Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 268/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.1127/2/2010
325/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.268/
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărători aleși și, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.427.818/12.II.2010, aflată la fila 6.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul critică încheierea de ședință pentru greșita menținerii a stării de arest preventiv a inculpatului, arătând că instanța a motivat ambiguu soluția, reținând incidența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și existența probelor referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, însă aceste probe nu se află depuse la dosar și ele nu au fost evidențiate de instanță, și, în egală măsură, a mai considerat că și cantitatea mare de drog ce a făcut obiectul traficului justifică menținerea măsurii, cu toate că cantitatea totală de 6 grame heroină, vândută în două ocazii, este departe de a fi o cantitate importantă, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu punerea sa, de îndată, în libertate.
Avocatul arată că formulează aceleași concluzii ca și colegul antevorbitor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că există probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și, de asemenea, sunt incidente temeiurile reglementate în art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică fiind relevat atât de natura drogului de mare risc ce a făcut obiectul traficului ilicit, cât și conduita anterioară a inculpatului, condamnat, în două rânduri, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și de tentativă la omor.
Recurentul-inculpat, personal, este de acord cu concluziile puse de apărătorii săi.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 25.01.2010 a Tribunalului București - Secția I Penală a fost respinsă - ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea - formulată de inculpatul, menținându-se în baza art. 300 - art. 160 al. 3 Cod procedură penală, măsura arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 346/D/P/2009 din 23.06.2009 al Ministerului Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal,
În fapt, s-a reținut că la data de 22.05.2009 inculpatul a oferit spre vânzare și consum, martorului denunțător 45 doze tip bilă de heroină cu masa de 3,12 grame, pentru care a primit suma de 2.300 lei, iar la data de 29.05.2009 a oferit spre vânzare și consum martorului denunțător cantitatea de 64 doze tip bilă de heroină cu masa de 3,16 grame.
Prin încheierea de ședință din data de 30.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, de la 30.05.2009 până la 27.06.2009, emițându-se nr. 112/UP/30.05.2009.
Potrivit dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art 160 alin, 1 Cod procedură penală, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 Cod procedură penală, art. 1491Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În acest sens, s-a avut în vedere că în cauză există suficiente indicii temeinice, în sensul art. 681Cod procedură penală rap. la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, relevante în acest sens fiind: declarațiile inculpatului date la procuror în cursul urmăririi penale, în care recunoaște săvârșirea faptelor, care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv declarațiile martorului denunțător, procesul-verbal de prindere în flagrant, declarațiile martorilor, și, procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate.
Totodată, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", la aprecierea acesteia, instanța a avut în vedere natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, care rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor (ce conturează pericolul generic ridicat al infracțiunilor - Legea nr. 143/2000), dar și din modalitatea și împrejurările concrete în care s-a reținut că ar fi fost comise faptele și din cantitatea relativ mare de heroină traficată. Mai mult, Tribunalul a avut în vedere că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, suferind anterior două condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, respectiv de tentativă la omor.
Aceste aspecte au îndreptățit concluzia că lăsarea în libertate inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Aceste elemente care au determinat inițial arestarea preventivă inculpatului nu numai că subzistă, dar impun în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală. Ca atare, Tribunalul, în baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Cât privește cererea inculpatului, formulată prin apărător de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța oar espins-o ca nefondată, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin (astfel cum s-a arătat mai sus), nefiind așadar întrunite cerințele art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurentul inculpatul, solicitând Curții punerea sa în libertate și susținând că în cauză nu există probe cu privire la crearea unui pericol concret pentru ordinea publică în situația punerii sale în libertate, iar temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat, neexistând temeiuri noi ce să justifice menținerea detenției.
S-a mai arătat de către apărătorul recurentului inculpat că, odată pus în libertate, acesta nu ar zădărnici aflarea adevărului și nu ar împiedica administrarea corespunzătoare a probelor.
În fine, s-a mai susținut de către apărătorul inculpatului, că 3 grame de heroină nu reprezintă o cantitate mare, iar circumstanțele personale îi sunt favorabile inculpatului.
Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și în acord cu prevederile art.3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază ca nefondat recursul promovat, în virtutea considerentelor ce urmează:
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive la data de 30.05.2009, în temeiul art. 143 alin. 1 - art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, reținându-se că la data de 22 mai 2009 oferit spre vânzare numitului 45 doze heroină pentru care a primit suma de 2300 lei, iar la 29 mai 2009 oferit spre vânzare aceleiași persoane 64 doze heroină, acțiune ce a fost întreruptă de intervenția organelor de urmărire penală.
Această măsură preventivă a fost ulterior menținută, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 346/P/2009 din 23 iunie 2009.
Aprecierea primei instanțe de judecată cu privire la persistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate este justă, iar Curtea, în urma propriului său examen, consideră că în cauză sunt aplicabile art. 3002- art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Astfel, prima condiție - aceea a regularității și menținerii în detenție - este îndeplinită persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis infracțiunea fiind evidentă.
Din probele cauzei s-au conturat cu persistență și suficiență elemente în acest sens, astfel încât sunt îndeplinite disp. art. 143 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 681Cod procedură penală, relevante fiind în acest sens declarațiile inculpatului, procesul verbal de prindere în flagrant a acestuia, declarații martori, și, procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate.
Pe de altă parte, Curtea constată îndeplinite și dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în contextul în care pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă, atât din gravitatea infracțiunii,cât mai ales din riscul efectiv de repetare a unei asemenea conduite ilicite, de tulburare a ordinii publice, de pericolul ca acuzatul să se sustragă de la procesul penal.
Curtea, în evaluarea asupra duratei rezonabile a măsurii arestării preventive, din perspectiva art. 5 paragraful 3 din Convenție, nu poate omite aspectul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului - prin natura, gravitatea, în planul consecințelor ce le poate determina asupra sănătății fizice, psihice - se înscrie în categoria acelor infracțiuni, care prin gravitatea lor particulară și reacția publicului la săvârșirea lor - pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin un anume timp.
Prin urmare, în opinia Curții, detenția inculpatului își păstrează caracterul legitim, ordinea publică continuând a fi afectiv amenințată prin punerea în libertate a acestuia.
În această analiză, Curtea are în vedere atât circumstanțele faptei, cât mai ales circumstanțele personale, inculpatul nefiind la primul conflict cu legea penală, suferind anterior două condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, respectiv tentativă la omor.
De asemenea, în îndeplinirea obligației de a examina posibilitatea dispunerii unor măsuri alternative, conform art. 5 din Convenție, Curtea consideră, după cum și prima instanță a făcut-o, că pornind de la circumstanțele cauzei, de la elementele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și de la aspectul că temeiurile inițiale nu s-au modificat, cererea acestuia privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea restrictivă de drepturi este neîntemeiată.
În fine, un alt element ce trebuie amintit este acela al pericolului de repetare a faptelor, circumstanțele cauzei și mai ales antecedentele și personalitatea inculpatului făcând plauzibil pericolul și adecvată măsura (în acest sens, CEDO - cauza Clooth Belgiei, 12.11.1991).
Sub incidența, art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul.
Se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- a
GREFIER
-
Red. - 16.02.2010
Dact./ 23.02.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Cristina Carmen Craiu, Daniela
