Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 26/MP
Ședința publică de la 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea Grigorescu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul inculpat depune la dosarul cauzei o redare a casetei video, copia adresei nr. 6/D/P/2008 din 21.04.2008 a DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța și un Raport de constatare medico - legală emis de Serviciul Judetean de Medicină Legală
Cu privire la recursul declarat, arată că, la Tribunalul Constanța, inculpatul s-a prezentat in fața instanței cu un aparat gipsat pentru a induce in eroare instanța. Are informații că inculpatul, s-a accidentat in momentul in care a săvârsit infractiunea de tentativă la omor asupra unui coleg de celulă, sens în care, cere amânarea cauzei pentru a se solicita de la Penitenciarul Poarta Albă, raportul de incident. Apreciază că este o cerere formulată din perspectiva pericolului pentru ordinea publică, care se raportează și la persoana inculpatului.
Procurorul având cuvântul apreciază că aceste probleme sunt legate de fondul cauzei și nu au relevanță acum având în vedere obiectul cererii deduse judecății.
Curtea, respinge cererea formulată de inculpat prin apărător, apreciind că aceasta nu este utilă, față de obiectul cauzei.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, intrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la exceptia invocată in sensul că, incheierea din 10 decembrie 2007 nu este definitivă, intrucât Curtea de APEL CONSTANȚAa sesizat Curtea Constituțională. Invocă dispozițiile art. 415,416 cod pr. penală. Instanța nu a examinat legalitatea măsurii arestării preventive. Era relevant să se stabilească pericolul pe care-l prezintă inculpatul pentru ordinea publică față de faptul că numai el este cel care susține că inculpatul este cel care a săvârșit fapta.
Dacă se va trece peste acest motiv de recurs, solicită casarea încheierii pronunțate si revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Apreciază că, in cauză nu mai temeiurile careau fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive. La momentul luării acestei măsuri, se retinea in sarcina inculpatului si săvârșirea infractiunii de trafic de persoane, infracțiune care nu este susținută de probe, s-a realizat comisia rogatorie, iar, vine cu alte elemente. Documentele care au fost găsite in casa lui, au fost aduse de, care nu avea ce să caute acolo.
Există de asemenea declarația lui care arată că cele ce le-a relatat le-a cunoscut de la și nu le-a perceput in mod direct. Participarea lui la uciderea fetiței este infirmată de probe. El nu a săvârșit această faptă, pentru că nici nu avea cum, era rănit la picior și solicită în acest sens a se vedea raportul de constatare medico - legală. Inculpatul nu a participat la nici una din faptele reținute în sarcina sa. Probele nu mai sustin in cauză temeinicia luării măsurii arestării preventive și este surprinzătoare trimiterea lui in.
Procurorul având cuvântul arată prima critică nu este fondată întrucât in conformitate cu disp. art. 416 alin. 4 și 6 cod pr. penală, hotărârea este definitivă. Fiind vorba de hotărâri definitive nu se poate pune problema unei casări cu trimitere. Probele sunt subiectiv administrate, acestea trebuie coroborate cu celelalte probe administrate in cauză, iar contribuția inculpatului la săvârșirea faptelor, este dovedită.
Până în acest moment, nu există probe care să demonstreze că luarea acestei măsuri nu se justifică. Există o casetă și un proces verbal încheiat de procurorul de caz din care rezultă că a fost imposibilă continuarea procedurii, datorită atitudinii unuia dintre apărători. Consideră că s-au respectat garanțiile procesuale și procedurale.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică și legală.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că este nevinovat și a demonstrat aceasta. Îi pare rău că procurorii spun despre el că este impasibil, insă el a fost tăiat la picior și nu avea cum să săvârșească fapta. Este nevinovat și de 3 ani și 6 luni încearcă să demonstreze aceasta. Achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA;
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 17.04.08, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus, printre altele:
In baza art 3002rap la art 160 alin. l și alin. 3 cod procedură penală;
Menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și
.
In baza art 160 alin. 2 cod procedură penală, a respins ca nefondate cererile inculpaților, de revocare a măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
În conformitate cu art 3002rap la art 160 cod pr penală, instanța este obligată să verifice în cursul judecății,periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Potrivit art 303 al 6 cod pr penală, reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr 356/2006, instanța suspendă judecata, în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate,până la soluționarea de către Curtea Constituțională, a excepției, iar dacă inculpatul este arestat, se aplică dispozițiile art 3002cod pr penală.
Prin dispozițiile art 303 al 6 cod pr penală și art 3002cod pr penală, legiuitorul a avut în vedere ca, în condițiile în care se suspendă judecata, să se verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive, pentru a se preîntâmpina ieșirea din termenul de 60 de zile. Altfel, inculpatul arestat ar fi privat de o analiză la timp, impusă de caracterul de urgență al procedurilor privind măsurile preventive și cu deosebire cele referitoare la măsura arestării.
Așadar, textele legale evocate, reglementând obligativitatea instanței de verificare a măsurii arestării preventive, suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată în fața instanței de recurs, nu înlătură îndatorirea instanței de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile măsura arestării preventive a inculpaților.
Încheierile pronunțate ce conțin dispoziții cu privire la chestiuni ce vizează măsura preventivă, sunt executorii de îndată.
În raport de toate aceste aspecte, nu se poate susține că începând cu 10.12.2007, dată la care instanța de recurs a suspendat judecata până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, menținerea măsurii este nelegală. De asemenea, toate încheierile ulterioare prin care măsura preventivă a fost verificată periodic, au fost suspuse controlului instanței ierarhic superioare, în calea de atac a recursului.
În concluzie, măsura arestării a fost menținută cu respectarea prevederilor legale în materie, de către instanța competentă, cu asigurarea dreptului la apărare al inculpaților și cu respectarea termenelor legale de menținere a măsurii preventive.
În ceea ce privește verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților și, de la termenul de judecată din 14.04.2008, instanța reține că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, tâlhărie și furt calificat,prev de art 174 rap la art 175 lit a, și art 176 lit a,b și d cod penal, art 174 rap la art 175 lit a,c și art 176 lit a,b,d cod penal, art 211 al 1/1 lit a,b c cod penal și art 208 al 1 - 209 al 1 lit a cod penal, toate cu aplic art 33 lit cod penal, reținându-se în fapt, că la data de 29.09.2004, prin acțiuni conjugate și cu premeditare, cei doi au ucis victimele, și, prima prin ștrangulare, a doua prin înjunghiere și treia prin îngropare de vie cu scopul de a le deposeda de bunuri și bani. S- mai reținut că, la data de 1.06.2004, inculpații au sustras din locuința părților vătămate, și, bijuterii din aur, sume de bani și bunuri mobile, cauzând acestora un prejudiciu de 245 milioane lei (ROL).
Măsura arestării a fost luată la data de 16.12.2004, în temeiul dispozițiilor art 143 și art 148 lit d, h cod pr penală( în prezent art 148 lit b,f cod pr penală), față de ambii inculpați, cu respectarea prevederilor legale în materie.
Din evaluarea condițiilor legale prevăzute de art 143 rap la art 68/1 cod pr penală și art 148 lit b,f cod pr penală, în raport de situația din speță, în cauză, există în continuare indicii temeinice puternice care justifică presupunerea rezonabilă cu privire la săvârșirea faptelor penale deduse judecății, indicii care rezultă din ansamblul probelor administrate în cele două faze procesuale.
Inculpatul a contestat legalitatea unora dintre mijloacele de probă administrate, dar analiza tuturor probelor nu se poate realiza decât la soluționarea fondului cauzei,instanța neputând să se antepronunțe prin examinarea întregului probatoriu, la acest moment procesual.
cazul prevăzut de art 148 lit cod pr penală întrucât probele dosarului evidențiază elemente precum că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor, distrugerea unor mijloace materiale de probă și ascunderea cadavrelor.
Sub aspectul actualității pericolului pentru ordinea publică și la acest moment procesual este îndeplinită condiția pericolului pentru ordinea publică, relevat de impactul negativ, concomitent cu sentimentul de dezaprobare în rândul societății civile, raportat la gravitatea faptelor, la condițiile în care se reține că inculpații ar fi desfășurat activitatea infracțională, la urmările produse, la importanța relațiilor sociale afectate, la conduita procesuală a inculpaților, la limitele de pedeapsă prevăzute de lege. Deși gravitatea faptelor nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, nu se poate ignora că inculpații sunt bănuiți de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate ieșită din comun. Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de oroare încercat de persoanele care iau la cunoștință de săvârșirea unor infracțiuni atât de grave.
Curtea Europeană a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive trebuie avute în vedere circumstanțele cauzei, complexitatea ei, aspectul dacă cel acuzat a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de furniza atât apărării cât și acuzării mijloacelor de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
Având în vedere particularitățile prezentei cauze, complexitatea mijloacelor de probă administrate în acuzare dar și în apărare, multitudinea acestora, nu se poate susține încălcarea principiului rezonabilității duratei măsurii preventive.
In concluzie, măsura arestării inculpaților este legală, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu au dispărut și cum nu au intervenit aspecte noi care să fi dus la dispariția temeiurilor respective, în baza art 300/2 rap la art 160/ al 1 și al 3 cod pr penală, se impune menținerea arestării preventive față de inculpații și.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs solicitând casarea încheierii Tribunalului Constanța cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, intrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la exceptia invocată in sensul că, incheierea din 10 decembrie 2007 nu este definitivă, intrucât Curtea de APEL CONSTANȚAa sesizat Curtea Constituțională;s-au invocat dispozițiile art. 415,416 cod pr. penală.
Totodată, recurentul a susținut că instanța nu a examinat legalitatea măsurii arestării preventive, fiind relevant să se stabilească pericolul pe care-l prezintă inculpatul pentru ordinea publică față de faptul că numai el este cel care susține că inculpatul este cel care a săvârșit fapta.
Pe fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.2 lit. d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de la data de 17.04.08, de Tribunalul Constanța și rejudecând cauza să se dispună în baza art.3002Cod procedură penală, în referire la art.160 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului;indiciile temeinice prevăzute de art.681Cod procedură penală, față de probele administrate, pe parcursul cercetării judecătorești și unor probe suplimentare pe care le-a depus nu mai există.
Criticile nu sunt întemeiate.
Motivul referitor la caracterul nedefinitiv al incheierii tribunalului din 10 decembrie 2007 este nefondat deoarece nu sunt aplicabile dispozițiile art. 415 și art. 416 cod procedură penală; în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3002cu referire la art. 160 și art. 160 alin. 2 cod procedură penală, potrivit cărora, încheierea prin care instanța s-a pronunțat asupra menținerii arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs, dar acesta nu este suspensiv de executare. Se mai au în vedere și dispozițiile art. 303 alin. 6 cod procedură penală, în temeiul cărora, dacă inculpatul este arestat, se aplică prevederile art. 3002cod pr. Penală privind verificarea arestării inculpatului in cursul judecății.
În ceea ce privește critica recurentului împotriva menținerii a arestării preventive se constată următoarele:
Conform art. 160 cod procedură penală, în cursul judecății, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Potrivit art.160 al.2 cod procedură penală, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În ceea ce privește aplicarea art.160 alin.3 Cod procedură penală, este evident că instanța nu se poate rezuma la examinarea numai a "unor indicii temeinice" și trebuie să aibă în vedere ansamblul probator administrat până la acest moment.
În cauză, pe baza actelor dosarului, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nu au încetat, nu au apărut date noi în dovedirea afirmațiilor recurentului, impunându-se în continuare privarea sa de libertate.
Declarațiile inculpatului coroborate într-o oarecare măsură cu declarațiile coinculpatului, ale martorilor și, cu ale părților vătămate și sunt probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul a săvârșit cele 2 fapte penale pentru care a fost trimis în judecată prin participarea activă la asasinarea celor trei victime ale familiei și la sustragerea bunurilor în dauna părților vătămate, fiind întrunite cerințele art.143 cu referire la art.681cod procedură penală; aceste acuzații nu sunt înlăturate de susținerile recurentului vizând legalitatea administrării altor probe, confirmate într-o anumită măsură de unii dintre martori sau de interceptarea unora dintre convorbirile telefonice, față de obiectul judecății-verificarea menținerii arestării preventive, analiza probelor neputând fi efectuată în mod deplin, aceste susțineri urmând a fi valorificate cu ocazia judecății în primă instanță -ca atribut al instanței de fond.
Mai mult, din cauza gravității deosebite a ambelor infracțiuni (dar îndeosebi a celei de omor ) și a reacției publicului față de acestea ( intensitatea acesteia nediminuâdu-se semnificativ în intervalul scurs de la comiterea faptelor), eliberarea recurentului inculpat ar determina o tulburare reală a ordinii publice așa încât privarea de libertate continuă să fie legitimă.
de pe caseta video, adresa de comunicare a inceperii urmăririi penale față de și pentru infractiuni prev. de Legea nr. 678/2001 și de Legea nr. 143/2000 in dosarul nr. 6/D/P/2008, rapoartele de constatare medico - legală nr. 2091/P/2006 din 20.02.2008 și 24.03.2008, ( care atestă că recurentul a suferit o leziune la 29 septembrie 2004 la nivelul piciorului stâng ) nici nu înlătură susținerile acuzării și nici nu creează convingerea că prezintă un pericol concret pentru ordinea publică numai lăsarea în libertate a inculpatului, mai ales în condițiile declarațiile martorului luată prin comisie rogatorie și care nu exclude participarea recurentului la activitatea infracțională.
În consecință, în lipsa vreunui caz de nulitate a hotărârii recurate, recursul nu este fondat și, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, va fi respins.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, respingând recursul, recurentul va fi obligat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi:
În baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod pr. penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Conform art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul la plata sumei 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 309 alin. ultim cod pr. penală, prezenta se întocmește în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud. A -
2 ex/22.04.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Marius Cristian Epure, Viorica Costea Grigorescu
