Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 252/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 252/R-MF
Ședința publică din 23 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 3: Marioara Dumitru
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții-inculpați și, împotriva încheierii din data de 09 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2008, când susținerile părților au fost consemnate în scris în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, deliberând, constată:
Prin încheierea din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-au espins ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 05.01.1960, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, CNP.-, și, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969, în comuna, județul V, cu domiciliul în municipiul Râmnicu V, str. G-ral, nr.5, -.A,.8, CNP -, ambii aflați în Spitalul Penitenciar Colibași, județul
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații și - la câte 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art. 3002rap.la art.160 și art.303 alin.6 Cod pr. penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților: -, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, în comuna, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 18.10.1970, în comuna, județul V, cu domiciliul în orașul H,-, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, -, fiul lui - și, născut la data de 06.10.1968, în comuna, județul V, domiciliat în municipiul Râmnicu V, str.G-ral, nr.5, -.A,.4, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Râmnicu V, județul V, domiciliat în orașul,-, județul V; CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 05.01.1960, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, CNP -, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași, și -, fiul lui si, născut la data de 05.07.1973, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, și s-a stabilit termen pentru verificarea măsurii arestării preventive la data de 4 iunie 2008, pentru când se vor cita inculpații.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că cei 7 inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni deosebit de grave, de mare rezonanță în comunitate, comise pe o perioadă lungă, cu prejudicii mari pentru unele persoane fizice cât și pentru bugetul statului, subzistând, totodată, și temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Impotriva încheierii au declarat recurs inculpații - și, invocând următoarele critici:
Inculpatul - invocă faptul că măsura arestării prefventive a fost luată cu încălcarea prevederilor legale și a dispozițiilor art.3, 5 și 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, susținând că a fost supus torturii la momentul arestării, motiv pentru care a formulat plângere la. Mai arată, că în prezent dosarul este suspendat, întrucât s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar soluționarea acesteia va o perioadă lungă de timp.
Mai susține că, măsura arestării preventive a inculpaților nu se poate soluționa în lipsa dosarului care a fost înaintat Curții Constituționale, pentru soluționarea excepțiilor invocate.
Totodată, arată că arestarea preventivă a inculpatului are menirea de garanta interesele continuării procesului, neputându-se confunda cu o anticipare a pedepsei, ceea ce ar însemna violarea prezumției de nevinovăție, pe de o parte, ca și a art.5/1/a din Convenție, pe de altă parte.
Se susține că detenția de 10 luni este îndestulătoare pentru inculpat și nemaijustificându-se temeiurile inițiale până la clarificarea problemelor de procedură, măsura arestării preventive luată față de acesta, în prezent este inutilă și nedreaptă.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul invocă faptul că, prin rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța, s-a reținut în sarcina sa un singur act material, constând în discuția telefonică cu inculpatul -, în legătură cu deplasarea sa în zona municipiului Sibiu, ce a întărit încrederea săvârșirii unor fapte penale, situație ce denotă o participare extrem de redusă la săvârșirea celorlalte fapte penale descrise în actul de sesizare.
Cu referire la "infracțiunile cibernetice" din Secțiunea a IV-a, unde sunt prezentate anumite fapte, precizează că au fost disjunse și s-a constituit un alt dosar la. acesta nefiind trimis în judecată pentru astfel de fapte în prezenta cauză.
Mai arată că, nu are antecedente penale, a avut o comportare bună în timpul cercetărilor, iar starea sănătății sale se agravează pe zi ce trece, fiind operat pe cord, potrivit actelor medicale depuse la dosar.
Solicită revocarea arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât temeiurile inițiale au încetat și nu mai există altele noi care să justifice privarea sa de libertate.
Analizând încheierea recurată, în raport de criticile formulate de ambii inculpați cât și din oficiu, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, având în vedere următoarele argumente:
Cei doi recurenți-inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alți 5 inculpați, fiind cercetați pentru infracțiuni deosebit de grave, atât prin modul de concepere, cât și prin efectele pe care le-au produs.
Arestarea preventivă a avut la bază dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, care presupun îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind cuantumul pedepsei și a pericolului pentru ordinea publică, determinat de lăsarea acestora în libertate.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță, că nu s-a schimbat niciuna din împrejurările care au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive ci, dimpotrivă, în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, iar pe lângă pericolul social concret ce-l reprezintă inculpații, există și posibilitatea ca aceștia, fiind lăsați în stare de libertate, să influențeze părțile, martorii și experții, îngreunând și mai mult cercetarea judecătorească ce va urma în acest dosar.
Imprejurarea că a fost suspendat dosarul, potrivit art.303 alin.6 Cod pr.penală, fiind sesizată Curtea Constituțională, nu constituie un motiv de punere în libertate a inculpaților, așa cum în mod just a reținut tribunalul, întrucât în conformitate cu dispozițiile aceluiași text amintit, dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art.303/2 Cod pr.penală, potrivit cărora, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Cu referire la motivul de recurs privind lipsa dosarului.
Din verificările întreprinse, rezultă că la instanța de fond a existat întotdeauna o copie a dosarului cuprinzând toate volumele în care sunt cercetați inculpații și care au fost înaintate la curte în vederea soluționării căii de atac a recursului, așa cum reiese din adresa cu nr- din 14 aprilie 2008, de la fila 21 dosar nr- al Curții de APEL PITEȘTI.
Susținerea inculpatului -, în sensul că ar fi fost supus torturii la momentul arestării preventive, nu a fost în nici un fel dovedită, urmând a fi respinsă, acestuia nefiindu-i încălcate niciunul din drepturile prevăzute în Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților, așa cum încearcă a se invoca.
Potrivit art.300/2 Cod pr.penală, în cazul în care inculpații sunt arestați, instanța legal sesizată, este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/1 Cod pr.penală și, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, prin încheiere motivată, se menține arestarea preventivă.
In speță, așa cum am precizat anterior, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, alături de alți 5 inculpați, toți pentru infracțiuni deosebit de grave privind fapte de corupție, spălare de bani, înșelăciune, evaziune fiscală, infracțiuni de comerț electronic și asociere în scopul comiterii de infracțiuni.
Se reține că, activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat pe o perioadă mare de timp, generând prejudicii substanțiale unor persoane fizice, cât și bugetului statului și cu un ecou deosebit în cadrul comunității de la domiciliul acestora.
Se constată că, în mod corect, s-a apreciat de către prima instanță că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin, întrucât infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la speță, se apreciază că timpul cât urmările unor fapte rămân în conștiința publică, este direct proporțional cu gravitatea acestora, iar ceea ce se reflectă în mediul social nu este altceva decât imaginea faptei, a făptuitorului și consecințele negative pe care acesta le produce și cu cât ele sunt mai grave, cu atât rămân mai adânc întipărite în memoria oamenilor, producând temere și instabilitate.
Infracțiunile de înșelăciune, violență și șantaj comise de o structură organizată în scopul obținerii de foloase materiale, destabilizează liniștea unei comunități și provoacă temere, cu atât mai mult că, în zona respectivă a mai acționat o asemenea grupare.
In speță, interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpați (vol.XI, 1-195), declarațiile martorilor (vol.V, 1-206) și părților vătămate audiate în cauză (vol.III, 1-319), reprezintă mai mult decât indicii ale implicării acestora în comiterea faptelor pentru care sunt judecați și legitimează arestarea lor preventivă, datorită pericolului pe care îl prezintă pentru comunitate și care este încă de actualitate, așa cum în mod just a apreciat și tribunalul.
Critica privind depășirea termenului rezonabil de judecare în stare de arest preventiv nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, caracterul rezonabil al duratei detenției se apreciază de la caz la caz, în funcție de particularitățile cauzei care vizează complexitatea ei, comportamentul părților și al autorităților, care numai acesta din urmă este susceptibil să antreneze încălcarea Convenției.
de față presupune o complexitate deosebită, apreciată în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, precum și numărul părților vătămate și al martorilor, împrejurare față de care, Curtea constată, că durata detenției preventive nu depășește perioada rezonabilă a procedurii impusă de art.5, paragraf 3 din Convenție.
Ca atare, având în vedere cele menționate anterior și reținând că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților justifică în continuare măsura preventivă, aceasta va fi menținută în continuare, așa cum în mod corect a apreciat instanța de fond.
Față de aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, iar în baza art.192 alin.2 același cod, îi va obliga pe aceștia la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații - fiul lui și, născut la data de 30 mai 1969, și - fiul lui și, născut la data de 05 ianuarie 1960, ambii deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 09 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă pe fiecare recurent-inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
9 mai 2008
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Marioara Dumitru
