Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.25/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 16 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă Maria Tacea
JUDECĂTORI - - -
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul DIICOT - Biroul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpațiiși - -, în prezent ambii deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință 7.01.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal au răspuns inculpații, în stare de arest, asistat de avocat u și asistat de avocat, ambii avocați aleși, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Inculpații și susțin că mențin recursurile formulate.
Apărătorii inculpaților și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că s-a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Galați, considerând că aceasta este nelegală și netemeinică.
Încheierea este nelegală pentru că nu a fost motivată. Motivarea constă doar în mențiunea că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Față de disp.art.3859pct.9 Cod procedură penală, precum și față de disp.art.160 alin.3 Cod procedură penală, care prevăd obligativitatea motivării încheierii cu privire la această stare de arest, este un motiv de casare și în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Conf.art.341 Cod procedură penală, inculpatului nu i s-a dat ultimul cuvânt cu privire la starea de arest preventiv. Deși nu este prevăzută o sancțiune cu nulitate absolută pentru această situație, consideră că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului așa cum prevăd disp.art.6 din CEDO, raportate la disp. art.146 și art.150 Cod procedură penală. Prevederile privind arestarea preventivă nu prevăd expres ultimul cuvânt al inculpatului, dar în ansamblu față de dispozițiile Codului d e procedură penală și ale art.6 din CEDO, se impune și la acest moment să i se dea inculpatului ultimul cuvânt pentru a i se asigura apărarea.
În condițiile în care se apreciază că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare și se reține cauza spre rejudecare solicită revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu există nici un impediment pentru judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate. A trecut o perioadă mare de timp de la momentul arestării, inculpatul a conștientizat că trebuie să respecte legea, iar o perioadă îndelungată de arestare, ar putea anticipa pedeapsa ce s-ar aplica în cauză, în cazul în care se va dovedi vinovăția inculpatului.
Probele administrate în cauză vor fi analizate cu ocazia judecării fondului.
În ceea ce privește dovedirea pericolului public pentru societate, consideră că nu s-a făcut dovada, recunoașterile inculpatului nu pot conduce la concluzia săvârșirii unei fapte atât de grave care să impună judecarea sa în stare de arest preventiv.
Faptele comise nu au avut un impact deosebit, au participat doar două persoane, iar lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Se va prezenta la fiecare termen de judecată și nu va împiedica desfășurarea procesului în bune condiții.
În subsidiar, solicită aplicarea disp.art.1451Cod procedură penală, obligarea de a nu părăsi țara. Pentru această măsură depune din practică judiciară a Curții de APEL GALAȚI, decizia penală nr.178/R din 3.11.2008.
Apărătorul inculpatului, avocat, apreciază hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică.
Încheierea este nelegală pentru că au fost încălcate dispoziții imperative ale legii, respectiv disp.art.160 alin.3 Cod procedură penală, care prevăd obligativitatea instanței de a se pronunța prin hotărâre motivată. Propoziția în care se arată că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, nu reprezintă o motivare în înțelesul legii.
De asemenea disp.art.341 Cod procedură penală, prevăd obligativitatea instanței dea da ultimul cuvânt inculpatului. Acestea se completează cu celelalte dispoziții legale prev.de art. 160, 1491și 159 Cod procedură penală, dispoziții de drept comun care reglementează desfășurarea procesului penal la instanța de fond.
Pentru aceste motive, în baza art.3859pct.9 Cod procedură penală, în referire la art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, solicită casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare.
În cazul în care se trece peste acest motiv de recurs, susține argumente legate de fondul cauzei. Instanța de fond în mod greșit a dispus menținerea arestării preventive, dat fiind că în prezent sunt aplicabile disp.art.160 alin.2 Cod procedură penală.
În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infrac.prev.de art.2 din Legea nr.143/2002, în formă continuată, constând în trei acte materiale de vânzare unui investigator sub acoperire diferite cantități mici de canabis, încasând 150 lei. La percheziția s-au mai găsit 3,7 gr. De canabis. Este o infracțiune gravă, cu un grad ridicat de pericol social. Însă să se aibă în vedere la analiza pericolului social că această faptă nu este cea mai gravă incriminată de această lege, fiind altele sancționate mai. Cele trei acte materiale au fost numai către investigatorul sub acoperire, dacă ar fi fost un traficant periculos și-ar fi lărgit aria de acțiune. Astfel că nu se justifică concluzia instanței cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică. Pe de altă parte pericol generic și pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat și la persoana inculpatului. Acesta este tânăr, este la primul impact cu legea penală și a avut o atitudine procesuală corectă. Există la dosar o adresă DIICOT don care rezultă că inculpatul trebuie să beneficieze de disp.art.16 din Legea nr.143/2002.
La acest moment nu mai subzistă temeiurile disp.art. 148 lit.f Cod procedură penală și nu se mai justifică menținerea arestării preventive. Inculpatul a fost arestat la 9.09.2008 și s-a depășit termenul rezonabil.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare să se constate că în cauză sunt aplicabile disp.art. 160 alin.2 Cod procedură penală.
Procurorulsusține că la analiza unei măsuri de arestare preventivă, instanța trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte: faptele pentru care inculpații au fost arestați, temeiurile și probele avute în vedere la luarea măsurii, dacă ele mai subzistă, precum pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta prin lăsarea lor în libertate.
Faptele pentru care inculpații au fost arestați sunt grave, legea prevăzând pentru acestea pedepse foarte mari. traficate au fost canabisul, care dă faptei o gravitate mai redusă, dar analizând și cazierul inculpaților se constată o inclinație a acestora spre săvârșirea acestor gen de fapte. Lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică prin ecoul negativ ce l-ar avea în rândul tinerilor, care ar trage concluzia că astfel de fapte nu se pedepsesc foarte sever, că legea nu este fermă.
În ceea ce privește hotărârea pronunțată, apreciază că aceasta este temeinică și legală, menținerea măsurii arestării preventive este în concordanță cu materialul probator și că temeiurile subzistă și ele justifică măsura luată.
Cu privire la inculpatul colaborator și alte aspecte favorabile, rezultate din probe, acestea vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Apărătorul inculpatului, avocat A, în replică,susține că procurorul a făcut referire la ecoul negativ în rândul tinerilor. Inculpații sunt arestați de 4 luni și apreciază că mult mai importante sunt probele administrate în cauză care să dovedească pericolul public concret, pentru fiecare inculpat în parte și nu generic. Din cazierul inculpatului nu rezultă că ar mai fi comis astfel de fapte, nu au legătură cu cele reținute în cauză.
Procurorulsusține că trebuie avute în vedere cele trei aspecte, că temeiurile subzistă și că probele care să dovedească pericolul public sunt evidente. Unul dintre inculpați a recunoscut fapta, declarația acestuia se coroborează cu celelalte probe. Nu au intervenit elemente noi în cele 4 luni care să schimbe temeiurile avute în vedere inițial. Menține celelalte concluzii.
Apărătorul inculpatului, avocat,solicită a se avea în vedere la acest moment disp.art.16 din Legea nr.143/2002, pentru că la instanța de fond s-ar putea să nu folosească inculpatului. - se facă o analiză completă a probelor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta reținută în sarcina sa.
Inculpatul, având cuvântul, regretă fapta comisă.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 7.01.2009, Tribunalul Galația dispus, în conformitate cu disp.art.3002în referire la art160bCod procedură penală menținerea arestării preventive a inculpaților și, pe o perioadă de 60 zile.
A respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, prin apărător.
A respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpatul, prin apărători.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, în sarcina acestora reținându-se fapte grave.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, criticând-o ca nelegală, deoarece soluția pronunțată este nemotivată.
De asemenea, au susținut că prima instanță le-a încălcat dreptul la apărare, deoarece nu le-a acordat ultimul cuvânt - nelegalitate care, în opinia lor, impune casarea încheierii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, inculpații au invocat netemeinicia încheierii recurate, susținând că lăsarea lor în libertate nu ar constitui un pericol pentru ordinea publică.
Recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.356 Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe trebuie să arate - în partea expozitivă - temeiurile de fapt și de drept ale soluției adoptate. Obligativitatea motivării hotărârii rezultă și din art.160 alin.3 Cod procedură penală, în care se arată că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În cauză, hotărârea primei instanțe nu cuprinde nicio referire cu privire la fapte, la încadrarea juridică, la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive și temeiurile care justifică menținerea arestării preventive, nu arată de ce se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării, sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea arestării.
Simpla menționare în considerentele hotărârii că "se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive" și că va fi avută în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor comise nu echivalează cu o motivare, în sensul art.160 alin.3 și art.356 Cod procedură penală.
Omisiunea instanței de fond de a motiva soluția dată echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei, astfel că încheierea recurată se va casa, în baza art.38515pct.2 lit.c, cu referire la art.3859pct.2 Cod procedură penală și cauza se va trimite spre rejudecare la prima instanță.
Această soluție se impune și motivat de faptul că prima instanță a omis să acorde inculpaților ultimul cuvânt, încălcând astfel prevederile art.341 alin.1 din Codul d e procedură penală și cauzând o vătămare intereselor legitime ale inculpaților care nu au avut posibilitatea să-și spună părerea cu privire la starea de arest și să-și formuleze o apărare corespunzătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații:
-, fiul lui și, născut la 16.03.1987 în G, domiciliat în G, str.-, nr.37, -/5, 66, CNP - și
- -, fiul lui și, născut la data de 06.11.1978 în comuna -Meria, județul G, domiciliat în G, G-ral nr. 2, - 1A,. 23,. în G,-, - 8A,. 6,. 103, CNP -, în prezent ambii deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 7.01.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea de ședință din 7.01.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, numai cu privire la menținerea măsurii arestării preventive a inculpațilorși dispune trimiterea cauzei spre rejudecate, la aceeași instanță.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 20.01.2009
Tehnored. - 20.01.2009
2 ex
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Constantin Cârcotă Maria Tacea
