Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 27/2009
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier Creța
Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba - reprezentat de - Procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații C și G împotriva încheierii penale pronunțate la 23.03.2009 la Tribunalul Alba - Secția Penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - C personal, în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat, ales.
- recurent Inculpat - G personal, în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat, ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpații arată că nu doresc să dea o declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., apărătorul ales al inculpaților solicită admiterea recursurilor și casarea încheierii atacate insistând în mod deosebit pe judecarea în stare de libertate a inculpatei C având în vedere că aceasta este mamă, are 7 copii din care trei sunt minori. De la luarea măsurii s-a estompat rezonanța socială a faptei și implicit și pericolul social. La instanța de fond nimeni nu a acuzat-o pe Curtea și toate acuzațiile se îndreaptă spre. C nu a avut nici o contribuție sau tangență cu fapta pentru care este trimisă în judecată și nici o declarație nu există împotriva ei. În cauza de față nu subzistă vinovăția inculpatei și toată activitatea de care sunt acuzați s-a desfășurat prin soțul ei.
Reprezentantul DIICOT solicită respingerea recursului având în vedere că toate temeiurile care au existat la data luării măsurii subzistă și în prezent. Ca o agravantă a faptei de care sunt acuzați inculpații este și faptul că printre victime sunt minori iar dacă inculpații ar fi liberi ar denatura adevărul și ar afecta declarațiile părților vătămate și ale martorilor. De asemenea ar fi afectată și impresia pe care ar fi produsă în rândul societății civile cu atât mai mult cu cât inculpatul s-a ascuns.
Inculpata C, având ultimul cuvânt arată că vrea să fie pusă în libertate pentru copiii; are un copil de 1 an și 8 luni pe care nu l-a văzut de 8 luni și nu știe nimic de copiii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită punerea sa în libertate și arată că nu primește pachet pentru că nici copii nu au ce să mănânce, i se distruge familia și solicită ca măcar soția sa să fie pusă în libertate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată la 23.03.2009 de Tribunalul Alba - Secția Penală în ds. nr- s-a dispus în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 alin. 3 C.P.P. și art. 139.C.P.P. menținerea măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților C și
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut în esență că prin probele administrate până în prezent nu au fost înlăturate temeiurile care au determinat arestarea preventivă și menținerea acestei măsuri, subzistând atât indiciile privind săvârșirea de către inculpați a unor fapte penale, pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani cât și pericolul concret pentru ordinea publică.
Sub acest ultim aspect Tribunalul a argumentat că pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat și raportat la sentimentul de insecuritate generat de împrejurarea că persoanele asupra cărora planează acuzația săvârșirii de infracțiuni contra mai multor persoane sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
S-a mai reținut că inculpatul G s-a sustras de la urmărire penală și că motivele de ordin familial invocate de inculpata Curtea nu pot să ducă prin ele însele la revocarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs în termen, nemotivat în scris inculpații C și G, solicitând desființarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpații, personal și prin apărătorul legal au solicitat desființarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate, susținând că inculpații au o situația personală și familială deosebită, având 7 copii dintre care 3 sunt minori, că inculpați nu prezintă pericol pentru ordinea publică iar fapta nu a produs o rezonanță negativă în societate că sunt la prima confruntare cu legea penală, iar în ceea ce o privește pe inculpata C faptul că din probele administrate în cauză până în prezent nu au rezultat indicii de vinovăție și că s-a depășit durata rezonabilă a detenției provizorii.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, conform art. 385/9 al. 3 și 385/6 al. 3 Cod pr. pen. Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor urma.
Prin încheierea penală nr. 9/ 29 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 15/2008 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Alba, cu privire la arestarea preventivă a inculpaților C, G și.
În consecință, în temeiul art. 149/1 Cod pr. pen. rap. la art. 148 lit. b) și f) Cod pr. pen. s-a dispus arestarea inculpatei C, pe o perioadă de 29 zile și în lipsă a inculpaților G și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul fondului a reținut că în perioada anilor 2007 - 2008 inculpații G și au recrutat mai multe persoane cu o situație materială precară, printre care și minori, de pe raza județului A, cărora le-au propus locuri de muncă în Spania în agricultură și pe care apoi le-au transportat și cazat în această țară, unde, cu ajutorul inculpatei C le-au exploatat prin muncă și cerșetorie.
Împotriva inculpaților s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani și respectiv de la 10 la 20 de ani.
Din datele dosarului rezultă indicii temeinice că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori.
Raportat la cele reținute, Tribunalul a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 rap. la art. 148 al. 1 lit. b) și f )Cod pr. pen. pentru luarea măsurii arestării preventive.
Prin încheierea penală pronunțată la data de 8 decembrie 2008 de Tribunalul Alba în ds. nr- s-a pus în executare mandatul de arestare preventivă nr. 15/2008 emis la data de 29 iulie 2008 privind pe inculpatul G, astfel cum s-a dispus prin încheierea penală nr. 9/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală.
Curtea amintește că potrivit art. 160/b alin. 1- 3 cod pr. penală: " În cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive".
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală, sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive."
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 cod pr. penală, dar și dacă există vreuna dintre cauzele expres și limitativ expuse de legiuitorul român în disp. art. 148 al.1 cod pr. penală.
În cursul soluționării unei cauze de natură penală, în care inculpatul sau inculpații se află în stare de arestare preventivă, instanța are obligația de a verifica periodic, prin prisma dispozițiilor art. 160/b din Codul d e procedură penală, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispuse în cauza respectivă față de unul sau mai mulți inculpați.
În cauza de față, respectiv în cauza ce formează obiectul dosarului nr- recurenții inculpați C și G au fost trimiși în judecată sub acuza comiterii în condițiile concursului real de infracțiuni a faptelor incriminate de dispozițiile art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea dis. art. 21 alin. 2 Cod penal.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată cum că în actualul stadiu procesual subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, implicit subzistă indiciile temeinice și probe cu privire la săvârșirea de către inculpați unor fapte penale, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații și prin reacția opiniei publice, sunt corecte, ele având fundament în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în menținerea stării de arest preventiv.
În cauză, s-a reținut, în esență, prin actul de trimitere în judecată că, inculpații G, C și, în cursul anilor 2007-2008, au recrutat prin fraudă și înșelăciune, iar apoi au transportat și cazat în Spania, în scopul exploatării, mai multe persoane, printre care și minori, care aveau o situație materială precară, cărora le-au promis un loc de muncă în această țară, pentru ca ulterior să-i oblige la practicarea cerșetoriei, însușindu-și sumele obținute.
Analizând ansamblul probator existent, Curtea constată că în speță există indicii temeinice privind săvârșirea de către recurenții inculpați a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, acestea fiind relevate de declarațiile părții civile, părților vătămate, care în cursul cercetării judecătorești au arătat că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale, fiind astfel confirmate cele susținute prin actul de inculpare.
Nu este de neglijat a se arăta că ultima verificare a legalității și temeinicie arestări preventive a celor doi inculpați de către instanța de fond a avut loc la termenul de judecată din 23 februarie 2009, dată de la care în cauză nu au intervenit elemente noi de natură a duce la concluzia că arestarea este nelegală.
Astfel, judecătorul de fond a continuat cercetarea judecătorească cu citarea și audierea de martori ale căror declarații nu înlătură existența indiciilor temeinice reținute până în prezent.
Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut că în acest moment procesual în cauză se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive atât a inculpatei C, cât și a inculpatului
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art. 148 lit. f) pr. pen. este desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiuni de care este învinuit inculpatul, de posibilitatea comiteri, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, Curtea precizează că la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci trebuie avute în vedere și datele referitoare la fapte. Aceasta deoarece, nu de puține ori presupusele fapte penale sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează prompt și îndeajuns împotriva infracționalității.
Sub acest aspect, în cauză, se reține pericolul concret pentru ordinea publică este relevat cu suficiență de modul în care se presupune că inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, profitând de starea socială a victimelor, unele minore, le-a exploatat prin muncă și cerșetorie, inducându-le o stare de temere permanentă.
de aceasta, menținerea măsurii arestării este justificată și prin prisma conduitei inculpatului G, care s-a sustras urmăririi penale și a încercat să se sustragă judecății.
Curtea de Apel nu are a analiza aspectele invocate de recurenții inculpați privind nevinovăția, acestea urmând a fi verificate de judecătorul fondului, singurul competent să se pronunțe asupra temeiniciei sau netemeiniciei acuzațiilor ce se aduc celor doi inculpați recurenți după epuizarea cercetări judecătorești.
În ce privește motivele de recurs privind situația familială a inculpaților,care sunt concubini, acestea nu pot constitui un temei de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, ci eventual împrejurări ce ar putea fi avute în vedere cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei în ipoteza stabilirii vinovăției lor.
În ce privește susținerile recurentei inculpate C referitoare la depășirea duratei rezonabile a unei detenții preventive, Curtea, examinând actele și lucrările dosarului apreciază că sunt nefondate.
În speță, perioada asupra căreia va trebui să se pronunțe pentru a examina compatibilitatea cu exigențele art. 5 parag. 3 din Convenția se întinde între 29 iulie 2008, data arestări preventive și 23 martie 2009, data pronunțări încheieri penale suspuse actualului control de legalitate.
Este adevărat, că cea de a doua garanție instituită de art. 5 parag. 3 din Convenția ( europeană) a drepturilor omului ( denumită în continuare Convenție) pentru persoanele arestate sau deținute este aceea ca ea să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul proceduri. Într-o jurisprudență constată instanța europeană a stabilit că durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și prin prisma criteriilor cum sunt complexitatea cauzei, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate, comportamentul acuzatului și acela al autorităților competente ( spre exemplu cauza Pelissier și Sassi c/ Franței, Strogmuler c/ Austria).
Examinând toate aceste elemente, Curtea consideră că menținerea în detenție a inculpatei C nu a depășit limitele rezonabile.
Cauza dedusă prezentei judecăți este o cauză complexă date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiteri faptelor în actul de sesizare a instanței, caracterul transfrontalier al acestor fapte, numărul mare al părților implicate, respectiv, 3 inculpați, nu mai puțin de 13 părți civile și o parte vătămată.
Examinând modul în care judecătorul de fond a instrumentat cauza, Curtea apreciază că acesta a depus toate diligențele necesare pentru soluționarea cauzei cu celeritate, astfel că acestuia nu i se poarte imputa până în acest moment procesual vreo lentoare în derularea procedurii.
Nu este de neglijat a se sublinia că judecătorul de fond are obligația de a veghea la derularea procedurii până la pronunțarea hotărâri într-un interval rezonabil, cu evitarea perioadelor de inactivitate ale,instrucției, deoarece pe terenul convenției acestea nu pot fi justificate în niciun fel ( cauza Philips c/ Greciei).
Pentru aceste considerente, și raportat și de dispozițiile art. 5 CEDO, Curtea de Apel apreciază recursurile formulate în cauză de către inculpații C și G sunt nefondate urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală să le respingă, ca atare.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați să plătească suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații C și G împotriva încheierii penale pronunțate la 23.03.2009 de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosar nr-.
Obligă pe numiții recurenți la plata sumei de câte 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Creța
Red.
Tehnored. /2ex./31.03.2009
A
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALĂ Nr. 27/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații C și G împotriva încheierii penale pronunțate la 23.03.2009 de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosar nr-.
Obligă pe numiții recurenți la plata sumei de câte 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
ss - - ss - - ss -
Pentru conformitate,
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
