pericol pentru ordinea publică. Inculpatul a înțeles că a încălcat o măsură și în situația în care va fi pus în libertate, va respecta obligațiile ce i se impun.
Pe de altă parte, inculpatul este bolnav, suferă de afecțiuni extrem de grave.
Avocat -escu pentru recurentul inculpat achiesează la concluziile celorlalți apărători. Arată că mai multe încheieri ale instanței de fond prin care s-a dispus menținerea arestării sunt identic motivate. Pe de altă parte, inculpatul în situația în care va fi pus în libertate nu ar avea posibilitatea să influențeze părțile, dat fiind faptul că au fost audiate părțile vătămate, martori, iar anumite mijloace de probă sunt la dispoziția instanței.
Apreciază că în cauză este vorba de o antecondamnare, având în vedere perioada mare de arest preventiv în care se află inculpații.
Având în vedere încadrarea juridică pentru care este cercetat inculpatul, cât și limitele de pedeapsă ale acesteia, practica judiciară este condamnarea cu suspendare a inculpatului. Arată, de asemenea, că nu este necesară menținerea în arest a inculpatului pentru a fi audiați martori pe care nu-l privesc.
Se solicită a se avea în vedere și situația personală a inculpatului, faptul că acesta are 3 copiii, din care o foarte mică, este bolnav de hepatită de tip B și dorește să-ți facă Paștele acasă.
Pentru recurentul inculpat, avocat, apreciază că este în măsură să facă o apărare corespunzătoare și solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu a cunoscut celelalte persoane, acesta lăsat în libertate nu constituie pericol social pentru ordinea publică, iar nicio parte vătămată nu s-a constituit parte civilă față de acest inculpat. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere și faptul că inculpatul nu are cazier judiciar, nu a fost condamnat și nici arestat.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că acesta se află în detenție în mod nelegal.
Depune la dosar o serie de acte din care rezultă că inculpatul avea în curs de derulare contracte serioase și avea un profit îndestulător, astfel că lăsarea acestuia în libertate nu ar exista posibilitatea să săvârșească alte infracțiuni. Contractele pe care le avea nu erau ilicite ci erau contracte comerciale.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este un om cu răspundere socială, este tată, soț și este cetățean cu drepturi și obligații. Apreciază că prin prelungirea detenției, inculpatul este lipsit de un drept constituțional, iar măsura arestării nu se mai impune în prezent, având în vedere și faptul că a fost depășit termenul rezonabil al arestării.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că nu au încetat și nici modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestora. La dosar există indicii că toți inculpații ar fi săvârșit fapte cu caracter penal.
Față de susținerea apărătorilor recurenților inculpați că s-ar fi depășit termenul rezonabil al arestării, apreciază că acesta nu a fost depășit, având în vedere complexitatea cauzei, faptul că inculpații au săvârșit un număr mare de fapte penale.
În legătură cu recursul declarat de inculpatul, apreciază că acesta este un abuz de drept, acesta a mai beneficiat de un act de clemență și nu a înțeles să respecte obligațiile ce i s-au impus, astfel că recursul declarat de acesta ar fi inadmisibil.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, se află în stare de arest de 2 ani și nu a fost acuzat de nicio parte vătămată.
Recurentul inculpat lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, a stat în aceeași cameră cu inculpatul.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din data de 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr- s-a dispus, între altele, în baza art.3002raportat la art.160 din Codul d e procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților:, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969, în com., jud. V, cu domiciliul în mun. Rm. V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, posesor seriaVX, nr.-, CNP -,în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași;, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, în com., jud. V, domiciliat în com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -,în prezent aflat în Penitenciarul Colibași,; fiul lui și, născut la data de 06.10.1968, în com., jud. V, domiciliat în mun. Rm. V, str. G-ral, nr. 5, - scara A, apart.4, jud. V; posesor al CI seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași; -, fiul lui - și, născut la data de 30.06.1967, în Rm. V, jud. V, domiciliat în orașul,-, jud. V; posesor al seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași și, fiul lui și -a, născut la data de 05.01.1960 in mun. Rm-V, jud. V, cu domiciliul in com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
În motivarea încheierii, instanța de fond a reținut că față de inculpații, și -, nu s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere la data când a fost luată măsura arestării preventive și nici față de data când s-a dispus ultima menținere a arestării așa încât se impune menținerea arestării preventive a acestora.
Cei 4 inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni grave, au avut un rol determinant în comiterea lor, prin organizarea grupului infracțional, coordonarea grupului de către inculpații și - sub conducerea liderului.
A mai reținut instanța de fond că, nu au fost audiate toate părțile vătămate, nu s-a depus raportul de expertiză contabilă dispus în cauză, nu au fost audiați martori importanți ale căror depoziții au fost hotărâtoare pentru trimiterea în judecată a inculpaților astfel că, lăsarea lor în libertate, în momentul actual, nu este oportună judecării cauzei.
Față de încadrarea juridică a faptelor, de gravitatea acestora, în opinia instanței de fond, în prezent, arestarea preventivă a inculpaților se încadrează într-un termen rezonabil, așa cum prevăd dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
In fine, în ce privește situația familială a inculpaților, starea de sănătate a acestora s-a apreciat că sunt aspecte ce urmează a fi analizate cu ocazia finalizării procesului.
Cu privire la inculpatul, tribunalul a motivat menținerea acestuia în continuare în stare de arest preventiv pe împrejurarea că nu a respectat obligațiile ce i-au fost impuse de către instanță cu ocazia liberării provizorii sub control judiciar dispusă la data de 5 decembrie 2008 de către Curtea de APEL PITEȘTI, în sensul că a continuat să ia legătura cu - ( inculpat în prezenta cauză), prin vizitarea acestuia la Penitenciarul Colibași astfel că, la 11 martie 2009 s-a dispus revocarea liberării provizorii sub control judiciar și arestarea sa preventivă.
Împotriva dispoziției din încheiere vizând menținerea măsurii arestării preventive au declarat recurs inculpații, - și.
Inculpatul, atât personal, cât și prin apărătorii aleși a criticat încheierea pentru mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut că: motivarea soluției este făcută în termeni generali fără ca tribunalul să individualizeze situația juridică a fiecărui inculpat și să arate, pentru fiecare, de ce se impune menținerea măsurii arestării preventive; în mod greșit s-a motivat menținerea măsurii preventive, pe faptul că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, prevederile art.300/2 rap.la art.l60/b alin.l și 3 din Codul d e procedură penală cer ca temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive să subziste; magistratul de la instanța de fond s-a antepronunțat prin încheierile anterioare, motivând că inculpații au săvârșit infracțiuni grave, împrejurare ce îl face incompatibil de a mai judeca fondul cauzei; nu se poate menține măsura arestării preventive pentru a fi administrate probe sau pentru a fi audiați martori; inculpatul, înainte de data arestării preventive avea în derulare contracte serioase și obținea profituri îndestulătoare, este soț și tată, aspecte care alături de împrejurarea că termenul rezonabil al arestării a fost depășit justifică punerea sa în libertate.
Inculpatul -, atât personal, cât și prin apărătorul său ales a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență, că este arestat de aproximativ doi ani de zile, fiind astfel cu mult depășit termenul rezonabil al duratei arestării preventive; martorii audiați în cursul cercetării judecătorești au declarat altceva decât la urmărirea penală, astfel că motivarea tribunalului în sensul că lăsat în libertate ar putea impieta asupra modului în care s-ar desfășura cercetarea judecătorească ( și care a constituit unul din temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive) nu este reală; gravitatea faptei nu poate să justifice menținerea sa în continuare în stare de arest preventiv; nu este o persoană violentă, are o familie și nu are antecedente penale. Prin urmare, s-a solicitat casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate, motivat și de împrejurarea că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, atât personal, cât și prin apărătorul său ales a criticat hotărârea instanței de fond pe motiv că, din probele administrate nu rezultă că inculpații au fost constituiți într-un grup organizat. A susținut că lăsat în libertate nu ar constitui un pericol pentru ordinea publică, a înțeles că a încălcat obligațiile stabilite de instanță cu ocazia liberării sale sub control judiciar și că, odată pus în libertate, va respecta toate obligațiile ce i se impun. A mai susținut inculpatul că este bolnav, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, atât personal, cât și prin apărătorul său ales a achiesat la criticile invocate de ceilalți inculpați și a susținut că, în cazul în care va fi pus în libertate nu ar avea posibilitatea să influențeze părțile vătămate sau martorii, față de împrejurarea că aceștia au fost audiați. Mai arată inculpatul că, raportat la încadrarea juridică a faptelor pentru care este judecat și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, practica judiciară este în sensul aplicării unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării, că are în întreținere 3 copii și este bolnav de hepatită tip In consecință, a solicitat casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.
Inculpatul, atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate deoarece nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu are antecedente penale și în plus, nicio parte vătămată nu s-a constituit parte civilă față de el.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.3 din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Din actele și lucrările de la dosar rezultă că, prin rechizitoriul nr.76/B/P/2005 din 27 decembrie 2007 întocmit de DIIGOT - Biroul Teritorial Vâlceas -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a mai multor inculpați, printre care și recurenții-inculpați din prezenta cauză.
Astfel, în sarcina recurentului-inculpat s-a reținut de către procuror săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.23 alin.l) lit.a, b, c din Legea nr.656/2002; art.194 alin.l din Codul penal; art.9 lit. a), b) și c) din Legea nr.241/2005; art.20 Cod penal rap.la art.8 alin.l din Legea nr.241/2005; art.25 rap. la art.290 Cod penal; art.25 Cod penal rap. la art.43 din Legea nr.82/1991; art.25 rap. la art.292 Cod penal; art.291 Cod penal; art.25 rap. la art.189 alin.l și 2 Cod penal; art.208 alin.l rap.la art.209 alin.l lit. a, g Cod penal; art.215 alin.l și 3 Cod penal; art.25 Cod penal rap.la art.42 alin.1,2,3 din Legea nr.161/2003; art.25 Cod penal rap. la art.49 din Legea nr.161/2003; art.25 Cod penal rap. la art.24 alin.l și 2 din Legea nr.365/2002; art.25 rap.la art.215 alin.l, 2, 3 Cod penal; art.25 Cod penal rap.la art.25 din Legea nr.365/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.b) și art.33 lit.a) din Codul penal.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 23, al. 1, lit. a, b, c din Legea 656/2002; art. 194 alin. 1 din Codul penal; art. 9 lit. a, b și c din Legea 241/2005; art.26 rap. la art.290 Cod penal; art.291 Cod penal; art.43 din Legea 82/1991; art.l89 alin.l și 2 Cod penal; art. 26 Cp rap. la art. 215, al. 1 si 3 Cod penal; art.25 rap.la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal; art.25 Cod penal rap.la art.42 alin.l, 2, din Legea nr. 161/2003; art.25 Cod penal rap.la art.49 din Legea nr. 161/2003 art.25 Cod penal rap.la art.24 alin.l și 2 din Legea nr.365/2002; art.25 Cod penal, rap.la art.25 din Legea nr.365/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003 toate cu aplicarea art.41 alin.2 și art.33 lit.a) și b) din Codul penal.
Inculpații și - au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 194 alin.l Cod penal; art.215 alin.l și 3 Cod penal; art.23 alin.l lit.a) din Legea nr.656/2002 art.26 Cod penal rap. la art.9 lit.a) din Legea nr.241/2005; art.7 din Legea nr.391/2003, toate cu aplicarea art.41 alin.2 și art.33 lit.a) din Codul penal.
In fine, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.26 Cod penal, rap.la art. 194 alin.l Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplicarea art.33 lit. a) și b) din Codul penal.
În esență, prin actul de sesizare a instanței, procurorul a reținut că în perioada 2003-2007, recurenții-inculpați și au constituit grupuri infracționale organizate, ale căror membri (recurenții-inculpați din prezenta cauză) au acționat în mod coordonat, în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar material. În realizarea acestui scop, recurenții-inculpați urmăreau drept victime, oameni de afaceri cu potențial care, într-un moment de criză financiară apelau la aceștia pentru împrumuturi modice, dar cu dobânzi exorbitante de 15-25 % pe lună, ulterior, fiind în imposibilitate de a restitui capitalul împrumutat și suma aferentă. În această situație, recurenții-inculpați constrângeau fizic și moral părțile vătămate, șantajându-le și deposedându-le de bunuri mobile și imobile, după care, pentru a șterge urma bunurilor respective, le înstrăinau succesiv, așa încât părțile vătămate să nu le mai poată recupera.
S-a mai reținut că prin falsificarea instrumentelor de plată electronică, sub coordonarea recurenților-inculpați și, recurentul-inculpat, împreună cu alți inculpați au accesat fără drept sisteme informatice; au încheiat un număr mare de tranzacții în dauna părților vătămate, precum și a statului și că în urma perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele recurenților-inculpați - și au fost identificate mai multe documente ce îi incriminează, respectiv, file CEC fără date de emitere, fără mențiuni la poziția beneficiar și chiar fără precizarea sumei, contracte de vânzare-cumpărare de împrumut, înscrisuri sub semnătură privată etc.
S-a concluzionat de către procuror, că inculpații-recurenți se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru săvârșirea cărora au fost trimiși în judecată și care au fost încadrate în drept în textele de lege susmenționate.
Împotriva recurenților-inculpați, și, prin încheierea nr.43 din data de 9.07.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea s-a luat măsura arestării preventive în temeiul art.143 alin.1, art.149/1 și art.148 lit.b), c) și f) din Codul d e procedură penală, iar împotriva recurenților-inculpați și - s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din data de 12 iulie 2007 a Curții de APEL PITEȘTI, temeiul juridic al luării acestei măsuri preventive, constituindu-l dispozițiile art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală.
S-a constatat la acel moment, urmare analizării materialului probator administrat în cauză că, se poate trage concluzia rezonabilă potrivit căreia, cei în cauză au săvârșit, cel puțin, o parte din faptele pentru care sunt cercetați, fiind întrunite întrutotul cerințele textelor de lege ce au constituit temei juridic al luării măsurii arestării preventive.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 din Codul d e procedură penală, " în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/b din același cod. Alineatul 1) al acestui din urmă text de lege prevede obligativitatea instanței de judecată de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar alineatul 2 al aceleiași dispoziții legale dispune: " când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
În privința criticilor aduse încheierii pronunțată de tribunal de către recurenți, curtea constată că sunt nefondate.
Împrejurarea că prin încheierea recurată, instanța de fond nu individualizat situația juridică a fiecărui inculpat și a motivat în termeni generali menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, invocată de inculpații, - și, nu este de natură a atrage casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare în condițiile în care recursul de față este devolutiv, iar instanța de recurs poate suplini o eventuală motivare lapidară sau o soluție diferită pe care împărtășește.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurenților-inculpați prevăzute în art.148 lit.b), c) și f) din Codul d e procedură penală și anume: existența unor date suficiente că aceștia pot să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori și exercitarea de presiuni, asupra părților vătămate, că pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni; presupunerea rezonabilă că au comis infracțiuni pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, cum și existența probelor certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ( prin legăturile apropiate cu ceilalți inculpați precum și cu persoane din lumea interlopă), contrar celor susținute de inculpați, impun în continuare privarea lor de libertate, menținerea stării de arest fiind nu numai necesară, dar și oportună în actuala fază a procesului penal.
Recurenții-inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni grave, potrivit datelor din rechizitoriul procurorului, ei au avut un rol determinat în comiterea respectivelor fapte penale prin organizarea grupului infracțional, coordonarea grupului de către recurenții-inculpați, și -, sub conducerea recurentului-inculpat ( acesta din urmă fiind și recidivist, anterior, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, fiind condamnat la mai multe pedepse pentru diferite infracțiuni).
Nu lipsit de relevanță este și pericolul concret pe care inculpații-recurenți l-ar prezenta pentru ordinea publică, dacă ar fi puși în libertate, pericol care rezultă din modalitățile laborioase și organizate în care există presupunerea rezonabilă că ar fi fost săvârșite infracțiunile de înșelăciune, violență, șantaj, etc. în scopul obținerii de foloase materiale injuste, cu consecința producerii unor prejudicii foarte mari.
Măsura arestării preventive a recurenților inculpați se impune a fi menținută și față de împrejurarea că, nu au fost audiate toate părțile vătămate, nu s-a depus raportul de expertiză contabilă dispus în cauză, nu au fost audiați martori ale căror depoziții au fost hotărâtoare pentru trimiterea lor în judecată, concluzie la care în mod just a ajuns și instanța de fond și pe care curtea și-o însușește.
Susținerile apărătorilor recurentului-inculpat în sensul că acesta se află în detenție în mod nelegal nu poate fi primită de curte; legalitatea arestării preventive a inculpatului a fost verificată chiar de la data luării acestei măsuri, instanța de control judiciar statuând cu autoritate de lucru judecat că au fost respectate dispozițiile legale incidente în materia luării măsurii arestării preventive.
Cu privire la incompatibilitatea magistratului de la instanța de fond de a mai soluționa cauza, motivat de împrejurarea că prin încheierile anterioare acesta s-a antepronunțat, invocată ca motiv de recurs de către inculpatul, curtea constată că excede obiectului recursului de față; acesta are posibilitatea legală de a uza de dispozițiile art.47 alin.2 din Codul d e procedură penală în fața tribunalului, instanța legal investită cu judecarea fondului cauzei.
În ce privește garanția respectării termenului rezonabil al procedurii penale în strânsă legătură cu principiul celerității unei astfel de proceduri potrivit art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, curtea constată că recurenții-inculpați invocă o detenție provizorie de aproximativ 1 an și 10 luni, care în opinia lor a depășit cu mult durata rezonabilă unei arestări necesare.
Este de reținut însă, că în cauza dedusă judecății, deși din actele de la dosar rezultă că numai în faza de urmărire penală și în primă instanță, tribunalul s-a pronunțat de peste 30 de ori cu privire la această detenție, totuși nu se pune problema depășirii termenului rezonabil și aceasta, datorită drepturilor procesuale exercitate de către inculpații-recurenți, uneori abuziv; invocării de excepții procesuale care au dus la sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecării cauzei, cererilor de recuzare a judecătorilor, precum și a cererilor de liberare provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar, extrem de numeroase.
Prin urmare, curtea constată că durata întregii proceduri pusă în discuție până în acest moment procesual, inclusiv durata arestării preventive a recurenților-inculpați nu constituie, dată fiind complexitatea cauzei și atitudinea recurenților-inculpați, o încălcare a dispozițiilor art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De altfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, evaluarea rezonabilității detenției trebuie să se facă în lumina circumstanțelor fiecărui caz în parte. Instanța europeană a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive trebuie avute în vedere complexitatea cauzei, atitudinea autorităților, aspectul dacă inculpatul a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri cauza sub toate aspectele de fapt, de a furniza, atât apărări, cât și acuzări, mijloace de probă și explicații pe care le consideră necesare.
Toate aspectele sus arătate au fost avute în vedere de către instanța de fond în aprecierea faptului că nu s-a încălcat termenul rezonabil al arestării preventive pentru niciunul dintre recurenții-inculpați din prezenta cauză.
Cu privire la datele personale ale recurenților-inculpați invocate de apărătorii lor, în sensul că au familii, au în întreținere copii minori, nu posedă antecedente penale ( cu excepția recurentului-inculpat care este recidivist) și care în opinia lor ar justifica judecarea inculpaților în stare de libertate, curtea constată că acestea nu pot constitui temei al revocării măsurii arestării preventive în raport de gravitatea faptelor pentru săvârșirea cărora au fost trimiși în judecată, modalitatea comiterii lor ( prin constituirea de către unii inculpați a unui grup infracțional organizat, aderarea de către alții la grupul infracțional respectiv) și de cerințele art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală la care face trimitere art.300/2 din același cod și care este incident în cauză. În plus, în ce-l privește pe recurentul-inculpat, curtea reține că acesta a fost pus în libertate sub control judiciar la data de 5 decembrie 2008 de către Curtea de APEL PITEȘTI; nu a respectat însă una dintre obligațiile impuse prin hotărârea instanței ( anume aceea de a nu lua legătura cu unul dintre inculpați) astfel că la 11 martie 2009 s-a disjuns revocarea liberării provizorii sub control judiciar și arestarea preventivă a acestuia.
În consecință, reținând că hotărârea prin care instanța de fond a dispus menținerea în continuare în stare de arest preventiv a inculpaților, - și este legală și temeinică, în cauză fiind incidente disp.art.300/2 rap.la art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, criticile aduse acesteia nefiind întemeiate, curtea, în baza art.385/15 pct.1) lit.b) din Codul d e procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
În baza art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală, recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 300 lei.
Onorariul parțial pentru avocatul din oficiu al inculpaților și - în sumă de câte 50 lei, precum și onorariul în sumă de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 30 mai 1969, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 30 martie 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 06 octombrie 1968, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui - și, născut la data de 30 iunie 1967, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și -a, născut la data de 05 ianuarie 1960, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, complet specializat pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații și la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului, pe inculpatul și - la câte 350 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru avocatul din oficiu și pe inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu care se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
C-tin.
Grefier,
Red.:
Tehnored.
Jud.fond.:.
2 ex. /30.04.2009.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Constantin Duțescu, Corina
