Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 257/
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram judecător
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns inculpații:, în stare de arest, asistat de av. G în substituirea av., apărător ales în baza delegației de substituire depusă la dosar și, în stare de arest, asistat de av. în substituirea av., apărător ales în baza delegației de substituire depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebați fiind, inculpații și își însușesc recursul declarat de apărătorii acestora.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av.G precizează că inculpatul a fost arestat la data de 10 septembrie 2008 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.
Consideră că la acest moment menținerea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și invocă dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală. Solicită admiterea recursului, casarea și trimiterea în rejudecare la instanța de fond. Invocă și art. 3859alin. 1 pct. 9 și art. 341 din Codul d e procedură penală pentru că inculpatului nu i s-a acordat ultimul cuvânt iar hotărârea nu cuprinde motivele pentru care se întemeiază soluția dată de instanța de fond.
Solicită admiterea recursului cu trimitere spre rejudecare.
Av. apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Galați este nelegală întrucât nu se motivează hotărârea prin care se prelungește măsura arestării preventive luată față de inculpați, aceasta nu cuprinde nici o referire cu privire la faptă, la încadrare juridică, la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii de arest preventiv și temeiurile care justifică această menținere.
Consideră că motivarea dată de instanța de fond nu corespunde dispozițiilor art. 160 alin. 3 și art. 365 Cod procedură penală. Invocă art. 341 Cod procedură penală întrucât nu i s-a dat ultimul cuvânt inculpatului și consideră că trebuie avut în vedere art. 6 din CEDO.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 30 martie 2009 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Galați la data de 30 martie 2009 prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de cei doi inculpați este temeinică și legală.
Precizează că acest dosar a incumbat pe o perioadă de timp mai multe discuții dar esența rămânând aceeași referitor la măsura arestării preventive. Dat fiind specificul infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, respectiv trafic de droguri prev. de Legea 143/2000, infracțiune cu un pericol social deosebit de ridicat iar persoanele care săvârșesc astfel de fapte prezintă un grad ridicat de pericol concret pentru ordinea publică se justifică starea de detenție a celor doi inculpați.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și solicită respingerea recursului declarat de inculpații și, prin apărătorii săi.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită să se judece în stare de libertate.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, de asemenea, dorește să se judece în stare de libertate și nu consideră că prezintă pericol public pentru că nu a fost prins cu nimic.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin încheierea din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați - Secția penală, în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 3002și art. 160 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive inculpaților și precum și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul și a cererilor de revocare a măsurii arestării preventive formulate de ambii inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând asupra temeiniciei măsurii arestării preventive față de inculpații și s-a constatat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, văzând și fapta prevăzută în sarcina inculpaților - respectiv o infracțiune deosebit de gravă care este reglementată de legea specială și care este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, lăsarea inculpaților în libertate prezentând pericol deosebit pentru ordinea publică. Inculpații au săvârșit infracțiunea în stare de recidivă, situație ce va fi reținută ca o agravantă.
Inculpații au comis o infracțiune deosebit de gravă, prevăzută de legea specială care are un obiect generic special, în sensul că ocrotește sănătatea publică și relațiile sociale legate de acest aspect, precum și relațiile sociale care sunt vătămate prin ajungerea acestor substanțe care sunt ocrotite de către stat prin lege și care sunt autorizate în anumite condiții a fi consumate, deci ajung la persoane care sunt vulnerabile respectiv persoane care sunt minore, persoane care suferă handicapuri fizice, persoane care sunt bulversate și care constituie la momentul de față un adevărat flagel național.
Astfel de fapte au luat o amploare deosebită în ultimul timp și mai ales în rândul persoanelor tinere în special a elevilor și studenților, aceste infracțiuni fiind săvârșite chiar în școli și în discoteci precum și în alte locuri unde se întâlnesc tineri (persoane care sunt în formare).
De asemenea, până la acest moment nu au intervenit elemente noi care să le fie favorabile celor doi inculpați arestați și care să determine instanța la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara, respectiv localitatea formulată de avocații în numele celor doi inculpați.
Împotriva încheierii din 30 martie 2009, în termen legal, au declarat recurs inculpații Și criticând-o sub aspectul motivării necorespunzătoare și a încălcării dreptului la apărare prin neacordarea ultimului cuvânt. De asemenea inculpații au susținut că menținerea lor în stare de arest nu mai este oportună ținând seama de datele cauzei și de durata arestării preventive.
Recursurile declarate sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică în mod justificat dispunându-se față de cei doi inculpați menținerea măsurii arestării preventive.
Cât privește motivele de recurs invocate de inculpați acestea nu pot fi primite favorabil.
Astfel, Curtea va reține că încheierea atacată este corespunzător motivată întrucât cuprinde temeiurile concrete care au determinat instanța de fond să dispună menținerea celor doi inculpați în stare de detenție preventivă, fiind indicate în acest sens faptul că aceștia sunt acuzați de comiterea unei infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, au fost arătate de larg motivele care au determinat instanța să constate că cei doi inculpați prezintă un pericol public, motive ce țin de gravitatea concretă a infracțiunii deduse judecății (trafic de droguri) și de amploarea luată de consumul de stupefiante, cu profunde implicații negative asupra sănătății consumatorilor, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt îndeobște din rândul tinerilor.
Așa fiind, Curtea constată că primă critică formulată de inculpați, vizând motivarea încheierii recurate, este nefondată și pe cale de consecință nu poate constitui un motiv pentru admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare astfel cum au solicitat aceștia.
Nici împrejurarea că celor doi inculpați nu li s-a acordat ultimul cuvânt atunci când instanța de fond a pus în discuție măsura arestării preventive nu poate atrage nulitatea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reglementat de art. 341 Cod procedură penală "ultimul cuvânt al inculpatului" vizează faza finală a judecății când instanța urmează a se pronunța pe fondul cauzei și nu situația în care, potrivit art. 3002în referire la art. 160 Cod procedură penală, instanța analizează în cursul judecății legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Este adevărat că în practică, după ascultarea procurorului și a apărătorului, majoritatea instanțelor acordă și inculpatului cuvântul cu privire la starea de arest, însă textele mai sus arătate nu instituie în acest sens o obligație și în orice caz acest lucru nu poate echivala cu dreptul la ultimul cuvânt al inculpatului, drept ce este rezervat inculpatului după terminarea cercetării judecătorești când instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
În consecință și această critică a inculpaților apare ca fiind neîntemeiată.
În sfârșit, referitor la oportunitatea menținerii inculpaților în stare de arest Curtea reține că datele cauzei, stadiul procesual avansat în care se află judecata (în cauză fiind acordat termen pentru audierea ultimului martor din lucrări) și pericolul concret pe care l-ar prezenta și la acest moment pentru ordinea publică lăsarea inculpaților în libertate sunt motive suficiente a considera că ținerea inculpaților în stare de detenție preventivă este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Este astfel de netăgăduit că în cazurile în care inculpații sunt acuzați de comiterea unor infracțiuni grave, cu o rezonanță deosebită în rândul publicului și care rămân pentru o perioadă îndelungată în memoria colectivă, sentimentele de siguranță și ordine publică ale cetățenilor pot fi prezervate doar prin luarea și menținerea de către organele judiciare a unor măsuri preventive ferme, măsuri care să asigure desfășurarea procesului penal în bune condiții.
Concluzionând, Curtea reține că dispoziția de menținere a inculpaților recurenți și în stare de arest preventiv este temeinică și legală astfel că, văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în conformitate cu prevederile art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 16 martie 1987 în municipiul G, posesor al seria - nr. -, CNP -, cu domiciliul în G, str. - nr. 37, - 5,. 66, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) și (fiul lui și, născut la data de 6 noiembrie 1978 în comuna Meria, județul G, posesor al seria - nr. -, CNP -, cu domiciliul în G, str. G-ral Al. - 1 A,. 23, în G, b-dul -, - 8 A,. 103, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2009.
Ptr.judecător - - JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
aflat în cf.art.312 al.2 - - - -
Cod procedură penală
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red./17 aprilie 2009,
Tehnored.
2 ex./21 aprilie 2009,
Fond:
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
