Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 25
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 30.08.1962 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din data de 24.02.2009 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de aparatori alesi si, cu delegatii la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent sustine ca isi mentine recursul declarat impotriva incheierii de sedinta din 24 februarie 2009 pronuntata de Tribunalul I și nu are cereri de formulat.
Av. depune in instanta 4 planse foto preluate de pe site-ul ziarului ieșean, și pe care intelege sa le folosească in sustinerea recursului, care se ataseaza la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpat.
Av. avand cuvantul, sustine ca, a formulat recurs impotriva incheierii pronuntata de Tribunalul I prin care s-a mentinut starea de arest a inculpatului, considerand că aceasta este netemeinică.
Sustine in continuare aparatorul că, dupa audierea majorității martorilor pe care s-a bazat acuzarea, a constatat ca majoritatea acestor martori au inceput să aibă mari dificultăți in a transmite instanței aceleași informații pe care le-a transmis poliției in timpul urmaririi penale, plecand de la partea vatamata, colegele acestea care erau martore.
Aceste contradicții vin in sustinerea opiniei sale, emisă de la inceputul acestui proces, că totul este o inscenare la adresa inculpatului, in scopul de a-l "stoarce" de bani". bani urmau să fie obținuți in urma vânzării unui teren care aparținea inculpatului. Văzând că acesta nu cedează la șantaj, atunci s-a trecut la a se formula o plangere penala.
Ceea ce vrea sa reamintească și să găsească o explicație din partea instantelor care il judecă, este maniera in care partea vatamata si rudele acestora au ajuns să facă acest denunț, in sensul că, de ani de zile era supusă unei agresiuni sexuale din partea inculpatului, aceasta nu avea probbe pe care să se bazeze reclamația.
In aceste conditii, nu crede că, cineva normal la cap, putea provoca un viol pe care sa-l filmeze cu telefonul mobil si, in urma vizionării imaginilor de pe telefonul mobil, care nu sunt clare, să mai provoace un viol, să incerce să-l filmeze cu o cameră de luat vederi care, din păcate, a aflat ulterior in timpul cercetarii judecatoresti, că nu avea absolut nimic filmat, inregistrat pe ea.
Partea vatamata declară că cel putin a doua inregistrare pe care ea sustine că a vrut apoi să o facă, a fost ca urmare a provocării ei. Deci in camera respectivă a inceput să se dezbrace si să tragă de inculpat.
In aceste conditii, a trecut in vedere ce spun celelalte martore si anume că, deși i s-ar fi confesat partea vatamata unei colege, aceasta nu a spus mai departe nimănui, nici la școală, nici părinților, lăsând lucrurile ca si cum ar fost in firescul lor.
De aici a tras concluzia că este o mare minciună, și s-a dus, pentru că nimeni nu face vorbire de acest email transmis la Serviciul de situatii de urgență, să vadă ce conține el. In primul rand a constatat ca nu este datat, si pe cale de consecință a solicitat, si instanta a incuviintat să verifice dacă exista un asistent social, data la care a fost emisă, dacă cunoaște, pentru ca intrebată partea vatamata despre acest email ce conține, ea spune că, si exista la pagina 36, ar fi spus să meargă cu parinții la Serviciul de situatii de urgență, iar eleva, martora care a fost intrebata de instanță ce răspuns a primit acest email, nici ea nu stie, spunand că ar trebui să producă probe. Îi spune, și citează: "ne bucurăm că ai apelat la noi, te rugăm să ne notezi date exacte, cum ar fi numele si adresa prietenei tale, numarul de telefon sau de email, este insă mai bine ca prietena ta să se prezinte personal la noi la sediu, in vis-a-vis de spital".
Deci, in nici intr-un caz să producă probe, pentru ca nici un om normal care află de o astfel de infractiune nu invață victima să provoace un viol, o agresiune ca să obțină probe.
Este de neimaginat cum cineva poate să creadă toate aceste prostii pe care le dă partea vătămată.
Sunt audiate cele două colege in legatură cu eventualul prejudiciu moral, și spun că eof iință inchisă, că nu mai vorbește cu nimeni, că stă numai in casă.
A depus astazi acele poze pentru a vedea si instanta că, in aceeasi zi in care se produce arestarea tatălui ei, aceasta pozează mai mult decât provocator la un ziar local. Dupa aceea, aceeasi victimă pleacă fără mamă, fără nimeni, la B, si apare la o televiziune publică in 3 emisiuni la rând.
Nimeni nu poate crede că toate aceste lucruri spun că are de-a face cu o persoană tranumatizată dintr-un punct de vedere.
In conditiile in care medicul legist nu găsește nici o agresiune pe corpul ei, și că aceasta trebuie demonstrată numai pe cale de anchetă, crede aparatorul, de fapt are convingerea că aceasta manipulează pe toata lumea, pentru că nu poate să-și imagineze că așa puteau să se intâmple lucrurile. Contradicțiile acestea sunt nenumărate.
Dat fiind certitudinea mare care plutește in acest dosar, că mai durează pana cand se va finaliza, că a facut dovada că acest om a fost un tată mai mult decat perfect, cel putin așa percepeau si martorii, mergea la școală, pentru că nu era o școală chiar de elită această fată nu invăța, există ancheta socială făcută de la Primărie - unde spune că inregistrează numeroase absențe încât semestrul I nu putea fi inchis.
Soția lui, respectiv mama partii vatamate era intr-un conflict continuu cu fiica, pentru că fiica îi reproșa, nu numai că-i reproșa, dar uneori se pălmuiau, că a crescut-o intr-un mediu de bărbați, intr-un mediu cu alcool, drept pentru care si ea se pare că a prins obiceiul acesta, pentru că tot printr-o adresă de la școală - aceasta a fost prinsă in clasă bând cu colegii, una din fete a intrat chiar in comă alcoolică și a fost dusă la spital pentru a fi scoasă din starea aceea, i s-a scăzut nota la purtare, a fost mutată intr-o altă clasă, in altă zi o, o dă cu capul de calorifer pe una din colege, și numai la interventia tatălui ei nu face ca părinții acelei eleve să depună reclamație. Deci maică-sa nu vroia să se ocupe, cum se poate observa si acum, mama naturală nu se prezintă să o insoțească la proces.
Pe cale de consecință solicita admiterea recursului si a se constata că inculpatul, care pe lângă faptul că a lucrat 30 de ani, că este credincios, exista la dosar si o caracterizare de la parintele de la Mănăstirea unde spune că zilnic se ducea acolo, avea duhovnic, un asemenea om nu poate să mascheze lucrurile atat de bine, in conditiile in care a demonstrat că totul este un șantaj la care acesta este supus.
A se admite recursul si a se constata că poate fi judecat in stare de libertate până la terminarea procesului.
Avocat avand cuvantul, solicita admiterea recursului, a se constata că incheierea de sedinta din 24.02.2009 este nelegala si netemeinica.
Asa cum scrie judecatorul fondului, temeiurile care au determinat masura arestarii preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut indicii noi in acceptiunea art.68 ind.1 Cod procedura penala care să motiveze ca inculpatul să stea arestat.
si spune judecatorul fondului, că s-a incercat influentarea adevarului prin discutii pe care partea vatamata le-ar fi avut cu inculpatul și că acesta i-ar fi solicitat să-si schimbe declaratia.
Nimeni nu contestă că intre tatăl adoptiv si fiica au existat discutii ulterior momentului arestarii, numai că acestea nu au fost provocate de catre inculpat ci de către si de către mama naturală a acesteia in momentul in care l-au vizitat la penitenciar, si acest lucru nu s-a intamplat numai o dată, ci de mai multe ori, mergand chiar si singură la penitenciar si facându-i vizite acestuia, că s-a exercitat presiuni asupra martorilor si a partii vatamate.
S-au retinut 3 temeiuri de la art.148 ca motiv al arestarii, respectiv literele b, și Cod procedura penala.
La lit.f nu poate să facă nici un fel de comentarii, dar lit.b și e nu au absolut nici o susținere probatorie in ceea ce au pus procurorii in acest dosar.
La momentul sesizarii instantei și nici ulterior din declarațiile luate nemijlocit de catre judecatorul fondului nu rezultă că s-ar fi incercat vreo intelegere frauduloasă cu partea vatamata sau cu direct sau indirect prin persoane din familie, că ar fi incercat să influenteze vreun martor din acest dosar.
Au fost foarte multi audiati, au fost audiate colege de-ale Crinei, care n-au aratat nici un moment să fi incercat prin rude, să influenteze martori.
Aceste două temeiuri pe care fondul vine si le aruncă să motiveze necesitatea mentinerii in stare de arest a inculpatului nu subzistă.
In ceea ce priveste lit.f, sigur pedeapsa nu poate s-o comenteze, pericolul pentru ordinea publică crede că ar trebui să rezulte nu doar din pretinsele probe de vinovatie, și această teorie o ține de fiecare dată cand vorbeste despre mentinerea sau prelungirea masurii arestarii preventive, si ar trebui să fie demonstrate cu ceva separat. Dar niciodată parchetul nu vine să probeze, să aducă măcar un indiciu că dacă omul acesta ar fi liber sigur s-ar apuca să săvârșească aceleasi acte materiale pentru care a fost reținut, arestat si trimis in judecata.
Asta este esența acestui articol 148 lit.f, că dacă este lasat liber sigur se mai duce si mai violează, sau mai savarșește un incest.
Este un om normal, un om care a muncit o viață intreagă, și un om cu frica lui Dumnezeu. Dacă s-ar presupune, prin absurd, că a savarsit ce a savarsit, cu certitudine nu ar mai repeta fapta. Nu crede ca un barbat care se pretinde ca a savarsit o infractiune de viol sau de incest ar accepta să fie filmat cu o cameră sau telefon.
Acele imagini au fost facute intr-un moment in care inculpatul se afla ori in stare de somn, ori in vreo stare de inconștiență provocată de un somnifer pe fondul consumului de alcool.
Din acele imagini se poate vedea că nu denotă nici o manifestare sexuală vis-a-vis de acea fată. Se mișcă acel aparat de telefon dintr-un al camerei in altul, arată un picior si o mână. Atat si nimic mai mult.
Solicita admiterea recursului si a se dispune punerea in libertate a inculpatului. Considera ca a stat mult prea mult arestat pentru fapte care nu le-a savarsit.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciaza ca incheierea de sedinta din 24 februarie 2009 Tribunalului I este legala si temeinica, instanta a facut o evaluare in substanță a intregului probator administrat pana la acest moment, inclusiv concordanța dintre acuzatiile si probatoriile administrate cu ocazia prezentarii rechizitoriului in fata instantei cu probatoriul din dosar.
A participat chiar si la faza de luare a masurii arestarii preventive, cand s-a aprobat si -ul cu secvențele filmate.
Apreciaza ca sunt intrunite dispozitiile art.148 lit.b, e și f din Codul d e procedura penala, si solicita respingerea recursului.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine ca este de acord cu tot ce au spus aparatorii săi. Din anul 2006 infiat această fată, cu acordul ei. A fost examinata psihologic de catre Directia Generala a Protectiei Copilului, in care se stabilise un IQ 128%. Nu era o fată traumatizată. Ea declară că din 2005 era supusă actelor sexuale. Nu mare i-ar fi mirarea ca tot acelasi psiholog să fi făcut examenul din anul 2008. Referitor la acel email, partea vatamata si martora nu cunosc continutul acelui email, cine l-o fi transmis si probabil găndesc că nici n-o să gasească la Directie, pentru că este intocmit de catre ele pe acel raspuns. Dacă era o fată traumatizată nu se prezenta sub forma asta. Ea sustinea că e inchisă in casă, atunci nu-si poate explica acele poze in care este pozată de catre ea, că avea obiceiul să se pozeze cu acei bărbați.
Solicita să fie judecat in stare de libertate pentru a-si dovedi nevinovația.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, s-a dispus menținerea arestării preventive față de inculpatul constatându-se ca fiind legală și temeinică această măsură.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi țara.
În pronunțarea acestei încheieri, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 300 ind.2 și art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală în cursul judecății instanța are obligația, ca periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Cu această ocazie, conform alin. 2 și 3 ale art. 160 ind. b C.P.P. instanța poate fie să revoce măsura arestului preventiv atunci când constată că aceasta este nelegală sau că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, fie să mențină măsura arestării preventive atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea ei impun în continuare privarea de libertate sau constată că au apărut temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului.
Conform disp. art. 139 alin. C.P.P. măsura preventivă luată poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă, atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale.
În cauza de față, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul sunt cele prevăzute la art. 143 și art. 148 lit. b, e și f În C.P.P. fapt, s-a reținut, în esență, că există indicii temeinice, în accepțiunea dispozițiilor art. 68 ind. 1.p Cod Penal, că inculpatul a obligat-o pe fiica sa minoră, mai înainte de împlinirea vârstei de 15 ani, la acte sexuale silite, faptă ce este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. S-a mai apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publica și că, datele existente la dosar,îndrituiesc instanța să constate că inculpatul ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate, a martorilor sau prin alterarea probelor,ori că ar putea să exercite presiuni sau ca va încerca o înțelegere frauduloasă cu victima.
Ulterior luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, organele de urmărire penală au continuat cercetările, urmărirea penală fiind finalizată prin întocmirea rechizitoriului din 20.10.2008, rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor de "viol" prev. și ped. de art. 197 alin.1, 2 lit. b ind.1 și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și "incest" prev. și ped. de art. 203 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză pe tot parcursul urmăririi penale și in cursul cercetării judecătorești desfășurată până în acest moment (declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, și ) instanța constată că, de la data la care a fost arestat preventiv inculpatul și până în prezent, nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale au încetat sau că, eventual, s-au modificat. Dimpotrivă, instanța constată că respectivele temeiuri există și în momentul de față. În acest sens, elocvente sunt susținerile făcute de partea vătămata in fata instanței cum ca ulterior momentului la care inculpatul a fost arestat preventiv, acesta a luat legătura cu ea, context in care i-a cerut sa își modifice declarațiile inițiale și sa-și retragă acuzațiile formulate împotriva sa (a inculpatului).
Față de acestea, instanța reține, ca o concluzie, că temeiurile care au determinat detenția preventivă a inculpatului există și în momentul de față, ele nefiind schimbate în nici un fel. În aceeași ordine de idei se impune a remarca și faptul că mijloacele de probă administrate la termenul de judecată de astăzi și, se au în vedere declarațiile martorelor și au confirmat o dată în plus existența temeiurilor arestării inițiale a inculpatului.
Se impune a arăta că pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului nu se confundă cu pericolul social abstract sau concret pe care îl prezintă faptele bănuit comise de acesta, însă nici nu poate fi analizat și apreciat distinct de acesta din urmă, între cele două forme de pericol existând o legătură strânsă. Consecința logică a acestei legături este aceea că pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului este reliefat de aceleași mijloace de probă care dovedesc și presupusa activitate infracțională.
Importanța și natura relațiilor sociale pretins încălcate, gravitatea deosebită a faptelor pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de, împrejurările concrete în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională - pe parcursul unui interval de timp de circa 3 ani, asupra unei minore care este fiica (înfiată) a inculpatului și care la debutul infracțional nu avea împlinită vârsta de 14 ani -, urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părții vătămate minore, precum și existența datelor cum că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, inclusiv prin realizarea unei înțelegeri frauduloase cu partea vătămată, în opinia instanței, continuă să legitimeze privarea de libertate a lui.
Față de acestea, instanța apreciază că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, acest lucru fiind în interesul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul pentru netemeinicie, susținând că raportat probatoriului administrat până la această dată nu este confirmată vinovăția acestuia, că pericolul concret pentru ordinea publică, dacă ar fi lăsat în libertate nu este dovedit.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea cu motivația existenței unui comportament corespunzător în societate și a existenței unui șantaj din partea victimei.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul de față este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1 și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și incest faptă prevăzută de art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, reținându-se că în perioada 2005 - 26 august 2008, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea constrângerii, a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, partea vătămată .
În cauză măsura arestării preventive a fost luată, prelungită și menținută în condiții de legalitate cu respectarea dispozițiilor art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. Cod procedură penală;
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat, iar menținerea este justificată de buna desfășurare procesului penal.
Faptul că inculpatul a fost trimis în judecată aflându-se în faza cercetării judecătorești, existând bănuieli legitime de comiterea unor fapte cu un ridicat pericol social, nu presupune schimbarea temeiurilor avute în vedere la menținerea măsurii conform dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Astfel condiția pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită și rezultă din contextul materialului probator administrat, atât în faza de anchetă penală, cât și cea a cercetării judecătorești.
Pentru infracțiunea presupus a fi comisă, textul incriminatoriu prevede o pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani și, în consecință, sunt realizate cerințele prevăzute de art. 148 lit. Cod procedură penală.
Aspectele invocate de inculpat vizând inexistența dovezilor de incriminare și șantajul presupus a fi comis de partea vătămată, cât și comportamentul corespunzător al inculpatului anterior săvârșirii faptelor - relevate prin înscrisurile aflate la dosar - sunt împrejurări ce urmează a fi avute în vedere la cercetarea judecătorească și la pronunțarea unei hotărâri conform dispozițiilor art. 345 Cod procedură penală.
Raportat considerentelor expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul declarat de inculpatul se va respinge ca nefondat.
În baza art. 193 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la 30.08.1962, deținut in Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.03.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Maria Cenușă, Mihaela Chirilă
