Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 27
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal având ca obiect, înlocuire măsură preventivă " promovat de inculpații recurenți, fiul lui G și, născut la data de 24 mai 1986 și, fiul lui și, născut la data de 17 septembrie 1987 împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpații recurenți și -, ambii fiind asistați de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, interpelați fiind cei doi inculpați dacă își mențin recursul promovat, aceștia răspund că "DA".
Nemaifiind de formulat alte cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor promovate de către cei doi inculpați.
Avocat pentru cei doi inculpați și -, având cuvântul, susține că motivul pentru care instanța de fond menținut măsura arestării preventive este înafară de faptele pretins a fi săvârșite de către aceștia, motivarea instanței fiind superficială.
Instanța invocă necesitatea menținerii măsurii arestării preventive pe motivul ca cei doi inculpați să-și valorifice efectiv dreptul la apărare, pentru administrarea unor probe. Este adevărat că ceilalți doi inculpați au terminat de administrat probele, probe care s-au limitat la martori în circumstanțiere, instanța dispunând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Cei doi inculpați au fost puși în libertate pentru că și-au epuizat de administrat probele în apărare. Inculpații pe care îi apără și-au propus în apărare probe mai ample în apărare dat fiind faptele pentru care au fost trimiși în judecată. Cum pot cei doi inculpați să-și valorifice dreptul la apărare atât timp cât sunt arestați. Pentru o apărare corespunzătoare se impune ca cei doi inculpați să fie judecați în stare de libertate, puși în libertate, inculpații își fac altfel probatoriul. Apreciază apărarea că judecarea acestora în stare de libertate ar crea un echilibru, raportat la faptul că urmărirea penală s-a desfășurat cu inculpații în stare de arest preventiv. Chiar dacă procedura instanței din I este de a ține pe oameni arestați pentru fapte pretins a fi comise, sunt instanțe în țară care cercetează și judecă infractori în stare de libertate pentru fapte deosebit de grave. Solicită instanței a le acorda celor doi inculpați o șansă, a le arăta că justiția funcționează pentru toți la fel.
Susține apărarea că nu poate fi înlăturată prezumția de nevinovăție care subzistă în favoarea lor până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. Cei patru inculpați trebuie să fie tratați în mod egal. doi inculpați se află la primul contact cu legea penală, probele au fost în totalitate administrate, și în acest moment nu se poate susține că nu s- schimbat nimic în acest dosar. Susține apărarea că gardianul era în viață când inculpații au plecat din livadă, aspect susținut de cel de al doilea gardian. Ancheta procurorului s-a oprit când gardianul trăia, ulterior nu s-au mai făcut verificări. Poate spune că decesul a survenit dintr-o culpă medicală, victima nu a fost transportată de o mașină de salvare.
Pune concluzii de admitere a recursurilor, casarea încheierii atacată și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, urmând ca inculpații să fie judecați în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că examinând motivarea instanței de fond, a constatat că Tribunalul în mod corect s-a limitat la ceea ce legiuitorul cere în momentul în care se verifică existența temeiurilor care justifică măsura arestării preventive.
Instanța de fond a constatat că, în continuare, raportat la faptele pretins a fi comise de către cei doi inculpați, fără a mai face referire la legalitatea de tratament în condițiile în care din actele dosarului rezultă că cei doi inculpați care au fost puși în libertate sunt cercetați pentru fapte mai ușoare, în mod corect instanța a constatat că sunt îndeplinite în continuare temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și, nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri.
Pune concluzii de respingere a recursurilor ca fiind nefondate, urmând a fi menținută încheierea recurată ca fiind legală și temeinică.
Inculpații recurenți și -, având pe rând ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul ales.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare și deliberare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor penale de față,
Prin încheierea de ședință din 13. 01. 2009, Tribunalului Iașis -a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților și, conform art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b, al. 3 Cod procedură penală, aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie".
Instanța de fond a reținut că temeiurile care au stat la baza luării inițiale a arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Instanța de fond a mai reținut că acești inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsați în stare de libertate, pericol ce rezidă din modul concret de săvârșire a faptelor de care sunt bănuiți si ecoul pe care acest gen de fapte îl provoacă în societate.
În termen legal această încheiere a fost atacată cu recurs de către inculpați și criticată ca fiind netemeinică și nelegală solicitând judecarea în stare de libertate cu motivarea că;
- nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va fi afectată buna desfășurare a procesului;
- dacă vor fi judecați în stare de libertate vor putea să-și administreze probe în apărare.
- mai arată că alți doi coinculpați în aceeași cauză au fost puși în libertate și este necesar ca să beneficieze și ei de același tratament.
- și în privința lor trebuie să opereze prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei soluții de condamnare și ca atare trebuie să fie lăsați liberi.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, din următoarele motive:
Inițial, arestarea preventivă a fost luată față de inculpați cu motivarea că sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceste temeiuri nu s-au schimbat, subzistă și în prezent, așa încât impun în continuare privarea de libertate, în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
Așa cum a motivat și instanța de fond, cei doi inculpați prezintă și pericol public dacă ar fi lăsați în libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s-a comis fapta, din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate și își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății, de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, ar fi judecate în stare de libertate.
Deși inculpații amintesc prin apărarea lor de prezumția de nevinovăție, și de dovezi de nevinovăție, cu privire la faptele ce fac obiectul judecății, acest aspect nu poate fi avut în vedere de instanța de recurs în momentul procesual de față; fiind atributul instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția și încadrarea juridică a faptei inculpatului.
Este adevărat că prezumția de nevinovăție nu este răsturnată în acest moment.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală, faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, ar fi judecate în stare de libertate.
Deși inculpații amintesc prin apărarea lor de prezumția de nevinovăție, și de dovezi de nevinovăție, cu privire la faptele ce fac obiectul judecății, acest aspect nu poate fi avut în vedere de instanța de recurs în momentul procesual de față; fiind atributul instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția și încadrarea juridică a faptei inculpatului.
Este adevărat că prezumția de nevinovăție nu este răsturnată în acest moment.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de către inculpații și - împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored. /02 ex./26.01.2009
Tribunalul Iași - jud.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Dan Anton, Claudia Susanu
