Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 254/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 326/2010)
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 254
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11 februarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Bogdan Corneliu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest la penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2010, casarea acesteia și pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive în conformitate cu prevederile disp. art. 300 ind. 1 alin. 2 rap. la art. 160 ind. b alin. 2 Cod procedură penală.
La dosar nu există probe certe ori indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este acuzat; nu se poate fundamenta menținerea acestei măsuri preventive pe faptul că inculpatul săvârșirea faptei. Mai mult, nu există nici o temere în sensul că, odată lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, nu există riscul exercitării vreunei presiuni asupra martorilor ori părții vătămate.
De reținut este și faptul că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aprox. 8 luni, perioadă în care s-au luat depoziții persoanelor implicate, au fost realizate verificările cerute de circumstanțele cauzei.
Inculpatul este recidivist însă starea de recidivă nu este o condiție care să determine măsura menținerii arestării preventive.
În consecință, solicită admiterea recursului și continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că probatoriul administrat în cauză până la acest moment reflectă îndeplinirea cerințelor art. 143 Cod procedură penală, și face trimitere la procesul verbal de cercetare la fața locului, la planșele foto efectuate în cauză, la declarația părții vătămate ce fost agresată de către inculpații cercetați în această cauză; de asemenea, dintre declarațiile martorilor punctează doar pe aceea a martorului din cuprinsul căreia rezultă împrejurarea ca inculpatul a fost cel care a propus celuilalt participant să săvârșească fapta.
Nu în ultimul rând face referire la declarațiile inițiale ale inculpatului care, audiat fiind la parchet a arătat modul de săvârșire al faptei.
În continuare, apreciază îndeplinite condițiile cumulative prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, și face trimitere la natura și gravitatea infracțiunilor, chiar dacă în cazul acestui inculpat se reține doar forma de participație a complicității la tentativă de omor deosebit de grav, respectiv concurs de infracțiuni cu infracțiunea de tâlhărie. De asemenea, face trimitere la consecințele faptelor comise, celalalt participant întrebuințând violența asupra părții vătămate, violență la care inculpatul a participat în scopul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, părții vătămate fiindu-i pusă în primejdie viața, aceasta fiind și însărcinată în șapte luni.
Toate aceste elemente, coroborate cu antecedența penală a inculpatului, și face referire la o perseverență infracțională în comiterea de fapte contra patrimoniului, apreciază că impun, în continuare, menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
În consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită să se aibă în vedere că se află arestat preventiv de aprox. 9 luni, iar până la acest moment nu i s-a luat nici o declarație, în perioada de timp scursă discutându-se doar cu privire la starea de arest.
În urmă cu o săptămână partea vătămată a declarat că vinovații sunt în stare de libertate.
Este nevinovat și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față,constată următoarele:
Prin încheierea din 27.01.2010 Tribunalul București - Secția I-a Penală(dosar nr-),a menținut măsura arestării preventive a inculpaților ȘI.
S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 1640/P/2009 din 15.10.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor prev.de art.20 rap.la art.174-176 lit.f Cod penal și tâlhărie prev.de art.211 alin.1,2 lit.b și alin.21lit.a Cod penal,cu aplic.art.33 lit.a și art.37 lit.b Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă de omor deosebit de grav prev.de art.26 rap.la art.20,rap.la art.174-176 lit.d Cod penal și tâlhărie prev.de art.211 alin.1,2 lit.b și alin.21lit.a Cod penal,cu aplic.art.33 lit.a și art.37 lit.b Cod penal
În fapt, s-a reținut că în noaptea de p7.08.2009,în jurul orei 300,după înțelegere prealabilă,inculpații au pătruns în locuința părții vătămate,situată în comuna l,str.- - nr.1B,jud.I,prin escaladarea gardului și a unei schele din lemn prin mansardă. Inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri în mod repetat cu o metalică,în zone vitale,respectiv la nivelul craniului și al părții superioare a corpului,pentru ca aceasta să indice locul unde ținea banii și alte valori. Neputând rezista agresiunilor partea vătămată le-a arătat inculpaților cele solicitate,aceștia sustrăgând suma de 4000 lei de la locul indicat.
Prin încheierea de ședință din data de 15,05.2009,pronunțată de Judecătoria C, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților.
Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept, care au justificat luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Există în cauză probe și indicii temeinice în sensul comiterii faptei de către inculpați,relevante în acest sens fiind procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice,plângerea și declarațiile părții vătămate,declarațiile martorilor;procesul-verbal de percheziție domiciliară și procesul-verbal de conducere în teren.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților tulbură nu numai ordinea juridică dar, în primul rând,mediul social ocrotit de valorile sale fundamentale,prin normele dreptului penal și procesul penal,această tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor,din cauza faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale. Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru odinea publică, acesta rezultând din gravitatea faptelor, împrejurările comiterii, urmarea produsă, existând temerea că împotriva unor fapte periculoase nu se reacționează prompt.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul menținerii stării de arest preventiv. În subsidiar solicită punerea în libertate.
Curtea,examinând recursul inculpatului, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, constată că acesta nu este întemeiat.
Din probele administrate în cauză și expuse pe larg de instanță, se constată că Tribunalul Bucureștia făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.160 Cod procedură penală, reținând că sunt îndeplinite cerințele art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală,cum și subzistența în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Natura infracțiunii de complicitate la tentativă de omor și tâlhărie,pentru care este cercetat inculpatul,împrejurările comiterii acesteia,cum și persoana inculpatului-care este recidivist, evidențiază îndoieli că, lăsat în libertate, inculpatul nu ar reface conexiunile specifice unei activități infracționale de același gen,așa încât, este justificată menținerea în continuare a arestării preventive a inculpatului, fiind asigurată astfel și o bună desfășurare a procesului penal, potrivit art.136 Cod procedură penală.
Așa fiind, și cum din oficiu nu sunt motive de nelegalitate a încheierii, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 11.02.2010, pronunțată Tribunalul București - Secția I-a Penală, dosar nr-.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.IE/2 ex.
25.02.2010
--1.
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Ion Tudoran Bogdan Corneliu
