Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 264/
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 2374/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Recurentul inculpat arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. Deși fapta săvârșită de inculpat este una abominabilă, trebuie avut în vedere faptul că, inculpatul se afla în stare de ebrietate și până la condamnarea sa definitivă, acesta este beneficiar al prezumției de nevinovăție.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Constanța, care este legală și temeinică. Solicită să se constate că, temeiurile care au stat la baza luării acestuia subzistă și nu au intervenit altele noi care să justifice o altă măsură preventivă.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la 4 mai 2009 în dosarul nr-, Tribunalul Constanțaa menținut măsura arestării preventive față de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 04.04.1988. Totodată, în baza art. 139 alin. 1 cu referire la art. 145 al. 1 cod pr. penală, s-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza încheierii Tribunalului Constanța pronunțată la 20.02.2009, pe o perioadă de 29 de zile, iar ulterior aceeași instanță a fost sesizată cu rechizitoriu.
La luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere dispozițiile art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit. a și f cod pr. penală.
Potrivit prevederilor art. 3002cod pr. penală în referire la art. 160 cod pr. penală, instanța este obligată să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.
Potrivit art.160 al.2 cod procedură penală, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării și punerea deîndată în libertate a inculpatului.
3 al aceluiași text de lege, prevede că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Examinând actele dosarului, instanța constată că măsura arestării a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie și că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Astfel, la acest moment procesual există indicii temeinice, prevăzute de art.143 cod pr.penală și definite de art.68/1 Cod pr.penală ca și de ar art.5 pct.1 lit.c din CEDO, ale comiterii infracțiunii de viol, în formă agravată,de către inculpat.
temeinice din care rezultă această presupunere verosimilă, se regăsesc în probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângerea formulată de, declarațiile părții vătămate,depozițiile martorilor, și, declarațiile inculpatului.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, acesta există în mod indubitabil, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală de incriminare, pentru infracțiunea cercetată (închisoarea de la 10 la 25 de ani ), dar în raport și de gravitatea faptei prin natura ei, de modalitatea de săvârșire a faptei, asupra unui copil de doar 5 ani, care, evident,nu se putea apăra, de atitudinea adoptată de inculpat, care, cu dezinvoltură a recunoscut fapta, încercând însă să acrediteze ideea că a săvârșit-o pe fondul stării de ebrietate, de impactul asupra opiniei publice și rezonanța puternic negativă la comiterea unei infracțiuni atât de grave, ce induce o stare de dezaprobare firească din partea societății civile și reclamă o reacție promptă și fermă din partea autorităților judiciare. Este așadar realizată cerința înscrisă în art. 148 lit.f Cod proc.pen. ca temei al luării măsurii arestării.
Măsura arestării respectă și exigențele Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța europeană statuând că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice și că autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane, cu respectarea necesității măsurii și a proporționalității cu scopul pentru care aceasta a fost aplicată, cerințe îndeplinite în cazul de față. De asemenea, probatoriul administrat după data arestării nu a adus elemente noi în favoarea inculpatului ori modificări a temeiurilor inițiale în baza cărora a fost luată măsura preventivă, acestea continuă să se mențină, astfel că nu pot fi primite cererea de revocare în sensul art.160 al.2 cod procedură penală și nici înlocuirea nu obligarea de a nu părăsi localitatea prevăzută de art.139 al.1 cod procedură penală raportat la art. 145 al.1 cod procedură penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând, în esență, judecarea în stare de libertate, întrucât este beneficiarul prezumției de nevinovăție, până la condamnarea sa defintivă.
Examinând încheierea din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în raport de criticile din recursul inculpatului, de probatoriul administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856cod pr. penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Prin rechizitoriul întocmit în cauză, se reține că, la data de 17.02.2009 inculpatul s-a deplasat la locuința fratelui său, din satul, Com., județ C, unde acesta din urmă locuia cu, concubina sa și familia acesteia, compusă din 5 copii minori, între care și partea vătămată în vârstă de 5 ani. După ce inculpatul a consumat alcool, profitând de absența fratelui său, s-a apropiat de partea vătămată căreia i-a propus să-l însoțească, promițându-i niște bomboane. Astfel, inculpatul a condus-o pe partea vătămată în pădurea din apropiere, unde și-a dat jos pantalonii și i-a cerut minorei de numai 5 ani să-i primească penisul în gură cu aceeași promisiune că îi va cumpăra dulciuri. Partea vătămată a acceptat ți timp de 5 minute între cei doi a avut loc un raport sexual oral, care a încetat la apariția martorei, care fusese trimisă de mama ei să-și caute sora.
Raportat la situația de fapt reținută prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de viol în formă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. 1 și 3 teza 1 cod penal.
În condițiile în care la momentul de față inculpatul a fost trimis în judecată, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, curtea constată că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Probele administrate până în prezent, conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat penal și pe care a recunoscut-o în declarațiile date organelor de urmărire penală, dar și instanței cu prilejul arestării preventive.
Infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului recurent, este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Totodată, dacă se are în vedere natura și gravitatea faptei, caracterul reprobabil al acesteia, vârsta fragedă a părții vătămate și relațiile de rudenie și prietenie dintre inculpat și familia victimei, se impune concluzia că, lăsarea în libertate a acestuia, prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui climat de insecuritate morală și socială.
Raportat la cele ce preced, curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică încheierea din 4 mai 2009 Tribunalului Constanța, întrucât nici în urma examinării din oficiu nu s-au identificat alte motive de reformare a acesteia.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul în contul Baroului de Avocați C, pentru av..
Urmare faptului că recursul va fi respins, în conformitate cu prevederile art. 192 alin. 3 cod pr. penală, va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Dispune plata din fondurile MJ a onorariului apărătorului din oficiu av., de 100 lei.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond.
Red.. Jud. -/08.05.2009
Tehnodact. Gref.
2 ex./12.05.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Mihaela
