Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 269/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 269/
Ședința publică din 12 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte Secția minori și familie
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul ( fiul lui și, ns.la 29.07.1967), în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 8.05.2008 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că la dosar s-a trimis transcrierea integrală a înregistrării ședinței de judecată de la Tribunalul Galați din data de 22.04.2008, privind dosarul nr-, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent arată că a declarat recurs împotriva încheierii Tribunalului Galați care a menținut măsura arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpatul, întrucât o consideră nelegală și netemeinică.
Va începe sub forma unei excepții, vizând neacordarea ultimului cuvânt al inculpatului. Din transcrierea ședinței de judecată cu privire la acest aspect la menținerea măsurii arestării preventive rezultă că inculpatului nu i s-a dat cuvântul cu privire la chestiunea pusă în discuție, și anume, menținerea măsurii arestării preventive.
Rezultă că s-au purtat discuții legate de probatoriu, legate de termenul de judecată. Instanța s-a pronunțat în legătură cu menținerea măsurii arestării preventive, iar după ce instanța s-a pronunțat, inculpatul a declarat verbal, oral,că atacă cu recurs încheierea respectivă.Este o primă chestiune. Nu este chestiunea cea mai importantă, dar ea vădește modul oarecum superficial în care a fost instrumentată această cauză și la urmărirea penală și în fața instanței de judecată, dar dacă la urmărirea penală toate cererile privind probatoriile i-au fost respinse, și s-a considerat că s-a sustras de la urmărirea penală, motiv pentru care a fost supus măsurii arestării preventive, în fața instanței de judecată nu i s-a dat cuvântul în legătură cu o chestiune foarte importantă care îl privea, și anume, menținerea arestării preventive.
Deci, un prim motiv pentru care consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică se referă la neacordarea ultimului cuvânt. Care este consecința acestei încălcări: ea ar trebui să fie casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare, pentru ca instanța să procedeze conform prevederilor legale atunci când judecă cererea care a pus-o în discuție chiar instanța, de menținere a arestării preventive. Este primul motiv de recurs.
Pe fondul cauzei, arată că inculpatul este judecat în stare de arest preventiv de 18 luni pentru înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave și inculpatul a invocat pe tot parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată că nu se justifică menținerea arestării preventive prin prisma probelor aflate la dosarul cauzei și care pun în evidență că inculpatul are o contribuție redusă la inducerea în eroare și prejudicierea părților vătămate SC SA, SC și SC SA
Reprezentanții părților vătămate care au fost prezenți în fața instanței de judecată au arătat că inculpatul are o participație redusă în legătură cu operațiunile comerciale finalizate cu un prejudiciu de aproximativ 19 miliarde lei vechi. Partea vătămată - reprezentată de martora a arătat spre finalul declarației sale următoarele: "apreciez că 80% din documentele de livrare a mărfii erau semnate de."A fost o concluzie a părții vătămate care a mai arătat că fila CEC a fost semnată de, că biletele la ordin au fost emise și semnate de martorul, contractul a fost încheiat cu, marfa se livra cu aviz de expediție și facturi, iar toate documentele legate de livrare erau semnate de.
Se va spune probabil și se va pune în discuție următorul aspect: instanța judecă pe și oportunitatea menținerii arestării preventive în ceea ce-l privește. Nu este instanța sesizată cu alte fapte și alte persoane și este - o intervenție extrem de pertinentă și în acest fel niciodată probabil instanța nu se va putea pronunța în deplină posibilitate de a cunoaște situație.Pentru acest motiv a solicitat o expertiză financiar-contabilă care a concluzionat în bună măsură că ceea ce au spus părțile vătămate este adevărat, că mare parte a documentelor era semnată de, că el era cel care ridica banii din bancă, era cel care vindea marfa, era cel care întocmea documentele și filele de CEC. Aceeași chestiune o confirmă și martorul - reprezentantul părții vătămate care spune: " Apreciez că martorul a fost beneficiarul mărfii întrucât a fost prezent la recepție. Marfa pe care eu i-o dădeam lui, acesta i-o dădea lui." Mai spune că a făcut afaceri cu inculpatul în sumă de 15 miliarde și a achitat marfa la timp.
Toarte aceste chestiuni: declarații de martori, raport de expertiză contabilă judiciară, vin să pună în evidență o situație de fapt diferită de cea din rechizitoriu și care nu mai justifică menținerea măsurii arestării preventive. Dacă și proba științifică a evidențiat faptul că în ceea ce-l privește pe, contribuția lui este una secundară, redusă la săvârșirea faptei, cât timp la dosarul cauzei nu există că el a încercat să părăsească țara, să se sustragă urmăririi penale, nu sunt înscrisuri care să arate faptul că a fost citat, că a fost înștiințat despre momentul și locul unde trebuie să se prezinte și că nu a respectat aceste solicitări, și cât timp nu s-a pus în evidență că a beneficiat personal de pe urma săvârșirii acestor fapte, consideră că, pe de o parte, temeiurile avute inițial la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat - și invocă și raportul de expertiză contabilă - și, de asemenea, că a trecut un interval de timp din momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent care face ca acest termen al măsurii arestării preventive să nu mai fie rezonabil. Arestarea preventivă prin durata ei, fără a vorbi de fond, de substanță, deja a depășit un termen rezonabil.
Pentru aceste motive, întrucât în cauză nu mai sunt alte persoane în cercetare, - este martor în dosar -, nu mai există posibilitatea influențării părților vătămate care au fost audiate - cele două din trei -, s- a efectuat expertiza financiar contabilă, inculpatul a avut o atitudine cooperantă, sinceră, în ceea ce-l privește, solicită admiterea recursului pe fond, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Este cea mai severă măsură preventivă, în ordine descrescândă, după arestarea preventivă.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că raportat la motivele de recurs invocate în ședință înțelege să formuleze următoarele concluzii:
Legat de primul motiv, solicită a se lua act că potrivit disp.art.197 al.4 Cod pr.penală, încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când persoana era prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când aceasta a lipsit.
În primul rând, solicită a se constata că inculpatul era prezent la momentul când nu i s-a dat ultimul cuvânt. Chiar dacă acesta, având în vedere de câte ori s-a pus în discuție măsura arestării preventive știa că urmează să i se acorde ultimul cuvânt și știa că există anumite dispoziții legale și în măsura în care avea ceva de spus în fața instanței care să conducă la o altă soluție, sau care să oblige instanța să se pronunțe cu privire la acest aspect, trebuia să o facă. Așa cum a înțeles să declare recurs, deși instanța nu a pus în vedere că hotărârea pronunțată în ședință este atacabilă cu recurs, fapt ce rezultă și din transcrieri și din cuprinsul hotărârii, inculpatul a declarat recurs imediat ce instanța s-a pronunțat, apreciază că termenul cu privire la această nulitate este tardiv și nu mai poate fi invocat.
Pe de altă parte, dacă se depășește această condiție, se pune problema vătămării care i s - a produs. Nici măcar nu s-a arătat vătămarea ce i s-a produs, prin această nepunere în discuție, simpla constatare a încălcării unui act de procedură care nu este prevăzută în mod expres la disp.art.197 alin.2, neatrăgând de plano nulitatea actului respectiv.
Cu privire la punctul numărul doi, apreciază că modalitatea în care instanța a verificat măsura arestării preventive corespunde dispozițiilor legale în materie. Și când spune lucrul acesta, se referă la situațiile în care instanța nu se poate pronunța decât cu privire la indicii temeinice, nefolosirea expresiilor legate de probe, privind vinovăția sau nevinovăția inculpatului atrăgând în mod evident antepronunțarea acesteia. Instanța nu putea în mod evident să procedeze la analiza contribuției mai mici sau mai mari a inculpatului cu privire la săvârșirea faptei, câtă vreme, în acest mod, s-ar fi ajuns la concluzia că se antepronunță, și pe de altă parte, - chiar dacă ar fi putut să facă acest lucru, concluzia este una, urmarea este aceeași, că au influențat mai mult sau mai puțin părțile vătămate, contribuția inculpatului la urmarea prevăzută de lege și cauzarea prejudiciului părților vătămate este în mod evident cea prevăzută pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave.
De asemenea, aceste criterii care au fost supuse analizei instanței de recurs prin prisma faptului că ar fi trebuit analizate de către instanța de fond ca atunci când a menținut măsura arestării preventive, acestea țin de individualizarea pedepsei, moment în care instanța se va pronunța și dacă nu o va face, inculpatul va avea cale de atac în prezenta cauză. La acest moment nu se poate ajunge la concluzii bazate pe participarea sau neparticiparea unei persoane cu privire la săvârșirea altei fapte, ci doar cu privire la inculpatul care este astăzi prezent, dacă sunt indicii temeinice privind săvârșirea acestei infracțiuni.
Solicită a se constata că raportul de expertiză nu a putut fi supus analizei tuturor părților din dosar, întrucât la acel termen doar s-a depus acel raport și doar inculpatul prin apărător a avut posibilitatea să-și spună punctul de vedere azi, în fața instanței, iar celelalte părți nu au avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere, și cu privire la acest raport nu se putea ca instanța să rețină că, având în vedere concluziile raportului, urmează să se dispună punerea inculpatului în stare de libertate, pentru că iarăși s-ar fi aflat în situația de a se antepronunța. Singura soluție este analizarea întregului material probator, de la urmărirea penală și din fața instanței de fond, și concluzia firească era privind săvârșirea sau nu a infracțiunii - repetă -, cu urmarea prevăzută de lege, și anume, cauzarea prejudiciului imputat inculpatului, pentru că dacă a avut o contribuție mai mică, este iar un criteriu prevăzut de art.71 Cod penal, care la acest moment nu poate fi analizat.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul recurent arată că va reține atenția cu trei probleme: În primul rând, ia în discuție faptul că nu eoa șa mare pagubă că nu i s-a acordat cuvântul. Dacă greșește sau dacă folosește un ton inadecvat, își cere scuze, dar arată că trebuia să i se acorde ultimul cuvânt pentru că avea dreptul, a făcut acest recurs nu pentru că are sau nu șansa de a fi pus în libertate, ci pentru că are dreptul. Până când procuratura nu va înțelege cu adevărat că anumite drepturi trebuie respectate pentru că are dreptul la ele, nu se va putea face cu adevărat dreptate, și se referă în special la prezentul dosar.
cu a doua problemă: este vorba de echitate. Atitudinea pe care a dovedit - o de o sută de ori procuratura față de părțile implicate în acest dosar, este total lipsită de echitate. A spus-o nu numai el, fie și indirect,ci inclusiv cele două părți vătămate care au fost audiate în instanță și a căror concluzii din instanță s-au suprapus în mod aproape complet peste concluziile expertizei. Făptuitorul practic principal - prin ceea ce înseamnă a scrie un document de plată, a conduce o societate, aog estiona conform Legii 33 sau 39- respectiv, este indicat de toți, de ambii păgubiți și de raportul de expertiză ca fiind vinovat de producerea prejudiciului în cea mai mare parte. Dacă se va citi declarația de la ancheta penală, se vor constata o mulțime de inadvertențe, de modificări în declarații, de modificări,de ștersături. Dacă se va compara cu declarația dată ulterior la ancheta judiciară, frizează aproape o declarație de mărturie mincinoasă. A fost ridicat în picioare și a fost întrebat cine a semnat contractul și în fața instanței de judecată, sub jurământ, a avut curajul să spună că el a semnat,când i s-a arătat foaia și a identificat propria semnătură. Semnătura sa nu era nici pe contract, nici pe notele de plată, nici pe avizele de însoțire de marfă. Aceasta a vrut să aducă în discuție la instanța de fond, dar nu a avut ocazia, pentru că este a treia instanță de fond la care nu i se acordă ultimul cuvânt. Nu a cerut verificări pentru toate trei, pentru a nu se pierde prea mult timp, dar este o realitate. A fost la ancheta judiciară o declarație care s-a așezat 180 de grade față de cea de la ancheta penală, a numitului martor și care-l incriminează de la un capăt la altul. Cu toate acestea, el continuă să fie martor, iar cu toate acestea, el continuă să fie inculpat și arestat. Și atunci se ajunge la această echitate de care a pomenit.
Un al treilea aspect se leagă tot de atitudinea procuraturii, în sensul că sunt cel puțin trei locuri în acest dosar în care procuratura nu vede, nu vrea să vadă ilegalități, ca să nu le spună infracțiuni, comise de numitul, pe care i le trece cu vederea. depune actele de ieșire din societate în data de 2, iese cu hotărâre semnată de judecătorul din Camera de comerț și industrie, din societate și continuă să lucreze pe societate,emițând documente de plată,neanunțând banca despre schimbările intervenite în cadrul societății, conform legii, el continuă să desfășoare activități. Arată că este un document care se cheamă CEC și care vine cu un refuz de plată. Pe refuzul de plată al băncii nu este consemnat - asta poate nu a subliniat în obiective - ca motiv al refuzului o altă semnătură. Este tot semnătura lui. Acesta, la momentul decontării CEC-ului nu mai era administrator în bancă, el nu a mai anunțat schimbarea aceasta.
Apărătorul inculpatului arată că dorește să re refere la o scurtă chestiune, chiar dacă este după ultimul cuvânt al inculpatului.
Instanța arată că poate se vor referi și la obiectivele care trebuia să le cuprindă expertiza cu privire la SC SRL.
Apărătorul inculpatului arată că se referă la faptul că inculpatul nu a primit 6 miliarde lei, bani din mărfurile vândute - care este o chestiune. Ultimul cuvânt -astea sunt povești, dacă se va da, e bine, dacă nu, nu are rost.
O a doua chestiune: se spune tot timpul, și la arestare, că inculpatul a vândut mărfuri la sub preț și de asta, uite că-i vinovat, dacă ia marfa cu un miliard și o vinde cu 800 milioane, normal că vrea să înșele și s-a și mers pe această chestie și s- apucat la un moment dat să spună și inculpatul, - nu știe în ce context a dat declarațiile acelea -, dar contează sumele de 16 milioane sau 18 -, dar spune clar: expertiza contabilă a avut în vedere faptul că CONST a vândut produse siderurgice cu prețuri mai mari decât cele de cumpărare. Pe mai departe nu mai rezultă, că el nu a mai primit 6 miliarde lei. Banii sunt la, au făcut denunțuri la DIICOT de un an și sunt miliardele? Și nu-i întreabă nimeni pe aceștia! Pe l-au pus martor, când la inculpat nu s-a găsit un leu. Mai este marfă de 8 miliarde J luată de la Râmnicu V, lăsată în custodie, despre care nu apare nici în consemnarea în rechizitoriu la date privitoare la latura civilă, dar nici nu-i scade din prejudiciu.
Inculpatul recurent arată că dorește să spună, dacă i se permite, că acesta este rechizitoriu făcut pe dosarul prejudicierii de către CONST al ULUI, nu al. Dacă se adună sumele care nu se regăsesc, inclusiv din expertiză, se va vedea că sunt de fapt vreo 12 miliarde care nu sunt în dreptul său. Sunt aproape 4 miliarde confiscate la Râmnicu V - 3 miliarde și ceva, sunt cele 150 tone de tablă care teoretic -ul sub semnătura lui ar fi trebuit să le aibă pe stoc, este o factură de 1.200.000 a cărei răspundere penală procuratura a trecut-o tot în dreptul său, expertul confirmă că nu-i poate fi atribuită și este CEC-ul de la B - prejudiciul comis la B - pe care este semnătura lui de la început până la sfârșit. De pe contract, ordinul de plată cu plata parțială, de pe fila de CEC decontată, de pe cheltuielile de depozitare și de manipulare, de pe transport, totul este semnat, parafat de, și cu toate acestea, prejudiciul este reținut tot în sarcina sa. Deci, dacă este un prejudiciu comis, l-a comis pe; să i se facă un rechizitoriu pe, dacă este nevoie. Dar, să se discute pe; care este în instanță și pentru care nu sunt atâtea argumente.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-,în baza disp.aert.3002în ref.la art.160 Cod pr.penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit elemente noi favorabile inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul,criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a invocat nelegalitatea hotărârii primei instanțe sub aspectul omisiunii acordării ultimului cuvânt cu ocazia aducerii în discuție a legalității măsurii arestării preventive.
Pentru acest motiv inculpatul a solicitat casarea încheierii de ședință recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin al doilea motiv de recurs, inculpatul a criticat hotărârea sub aspect de fond.
A arătat că inculpatul se află în stare de arest de 18 luni, deși a avut o contribuție redusă la inducerea în eroare și prejudicierea părților vătămate SC SA, SC SA și SC SA.
De asemenea, inculpatul a susținut că 80% din documentele de livrare a mărfurilor, precum și bilete la ordin și file CEC au fost semnate de martorul, situație confirmată de reprezentanții părților vătămate, precum și în concluziile raportului de expertiză financiar-contabilă.
A arătat inculpatul că probele administrate în instanță ( declarațiile reprezentanților părților vătămate, declarațiile martorilor, raportul de expertiză ) confirmă o situație de fapt diferită de cea din rechizitoriu și nu mai justifică menținerea stării de arest.
S-a apreciat astfel că temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat,motiv pentru care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea acestei cereri inculpatul a invocat și împlinirea termenului rezonabil, ca urmare a intervalului de timp din momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Este nefondat primul motiv de recurs vizând nelegalitatea hotărârii sub aspectul omisiunii instanței de fond de a acorda ultimul cuvânt inculpatului.
Având în vedere dispozițiile legale în materie, contrar susținerilor inculpatului, considerăm că omisiunea instanței de a acorda ultimul cuvânt inculpatului nu atrage nulitatea absolută a hotărârii.
În speță se ridică problema incidenței nulității relative a hotărârii recurate, nulitate ce poate fi acoperită și care nu implică trimiterea cauzei spre rejudecare.
Astfel, având în vedere textul art.197 alin.2 Cod pr.penală, se constată că neacordarea ultimului cuvânt inculpatului cu ocazia discutării legalității stării de arest, nu se regăsește în cadrul acestor prevederi legale.
Omisiunea instanței de a acorda ultimul cuvânt inculpatului poate fi acoperită cu ocazia soluționării recursului, situație realizată în cauza de față.
Mai mult, având în vedere cele arătate mai sus, în sensul unei eventuale incidențe a nulității relative a hotărârii recurate, se impune demonstrarea vătămării produsă părții prin neacordarea ultimului cuvânt. Or, în speță, atâta timp cât inculpatul a beneficiat de asistență juridică a unui avocat care,la termenul de judecată din 22.o4.2008 a formulat apărări cu privire la menținerea stării de arest și ulterior această omisiune a fost acoperită cu ocazia soluționării recursului, considerăm că nu a fost adusă nici o vătămare inculpatului, care să impună trimiterea cauzei spre rejudecare.
Este nefondat și al doilea motiv de recurs invocat de inculpat.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că și în prezent față de inculpat se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Astfel:
- fapta pentru care inculpatul este judecat, respectiv infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave este prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ( art.148 lit.f teza I Cod pr.penală);
- la dosarul cauzei există probe certe administrate până în prezent atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică (art.148 lit.f teza II Cod pr.penală).
Nu pot fi primite susținerile inculpatului în sensul că probele administrate în instanță pun în evidență o situație diferită de cea din rechizitoriu și care nu ar mai justifica menținerea stării de arest.
Considerăm că eventualele modificări reliefate de probele administrate de instanță, intervenite la situația de fapt în sensul presupusei minimalizări a contribuției inculpatului la comiterea faptei nu sunt de natură să conducă la concluzia că lăsarea în libertate a acestuia nu mai prezintă pericol pentru societate.
De asemenea, invocarea diferenței de tratament existentă între situația inculpatului și cea a martorului,considerat principalul vinovat în cauzarea prejudicierii părților civile, nu este de natură să impună lăsarea în libertate a acestuia.
Instanța de judecată este investită conform art.317 Cod pr.penală cu judecarea unei fapte și a unui făptuitor, fiind imposibilă invocarea egalității de tratament între inculpat și o persoană care are doar calitatea de martor.
Considerăm că nu se poate invoca faptul că s-a împlinit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, întrucât cauza este complexă, iar atitudinea și comportamentul organelor judiciare nu a confirmat tendința unei tergiversări nejustificate pentru soluționarea dosarului.
Față de cele de mai sus, considerăm că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, ci, așa cum s-a arătat mai sus, acestea se mențin și în prezent, sens în care nu sunt incidente disp.art.139 alin.1 Cod pr.penală, neimpunându-se înlocuirea măsurii arestări preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Având în vedere cele reținute,urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Conform art.192 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, născut la 29.07.1967 în G, CNP -), în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință nr- din 22.04.08 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 12.05. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.fond
Tehnored.G/2 ex./14.05.2008
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
