Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 255/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 327/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 255
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11 februarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Bogdan Corneliu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat, prin recursul declarat, critică pentru netemeinicie și nelegalitate încheierea din 27.01.2010 prin care instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 300 ind. 1 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 160 ind. b alin. 2 Cod procedură penală, apreciind că la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Nu se poate reține împrejurarea ca inculpatul s-ar fi sustras de la urmărirea penală; este adevărat că acesta a plecat din localitate, însă când a primit prima citație, în octombrie 2008, s-a prezentat de bună voie în fața organelor de cercetare penală.
Pericolul social concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpatul lăsat în stare de libertate, nu este dovedit în mod cert, ținând seama și de conduita acestuia, care nu poate să fie acuzat că nu recunoaște faptă pe care nu a săvârșit-o; mai mult, timpul îndelungat care a trecut de la data săvârșirii faptei a diminuat gradul de pericol social al faptei.
În ceea ce privește starea de recidivă solicită să se constate că aceasta nu a fost reținută ca atare de legiuitor, ca o măsură preventivă, iar la acest moment procedural nu există indicii în sensul că inculpatul, lăsat în stare de libertate, ar încerca în vreun fel să influențeze buna desfășurate a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în raport de natura infracțiunii și modalitatea concretă în care a fost comisă, prin aplicarea de lovituri cu un corp contondent, având în vedere și urmarea acestei fapte, respectiv decesul persoanei agresate de către inculpat, în continuare subzistă temeiurile arestării preventive și face referire, în concret la dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală care a constituit unul din temeiurile de luare a acestei măsuri, respectiv unul din temeiurile menținerii succesive.
De asemenea, apreciază incident în cauză și cel de-al doilea temei avut în vedere de către instanța de fond la menținerea stării de arest preventiv, respectiv art. 148 lit. a Cod procedură penală. S-a reținut că inculpatul și-a părăsit domiciliul după săvârșirea faptei, dovadă în acest sens sunt procesele verbale de executare a mandatelor de aducere aflate în vol. IV - filele 67 - 78; de asemenea, din procesul verbal de la fila 84 din vol. IV al dosarului rezultă că inculpatul a fost depistat de organele de poliție, prin urmare susținerea apărării este infirmată și în această privință.
În raport de toate celelalte elemente care vizează situația de fapt reținută în cauză, respectiv probatoriul, apreciază că aceste elemente sunt neschimbate în cursul cercetării judecătorești, prin urmare, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate; se raliază concluziilor apărătorului său; precizează că nu s-a sustras urmăririi penale, așa cum susține parchetul, ci nu a fost citat. Când a aflat ca este cercetat se afla în Spania, și a revenit în țară, știind că este nevinovat. Precizează că nu a atins victima cu nici un corp contondent. Solicită să se aibă în vedere că are familie, nu prezintă pericol social.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, constată:
Prin încheierea de ședință din 27.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, conform art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comiterea faptei.
Prin rechizitoriul nr.1814/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștia fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. b Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 16/17.07.2008, în curtea locuinței sale din B,-, sector 5, i-a aplicat numeroase lovituri cu corp dur ( din lemn) victimei în zone corporale vitale (zona capului, a toracelui și a abdomenului), provocându-i leziuni grave care au cauzat decesul victimei în data de 13.09.2008 (în spital). S-a reținut că victima venise acasă la inculpat pentru a primi o sumă de bani pe care acesta i-o datora, în cuantum de 5000 euro. Se mai reține că, după săvârșirea faptei inculpatul, ajutat de alte persoane, a transportat cu autoturismul său victima la Spitalul Universitar de Urgență B, fără a-și lăsa însă datele personale acolo, și că imediat apoi acesta a fugit și s-a sustras de la urmărirea penală.
Prin încheierea din data de 08.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive, emițându-se nr.6/UP/08.04.2009, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. 1.C.P.P. instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive este legală si temeinica și că temeiurile care au determinat luarea acesteia subzistă și impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
Astfel, Tribunalul a apreciat că și la acest moment procesual din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, relevante în acest sens fiind: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, raportul de autopsie medico-legală nr.A- privind-o pe victimă, actele medicale privind-o pe victimă, CD-urile cu imaginile surprinse de camerele video de supraveghere ale Spitalului Universitar de Urgență B, raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/2008 -DGPMB - Serviciul Criminalistic, raportul de expertiză medico-legală - examen ADN - A- și supliment de expertiză, declarațiile martorilor G, -, rapoartele agenților de poliție și listing-ul convorbirilor telefonice purtate de victimă.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că se mențin și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. a și f Cod procedură penală, întrucât, pe de o parte, inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire și, pe de altă parte, a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, Tribunalul a considerat că inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul sustragerii de la urmărirea penală, câtă vreme imediat după data de 17.07.2008 el nu a mai fost de găsit la domiciliu, familia și vecinii neputând furniza nici o informație în acest sens, așa cum rezultă din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere dispuse conform art. 183 Cod procedură penală existente la filele 67-78 (voi. IV ). Mai mult decât atât, în data de 28.10.2008 inculpatul a fost depistat de organele de poliție, așa cum rezultă din procesul verbal existent la fila 84 voi. IV și în nici un caz nu se poate reține că s-a prezentat de bunăvoie. Este adevărat că acesta s-a prezentat la organele de poliție în data de 09.04.2009, însă doar ca urmare a emiterii mandatului de arestare preventivă.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a acesteia, prin lovituri aplicate victimei cu corp dur ( din lemn) în zone corporale vitale (zona capului, a toracelui și a abdomenului), precum și urmările grave produse, respectiv decesul victimei. De asemenea, Tribunalul a mai fost avut în vedere și motivul săvârșirii faptei (din interes material, pentru a nu plăti suma de bani datorată), atitudinea nesinceră adoptată de inculpat, care a recunoscut parțial comiterea faptei, în sensul că a lovit victima doar cu pumnii, nu și cu bâta și, nu în ultimul rând, împrejurarea că acesta este cunoscut cu antecedente penale, suferind două condamnări, dintre care o condamnare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
În privința temeiului prev. de art. 148 lit. d Cod procedură penală, s-a constatat că din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că acesta ar fi fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive sau la prelungirea acesteia, situație în care Tribunalul nu a examinat acest motiv.
Pentru aceste motive, constatând că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel cum au fost mai sus expuse, nu numai că subzistă, ci și impun în continuare privarea acestuia de libertate, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal (în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală), Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut această măsură.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recursinculpatul,criticând soluția instanței de fond cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate.
În susținerea recursului se arată că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, care este o măsură de excepție și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a acestora. Se olicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat având în vedere că acesta nu s-a sustras de la urmărire penală.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de fond rezultă că recurentul din prezenta cauză este trimis în judecată pentru faptul că în noaptea de 16/17iulie 2008 inculpatul a lovit cu o partea vătămată, cauzându-i decesul. Partea vătămată venise acasă la inculpat pentru a recupera o sumă de 5000 euro pe care acesta i-o datora.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod proc.pen. în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, dacă se mențin temeiurile arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar potrivit art.3001alin.3 Cod proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile apreciind că se impune privarea de libertate
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpatului, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de omor calificat, precum și de antecedentele penale, de faptul că s-a sustras de la urmărire penală.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, anterior inculpatul sustrăgându-se urmăririi penale, după cum rezultă din actele aflate la filele 67-78, 84 volumul IV
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurent s-a dispus anterior, la 08.04.2009 de către Curtea de APEL BUCUREȘTI fiind prelungită ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatului fiind respinse. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza mandatelor și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor faptului că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru omor calificat(art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de omor calificat.
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive. Împrejurarea că inculpatul a dus victima la spital, nu poate doar prin ea însăși să conducă la punerea sa în libertate.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită, fiind trimis în judecată pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, respectiv din natura faptei, modalitatea comiterii acesteia, numărul loviturilor aplicate.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute a fi fost săvârșită, modalitatea concretă de comitere a acesteia, rezultatul produs, gradul concret de pericol social precum și circumstanțele reale ale comiterii faptei, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare dispozițiile art. 148 lit. f C.P.P. pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura menținerii arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al.1
C.P.P.Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat ca fiind nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul declarat împotriva încheierii de ședință din 27 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția Ia P enală.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.L:
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Ion Tudoran Bogdan Corneliu
