Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 262/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 262/R/MF
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
Judecător - -
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Biroul Teritorial Argeș
Procuror: G
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații:, și, împotriva încheierii nr. 15 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul Hunedoara, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul Vâlcea, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale de la instanța de fond, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 78413/2009, emisă de Baroul București, -, în stare de arest asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la instanța de fond, în stare de arest asistat de apărătorul ales, avocat, în baza delegației de substituire pentru avocat, nr. 13/2009, emisă de Baroul Argeș - cabinet individual, -, în stare de arest asistat de apărătorul ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la instanța de fond, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu -, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul Vâlcea, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la instanța de fond, în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul Vâlcea, -, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 29028/2009, emisă de Baroul București, inculpatul, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală s-a încuviințat apărătorilor să ia legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest.
Apărătorii recurenților - inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru recurentul inculpat - solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, apreciind că judecătorul a făcut o interpretare greșită a probelor și a menținut starea de arest a acestuia în mod neîntemeiat, invocând motive de casare dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală.
Într-un prim motiv de recurs arată că pe adresa de înaintare a dosarului de către DIICOT sunt indicate 24.000.000 lei file, le-a verificat și o singură filă din acestea îl privește pe recurentul inculpat -. de la instanța de fond trebuia să verifice în ce măsură față de inculpatul se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive luată față de acesta.
Totodată, apreciază că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, apreciind că acestea trebuie avute în vedere numai la individualizarea pedepsei, însă dispozițiile textului de lege sus-menționat obligă judecătorul când ia măsura arestării față de o persoană să se raporteze la acea persoană. Apreciază că modul în care magistratul de la instanța de fond a menținut arestul inculpatului este o prelungire apriolică.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859pct. 10 și art. 302 Cod procedură penală, având în vedere faptul că la instanța de fond a depus o cerere prin care a ridicat excepția de neconstituționalitate, fără a li se permite o argumentare completă, iar în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra ei, magistratul a încălcat dispozițiile art. 302 Cod procedură penală, potrivit căruia instanța era obligată să pună în discuție toate cererile și excepțiile invocate, iar potrivit art. 306 alin. 4 trebuia să se consemneze în încheierea de ședință în legătură cu aceasta, iar instanța trebuia să se pronunțe ca atare. Apreciază că necuprinderea în încheierea atacată a acestui aspect impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că încheierea prin care instanța s-ar fi pronunțat asupra excepției invocate avea un termen de recurs special, fiind încălcat astfel un grad de jurisdicție, invocând astfel dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Avocat pentru recurenții inculpați, -, - și arată că instanța de fond nu a prorogat și nu a acordat termen în vederea discutării excepția ridicată, aceasta era datoare să pună în discuția părților și să se pronunțe pe această cerere, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dacă se va trece peste aceasta, apreciază că instanța de fond nu a motivat și nu a analizat temeiurile ce au impus în continuare menținerea inculpaților în stare de arest, încălcându-se astfel două dispoziții legale pentru garantarea inculpaților la un proces echitabil.
Pe de altă parte, avocat arată că instanța de fond era datoare să analizeze pentru fiecare inculpat în parte și nu în mod general, acele temeiuri ce impun în continuare menținerea stării de arest.
În ceea ce privește pe inculpatul arată că încadrarea juridică făcută de organul de urmărire penală prin care a fost trimis în judecată nu este una judicioasă, fiind insuficientă. Atâta timp cât nu se cunoaște în ce formă a săvârșit inculpatul fapta penală, apreciază că nu se poate reține că acesta constituie pericol social pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, avocat critică încheierea și pentru faptul că instanța de fond nu s-a raportat la fiecare inculpat în parte în ce măsură aceștia prezintă pericol social pentru ordinea publică și a făcut mențiuni ce exced cadrului procesual.
De asemenea, arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu trebuie să se raporteze la dispozițiile art. 136 fiind o dispoziție cadru.
În ceea ce-l privește pe inculpatul - apreciază că încadrarea juridică a acestuia este un abuz de putere, intrându-se în fondul cauzei, arătând de asemenea că nu s- dat o încadrare juridică pentru fiecare inculpat în parte, astfel că și pentru acest motiv se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Dacă se va trece și peste acest aspect, se solicită de avocat să se constate că nu se mai impune menținerea arestării preventive a inculpaților, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond să se dispună revocarea măsurii arestării.
Avocat, pentru recurenții inculpați și, arată că instanța de fond trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, apreciind că inculpații nu prezintă pericol social pentru ordinea publică. Astfel, inculpatul este o persoană integrată în societate, are un contract de muncă ce nu a fost reziliat, familiile copiilor ce au fost antrenați de acesta au depus cereri prin care își exprimă acordul de a fi antrenați în continuare de acest inculpat, are o situație similară cu a altor coinculpați aflați în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere faptul că se află în stare de arest de peste 6 luni și dacă ar fi în stare de libertate nu ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
În ceea ce privește pe inculpatul, acesta are o relație de afaceri bună, familia sa este alături de el, l-a sprijinit și apreciază că nici acest inculpat lăsat în stare de libertate nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.
În concluzie, se solicită de avocat, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpaților în stare de libertate.
Avocat pentru recurentul inculpat depune la dosar motive de recurs și apreciază că menținerea în continuare în stare de arest a acestui inculpat nu este oportună, având în vedere și faptul că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia s-au schimbat, urmărirea penală este finalizată, a fost administrat probatoriul, părțile vătămate se află în străinătate și inculpatul aflat în stare de arest nu are cum să influențeze părțile din dosar.
Pe de altă parte, apreciază că nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru a se dispune menținerea în arest a inculpatului, având în vedere și faptul că s-a atenuat rezonanța publică odată cu trecerea timpului, are 28 de ani, are un copil ce s-a născut după arestarea sa, se află în stare de arest preventiv de 6 luni, aflându-se astfel la limita rezonabilității.
În concluzie, se solicită de avocat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond înlocuirea măsurii arestării cu cea de a nu părăsi localitatea, apreciind că obligațiile ce i se vor impune vor constituie garanții suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal.
Avocat pentru inculpatul achiesează la concluziile celorlalți apărători și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că măsura luată este nelegală și netemeinică.
În motivare, arată că inculpatul nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, nu există niciun motiv care să ducă la un sentiment de frustrare, iar la dosar a depus înscrisuri din care reiese faptul că situația inculpatului este similară cu a inculpatului față de care s-a dispus punerea în libertate.
Se apreciază de apărătoarea inculpatului faptul că în mod nejustificat instanța de fond a înlăturat dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, referitoare la reținerea aspectelor personale ale fiecărui inculpat în parte. Acest inculpat este un om bun, muncitor, nu a avut conflicte cu legea penală. Solicită ca instanța de recurs să țină cont de concluziile depuse la filele 131 - 132 de la Tribunalul Vâlcea și achiesează la concluziile puse de apărătorul inculpatului - referitoare și la faptul că la prima instanță a fost depusă cerere prin care s-a ridicat o excepție, cerere ce a rămas nesoluționată.
În concluzie, se solicită de apărătoarea recurentului inculpat ,admiterea recursului, casarea încheierii atacate, să se dispună revocarea măsurii arestării și înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai blândă,sau casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru că nu s-a pus în discuție excepția invocată.
Avocat - pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Solicită ca la aprecierea pericolului social pentru ordinea publică să se aibă în vedere și prezumția de nevinovăție. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că mama sa este bolnavă, nu a plătit ratele la bancă din anul 2008.
Solicită ca instanța să dispună și cu privire la onorariul apărătorului din oficiu.
Avocat pentru recurenții inculpați și, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, apreciind că și în acel mod s-ar conduce la buna desfășurare a procesului penal.
În motivare, critică încheierea întrucât în mod greșit instanța de fond nu a analizat situația fiecărui inculpat în parte, nu a verificat dacă temeiurile ce au stat la baza arestării mai subzistă, dacă s-au modificat sau au apărut temeiuri noi, analizând în grup situația inculpaților.
De asemenea, apreciază că instanța de fond a greșit atunci când a reținut că nu poate să aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpaților în această fază ci numai la soluționarea pe fond a cauzei și de asemenea, a greșit atunci când a reținut că măsura luată este legală și temeinică.
Pe de altă parte, apreciază că termenul rezonabil al arestării a fost atins, iar pericolul social pentru ordinea publică a fost estompat odată cu trecerea timpului.
Avocat pentru recurentul inculpat - arată că la dosar la instanța de fond s-a depus o cerere prin care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, nu s-a pus în discuție și nu s-a acordat termen de judecată în vederea soluționării acesteia, motiv pentru care, în principal, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de fond încălcând dispozițiile art. 302 alin. 2 rap. la art. 301 Cod procedură penală.
Într-un alt motiv de recurs, critică încheierea întrucât în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu se impune a fi analizate dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală atunci când se verifică legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea de a nu părăsi localitatea și instanța de fond nu a motivat în nici un fel această cerere.
In concluzie, se solicită de avocat, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că există în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Inculpații s-au asociat într-un grup infracțional organizat, au înșelat 210 cetățeni străini, activitatea infracțională a fost gravă, creând prejudicii unor cetățeni străini, au fost emis și mandate de arestare în lipsă. Solicită ca instanța să aibă în vedere întreaga activitate infracțională cât și sentimentul de insecuritate al opiniei publice în sistemele informatice.
În ceea ce privește excepția ridicată referitoare la neaplicarea art. 302 Cod procedură penală, reprezentantul parchetului apreciază că este neîntemeiată.
Avocat, în replică arată că dispozițiile art. 306 Cod procedură penală obligau magistratul de la instanța de fond să consemneze tot ceea ce s-a întâmplat în sala de ședință, astfel s-a invocat o excepție instanța trebuia să ia act că a fost invocată.
Astfel fiind, potrivit art. 3859pct. 10 Cod procedură penală solicită admiterea recursului, instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția invocată, părțile fiind lipsite de o cale de atac.
Pe de altă parte, arată că la fila 160 a rechizitoriului este indicată valoarea prejudiciilor care nu este atât de mare încât opinia publică să fie scandalizată. Apreciază că este un abuz ca inculpații să fie acuzați înainte de a fi judecați. Inculpatul se află în stare de arest de mai mult timp, soția sa este traumatizată.
Avocat arată că cercetarea judecătorească este abia la început și inculpații nu pot sta arestați neîntemeiat.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, solicită să fie analizată situația fiecăruia în parte, să nu fie privită ca o gașcă de infractori, unele firme le păstrează locurile de muncă în că ei se vor întoarce în libertate. În situația în care se va dispune punerea sa în libertate nu se va sustrage de la judecată. Are un copil de 8 luni și
Recurentul inculpat, solicită admiterea recursului,judecarea sa în stare de libertate, a făcut sport de performanță și nu constituie pericol social pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, solicită judecarea sa în libertate, are o familie, are un ce s-a născut după ce a fost arestat.
Recurentul inculpat - nu se consideră un element infracțional, motiv pentru care solicită admiterea recursului și judecarea sa în libertate.
Recurentul inculpat arată că dacă s-ar lua o altă măsură față de el, ar respecta-o cu strictețe, solicită admiterea recursului.
Recurentul inculpat - apreciază că nu este un pericol social pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, solicită judecarea sa în stare de libertate, mama sa este bolnavă, era singura sa sursă de venit, are un credit ipotecar pe care nu l-a mai achitat din anul 2008 și mama sa a fost contactată telefonic de bancă, comunicându-i-se faptul că acea casă va fi scoasă la licitație.
Recurentul inculpat, apreciază că nu este un pericol pentru ordinea publică și este de acord cu concluziile puse de apărătorul său.
Recurentul inculpat solicită judecarea sa în libertate, apreciind că nu este un pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat solicită judecarea sa în libertate, nu constituie un pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat - solicită judecarea sa în libertate nu constituie pericol pentru ordinea publică, are 2 copii, iar soția sa nu lucrează.
Recurentul inculpat solicită judecarea sa în libertate.
CURTEA
Constată că prin încheierea nr.15 din 15 aprilie 2009, Tribunalul Vâlcea, n baza art. 3001alin.1 și alin. 3 Codul d e Procedură Penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 01.10.1977 în Rm. V jud. V domiciliat în Rm. V-, -. A,.14, jud. V, CNP -, aflat în Arestul V;
-, fiul lui și, născut la data de 28.09.1977 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V,-, -. B,. 15, județul V, cu CNP -, aflat în Arestul V;
-, fiul lui și, născut la data de 25.08.1983 în Rm., jud. V, domiciliat în Rm. V,-, -/2,. C,. 7, jud. V, CNP -, aflat în Arestul J V;
-, fiul lui și, născut la data de 01.02.1981 în Rm V, domiciliat în Rm,-, - H, 17, jud. V, CNP -, aflat în Arestul V;
-, fiul lui și, născut la data de 22.11.1977 în com., jud. V, domiciliat în sat Ciutești, com., jud., CNP -, aflat în Arestul V;
- fiul lui și, născut la data de 23.02.1985 în mun. Reșița, jud. C S, domiciliat în mun. Reșița,-.1.1.4, jud. C S, CNP -, aflat în Arestul V;
-, fiul lui și C, născut la data de 21.09.1981 în Rm. V, jud. V, domiciliat în B,-,. 57,. C,. 23, sector 6, CNP -, aflat în Arestul V;
-, fiul lui și a, născut la data de 08.01. 1980, în Rm. V, jud. V, domiciliat în Rm. V,-, -. A,. 5, jud. V, cu CNP -, aflat în Arestul V;
-, fiul lui G și, născut la data de 01.09.1980 în T, jud. T, domiciliat în Rm. V,-, -. B,. 44, jud. V, CNP -, aflat în Arestul V;
-, fiul lui și a, născut la data de 16.09.1983 in mun. Râmnicu V, jud., domiciliat în Rîmnicu-V,-, -3,.A,.9, jud. V, CNP -, aflat în Arestul V;
-, fiul lui și, născut la 26.12.1986 în Râmnicu V, jud. V, domiciliat în Râmnicu-V, b-dul.T, nr.5, -1/2,.B,.12, jud., cu CNP -, aflat în Arestul V;
-, fiul lui și, născut la data de 01.03.1968 în Bârlad, jud. V, domiciliat în Bârlad, str. - -, nr. 45, jud. V, CNP -, aflat în Arestul A;
-, fiul lui și, născut la data de 22.01.1982 în Rm. V, jud. V, domiciliat în Rm. V,-, -/2,. A,. 6, jud. V, CNP -, aflat în Arestul V;
Menține măsura arestării preventive luată față de inculpații: -, -, -, - și.
Respinge cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut în esență că există probe și indicii în sensul comiterii de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, infracțiunile pentru care sunt cercetați reprezentând o formă gravă a criminalității organizate cu impact social deosebit.
A mai constatat că menținerea măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre inculpații recurenți este în conformitate cu dispozițiile art.136, 143 și 148 lit.f Cod procedură penală, dar și cu jurisprudența CEDO, art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu normele constituționale incidente în materie. Probele administrate în cauză demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații menționați în practicaua hotărârii.
Încheierea primei instanțe este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Motivarea în drept a hotărârii supusă recursului este corectă. Instanța a făcut referire la textele de lege aplicabile în materie. Rezultă din cuprinsul încheierii supusă recursului că aspectele privind circumstanțierea personală a fiecărui inculpat în legătură cu vârsta, sănătate și alte chestiuni de natură familială, au fost considerate de către prima instanță ca neavând o relevanță juridică suficientă pentru concluziona că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Din cuprinsul încheierii supusă recursului, nu rezultă date cu privire la excepția de neconstituționalitate pretins a fi invocată de către inculpatul -, prin intermediul apărătorului său. Prin urmare, nu se poate reține omisiunea instanței de a se pronunța asupra acestei excepții.
Aspectele invocate de către recurenți privind încadrarea juridică a faptei pentru care au fost trimiși în judecată, nu pot fi examinate în această cale procesuală, ci numai de către instanța de fond, în conformitate cu disp.art.334 Cod procedură penală.
Dat fiind, situația comună pentru inculpații din această cauză privind temeiurile care justifică menținerea măsurii arestării preventive, nu era necesar ca prima instanță să examineze separat necesitatea menținerii măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat. De altfel, în cuprinsul hotărârii supusă recursului, sunt menționate și analizate unele aspecte particulare privind pe unii dintre inculpații din această cauză.
În mod corect instanța de fond a apreciat că necesitatea menținerii arestării preventive rezultă din existența în continuare a temeiurilor care au justificat luarea acestei măsuri preventive pentru fiecare dintre inculpați.
Astfel, din ansamblul probelor administrate până în prezent, rezultă că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni multiple cu o amploare deosebită și care necesită, în vederea aflării adevărului judiciar, administrarea unui probatoriu complex.
Toate acestea reprezintă probe în sensul dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică prin lezarea valorilor și relațiilor sociale care formează sfera acestei noțiuni.
Cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție, nu sunt justificate, deoarece nu s unt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 Cod procedură penală.
Din ansamblul probator administrat în cauză, nu rezultă că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pentru niciunul dintre inculpații aflați în stare de arest preventiv.
Menținerea măsurii arestării preventive este justificată și în raport cu art.136 al.1 Cod procedură penală. Necesitatea unei bune administrări a probelor în această fază a procesului penal este un argument care demonstrează că această măsură de prevenție este adecvată scopului procesului penal, în final, aflarea adevărului judiciar în această cauză.
În raport cu aceste argumente și în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului hotărârii judecătorești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE CU MAJORITATE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații:, și, împotriva încheierii nr. 15 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați -, -, -, -, la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat la 300 lei cu același titlu către stat, din care 100 lei onorariu avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
Jud.fond:.
6.05.2009. /2 ex.
OPINIE SEPARATĂ
În opinia mea, discordantă față de cea a completului majoritar, dispozițiile art. 300/1 din Codul d e procedură penală trebuie interpretate ca instituind în sarcina instanței obligația de a verifica, în raport cu fiecare persoană supusă prevenției, dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, ori ele s-au modificat.
Aceasta, întrucât prevederile legale sus-menționate se coroborează cu cele ale art. 136 din Codul penal, cu dispozițiile Legii fundamentale a țării, cum și cu cele ale art. 5 paragr. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de paragr. 1 lit. c) - trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit de lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabilsau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Aplicând aceste norme imperative în hotărârile sale, a statuat că biectivul art. 5 paragr. 3, ce formează un întreg cu paragraful 1 lit. c) din același articol, constă în a oferi persoanelor lipsite de libertate o garanție specială: o procedură judiciară al cărei scop este să se asigure că nimeni nu este lipsit de libertatea sa in mod arbitrar (cauza Assenov și alții împotriva Bulgariei, din 28 octombrie 1998).
Art. 5 paragr. 3 are, în esență, ca obiect să impună punerea în libertate, în momentul în care detenția încetează a mai fi rezonabilă.
De aceea, în cauza Calmanovici contra României a reamintit căexistă o prezumție în favoarea punerii în libertate, art. 5 paragr. 3 neputând oferi autorităților judiciare o opțiune între judecarea cauzei într-un termen rezonabil și o punere în libertate provizorie.
Continuarea detenției nu se mai justifică într-o speță dată, decât dacă anumite indicii concrete relevă o veritabilă cerință de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății individuale stabilite în art. 5 din convenție.
Este de subliniat, de asemenea, că art. 5 paragr. 3 din convenție nu poate fi interpretat în sensul că ar autoriza în mod necondiționat o arestare preventivă, în măsura în care aceasta nu depășește o anumită durată.
Orice menținere în arest preventiv a unui acuzat, chiar și pentru o scurtă durată, trebuie justificată în mod convingător de către autorități, iar argumentele pro și contra punerii în libertate nu trebuie să fie generale și abstracte; în jurisprudența sa, a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă: riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției, să comită noi infracțiuni, sau să ordinea publică (cauza Letellier împotriva Franței).
A precizat, însă, că pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (cauza Becciev împotriva ).
La fel este și cazul tulburării ordinii publice: dacă un astfel de motiv poate intra în discuție din perspectiva art. 5 în aceste circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște aceasta noțiune, elnu poate fi considerat ca relevant și suficient decât dacă se intemeiază pe fapte de natura să demonstreze că punerea în libertate a deținutului ar tulbura într-adevăr ordinea publică.
S-au cristalizat, în jurisprudență, criterii și elemente care trebuie avute în vedere la analiza existenței pericolului pentru ordinea publică, printre acestea fiind reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia și situatia sa familială.
Atâta vreme cât art. 136 din Codul d e procedură penală prevede că astfel de motive trebuie avute în vedere, printre altele, în alegerea celei mai potrivite masuri provizorii, autoritățile naționale sunt obligate să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în sitația în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces.
Fără a justifica în mod concret împiedicarea adusă bunei desfășurări a judecății sau a invoca riscul ca cel arestat să nu se prezinte la instanță, fără a analiza posibilitatea de a adopta una dintre măsurile alternative prevazute în dreptul intern, referirea stereotipă gravitatea faptelor comise, la modul în care acuzații se pare că le-ar fi comis și la calitatea acestora nu poate suplini lipsa de motivare, întrucât este capabilă să ridice și mai multe întrebări decât răspunsuri, în ceea ce privește rolul acestor elemente în pretinsa existență a unui pericol pentru ordinea publică în speță.
Or, în mod constant Oas tatuat că este de datoria instanțelor interne să ofere, în mod concret, pe baza faptelor relevante, motivele pentru care ordinea publică ar fi efectiv amenințată dacă acuzatul ar fi lăsat liber.
Instanțele interne trebuie să respecte prezumția de nevinovăție atunci când analizează necesitatea de a prelungi arestarea preventivă a unui acuzat, așa încât menținerea în detenție să nu poată fi folosită pentru a anticipa aplicarea unei pedepse privative de libertate, sprijinindu-se în mod esențial și abstract pe gravitatea faptelor comise.
Menținând arestarea preventivă a recurenților printr-o formulă globală, care îi privește în egală măsură pe toți, fără a răspunde argumentelor invocate separat de fiecare dintre aceștia și fără a ține cont de situația lor personală, fără a analiza, de la caz la caz, motivele ce justifică necesitatea prelungirii detenției, garanțiile prevăzute de art. 5 paragr. 3 din convenție nu sunt respectate.
Or, în încheierea atacată, judecătorul fondului a precizat în mod expres că "nu persoana inculpaților trebuie avută în vedere, ci lăsarea în libertate a acestora" (?!), limitându-se apoi la a adăuga că aceasta ar crea "un sentiment de revoltă, frustrare, neîncredere în relațiile comerciale încheiate prin intermediul internetului și, implicit, neîncredere în capacitatea autorității de a interveni și sancționa prompt astfel de încălcări ale legii".
Invocând "multitudinea actelor săvârșite de inculpați, amploarea infracțiunilor informatice ce fac obiectul urmăririi penale - la nivelul județului V", fără a fi prezentate fapte concrete în ceea ce privește riscurile antrenate în caz de punere în libertate a inculpaților și a se ține cont de măsurile alternative, sprijinindu-se, așadar, în principal pe gravitatea faptelor comise, fără a analiza individual situația fiecărui recurent - inculpat, și fără a oferi motive considerate de "relevante si suficiente" pentru a justifica necesitatea de a-i menține în arest preventiv pe inculpați, nu facem decât să anticipăm pronunțarea unei hotărâri de condamnare, ceea ce contravine flagrant principiului prezumției de nevinovăție, consacrat de Codul d e procedură penală, în art. 5/2.
De aceea, apreciez că, față de rolul avut în cadrul grupului infracțional, de contribuția relativ redusă pe care recurenții - inculpați -, și - au avut-o în comiterea faptelor descrise în actul de sesizare a instanței, de faptul că aceștia se află la primul conflict cu legea penală și de celelalte date ce caracterizează persoana fiecăruia dintre recurenții sus-numiți (rezultate din actele depuse în circumstanțierea lor) - criterii acceptate și de art. 136 alin. 8 din Codul d e procedură penală -, alegerea unei măsuri preventive mai blânde, aceea de a nu părăsi țara, ar garanta pe deplin desfășurarea în continuare a procesului penal în bune condiții.
În atare situație, instanța are datoria de a face aplicațiunea dispozițiilor art. 139 din cod, înlocuind arestarea cu măsura preventivă mai sus - menționată, cu impunerea obligațiilor prevăzute de art. alin. 1/1 și 1/2 din Codul d e procedură penală.
În acest mod, se asigură pe deplin scopul pentru care măsurile preventive sunt prevăzute, buna desfășurări a procesului penal și împiedicarea inculpaților de a se sustrage de la judecată, ori de a comite alte fapte penale.
Judecător,
- G - -
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Teodora Gheorghe Sorescu
