Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 262/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 262
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
- Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22 iunie 1984 în Târgoviște, aflat în stare de arest la Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 3 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art.300/2 alin.2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive față de acesta, fiind menținută această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărător desemnat din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent, precizează că acesta a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 3 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a dispus menținerea stării de arest a sa, deoarece o consideră nelegală și netemeinică.
În acest sens, arată că în mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, în condițiile în care nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Mai mult, nu s-a avut în vedere că la momentul la care se susține de către parchet că ar fi vândut droguri martorului el nu se afla, la acea zi și oră, în localitatea Târgoviște.
Având în vedere cele arătate, precum și faptul că soția sa este însărcinată, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că încheierea criticată de recurentul inculpat este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond.
Recurentul- inculpatul -, având cuvântul personal, arată că analizând motivarea încheierii de ședință din 3 aprilie 2009, prin care s-a dispus menținerea stării de arest luată față de el, se va constata că aceasta este identică cu cea cuprinsă în încheierea prin care s-a dispus înlocuirea privării de libertate cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În plus, susține că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că asupra sa nu au fost găsite droguri și nici bani marcați, că la data de 26 ianuarie 2009 nu se afla în Târgoviște ci la B, unde urma să încheie un contract pentru muncă în afara țării.
Pentru aceste motive, solicită a se constata că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât din nici o probă aflată la dosarul cauzei nu reiese că se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv trafic de droguri.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 03 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, verificându-se din oficiu arestarea preventivă a inculpaților, și toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, conform art. 3002rap. la art. 160 Cod proc. penală, s-a dispus menținerea acesteia la judecata cauzei în primă instanță.
În fapt s-a constatat că și la acest moment al cercetării judecătorești subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii, respectiv indiciile prev. de art. 681Cod proc. penală, că ar fi comis infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 - 42 Cod penal, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Astfel, faptele sunt sancționate de legea specială cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dat fiind și modalitatea săvârșirii lor, existând temerea că organele abilitate nu acționează eficient împotriva persoanelor bănuite ca autori ai acestora.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal inculpatul, considerând-o nelegală și netemeinică.
S-a susținut, în esență că în lipsa unor probe certe privind participarea în vreun mod la comiterea infracțiunii prin acte de cumpărare și revânzare a drogurilor de risc către alte persoane și situația familială specială (soția fiind însărcinată), normala desfășurare a procesului poate fi realizată fără privare de libertate, el nemaiprezentând pericol social concret pentru ordinea publică.
În principal, s-a solicitat revocarea arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Recursul nu este fondat.
Este știut că în raport de prevederile art. 3002rap. la art. 160 alin. 1 și 3 Cod proc. penală, după trimiterea în judecată instanțele sesizate au posibilitatea revocării arestării preventive și după caz a înlocuirii acesteia cu o măsură restrictivă de libertate mai ușoară, numai dacă se constată că aceasta este nelegală, temeiurile care au determinat deținerea au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare.
Inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 6/D/P/2009 din 24 februarie 2009 întocmit de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a, art. 41 alin. 2 - 42 Cod penal și art. 16 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în luna ianuarie împreună cu prietenul său inculpatul a inițiat "o afacere" în care el căuta cumpărători și chiar a cumpărat, revânzând apoi în mai multe rânduri, diferite cantități de hașiș (rezină de cannabis), substanță psihotropă ce face parte din - Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
O atare faptă este sancționată de legea specială cu închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv de la 3 la 15 ani.
Din conținutul rechizitoriului rezultă că întreruperea rezoluției infracționale s-a datorat flagrantului organizat la data de 29 ianuarie 2009, în contextul interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice autorizate conform art. 911și urm. Cod proc. penală, purtate de acesta și coinculpații, învinuita ia, imediat după care el a decis să beneficieze de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, denunțând și facilitând prinderea și tragerea la răspundere penală a primului coautor.
Organele de urmărire penală au reținut existența faptelor și vinovăției prin coroborarea declarațiilor recurentului cu procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante, privind transcrierea convorbirilor telefonice înregistrate, de identificare a învinuiților, declarațiile date de aceștia, ceilalți inculpați și martorii și, actele procedurale privind folosirea investigatorului sub acoperire.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, ca primă instanță, la data de 24 februarie 2009, formând obiectul dosarului nr- având prim termen de judecată la 03 aprilie 2009, când s-a început cercetarea judecătorească, luându-se declarații celor patru inculpați și martorului.
Totodată s-a dispus amânarea în vederea prezentării la audiere și a celuilalt martor din acte, în apărare solicitându-se exclusiv probe cu înscrisuri în circumstanțiere personală.
Recurentul a fost arestat prin încheierea nr. 4 din 30 ianuarie 2009 constatându-se că se află în situația prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc. penală, legalitatea și temeinicia măsurii verificându-se cu respectarea dispozițiilor legale, inclusiv în căile ordinare de atac, ultima durată de 60 zile expirând la 28 aprilie 2009.
Faptul că în faza de judecată, revenind asupra declarațiilor date la urmărirea penală el a contestat vreo participație la activitatea infracțională dedusă judecății, inclusiv modalitatea administrării mijloacelor de probă sus menționate, ca și situația personală nu pot fi primite drept motive legale de natură a conduce la concluzia că temeiurile ce au determinat privarea de libertate ar fi încetat sau suferit vreo schimbare iar pericolul concret prezentat pentru ordinea publică s-ar fi diminuat.
Atari elemente de fapt urmează să fie verificate cu respectarea întocmai a principiilor oralității, contradictorialității, publicității și nemijlocirii ce guvernează cercetarea judecătorească, de instanța judecătorească legal sesizată, iar în final avute în vedere la individualizarea pedepsei, dacă se va reține existența vinovăției ori a existenței infracțiunii.
De altfel este greu de presupus că o persoană pusă sub acuzare pentru trafic de droguri comis în modalitatea descrisă în rechizitoriu ar putea fi judecată în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât recurentul inculpat ca "lider al afacerii", (sursă pentru obținerea de venituri), până la vârsta de 25 ani a mai suferit patru condamnări privative de libertate pentru furturi calificate, reluând ciclul infracțional la numai 6 luni după liberarea condiționată.
Față de cele ce preced, Curtea constată că încheierea din 03 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este legală și temeinică, siguranța publică impunând fermitate și în această fază procesuală față de persoanele puse sub acuzare pentru atari infracțiuni, inclusiv în contextul creșterii alarmante a numărului traficanților de droguri, acțiuni cu consecințe chiar ireversibile asupra sănătății persoanelor dependente de substanțe psihotrope.
Concluzionând, recursul declarat de inculpatul se privește ca nefondat și va fi respins conform art. 38515pct. 1 lit. b cod proc. penală, nefăcându-se dovada existenței condițiilor cumulativ cerute de lege pentru revocarea privării de libertate sau înlocuirii acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea conform art. 145 Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, (fiul lui și, născut la data de 22 iunie 1984 în Târgoviște), deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 3 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 aprilie 2009.
Președinte Judecători
Grefier
Red. /Tehnored. GM
4 ex./13.04.2009
.fond - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2009
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
