Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 275/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 335/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.275
Ședința publică de la 19 FEBRUARIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 3: Oprescu Mihai
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arestă și asistată de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, cercetarea în stare de libertate a celei pe care o apără, având în vedere faptul că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Solicită a se avea în vedere că inculpata a recunoscut si regretat fapta comisa, a se avea in vedere ca aceasta nu avea cunoștință de activitatea infracțională a concubinului său, iar la momentul în care a aflat, a conștientizat gravitatea faptelor, astfel că, în opinia sa, poate fi cercetată în stare de libertate fără a impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal și nici nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât, pe de o parte, există indicii temeinice și probe că inculpata a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, iar pe de altă parte, cercetarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, din împrejurarea că inițial inculpata a negat săvârșirea faptei și a revenit asupra acestei declarațiii abia în cursul cercetării judecătorești, astfel că, pune concluzii de respingere ca nefondat, recursului formulat de inculpată.
Recurenta inculpată, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință de la data de 26 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală, în baza art.3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 alin.3 Cod de procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 11 07 1981 în B, CNP -, arestat în baza nr.222/UP din data de 13 noiembrie 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală), (fiica lui și, născută la data de 21 februarie 1979 în B, CNP -, arestată în baza nr.223/UP din data de 13 noiembrie 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală), (fiul lui și, născut la data de 30 01 1986 în B, CNP -, arestat în baza nr.224/UP din data de 13 noiembrie 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) și G (fiul lui G și, născut la data de 11 02 1981 în B, CNP -, arestat în baza nr.225/UP din data de 13 noiembrie 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală).
Totodată, au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat că la lauarea măsurii arestării preventive față de inculpați au fost respectate toate dispozițiile legale în materie și că până în acest moment procesual nici nu au încetat și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, menținându-se atât caracterul rezonabil al presupunerii că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 din Codul d e procedură penală, cât și cerințele prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, întrucât inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisoarii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor reținute în rechizitoriu ca fiind comise de inculpați, modalitatea concretă în care se reține că aceștia au acționat, ce denotă o planificare minuțioasă a activității infracționale, precum și circumstanțele persoanle ale inculpaților, inculpații și G fiind recidiviști.
Cu privire la cererile inculpaților și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, Tribunalul a constatat că în cauză temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a acestor inculpați nu s-au schimbat, astfel încât nu se impune înlocuirea măsurii privative de libertate cu o altă măsură preventivă.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 30 ianuarie 2009 când i-a fost comunicată soluția instanței privitoare la menținerea stării de arest)inculpata.
Cererea de recurs, nemotivată în scris a fost înaintată și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 12 februarie 2009.
În dezbaterile orale asupra recursului, inculpata, asistată juridic de către un avocat desemnat din oficiu în acest sens, a solicitat să fie cercetată în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate, iar față de poziția sa procesuală sinceră și cooperantă cu organele de anchetă și față de circumstanțele sale personale, rezultând din lipsa antecedentelor penale, nu rezultă nici un pericol că lăsarea sa în libertate ar împieta asupra bunei desfășurări a procesului penal și nici că ordinea publică ar fi cumva afectată în acest mod.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 13 noiembrie 2008, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală în baza încheierii pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr- și, ulterior, a fost trimisă în judecată, alături de inculpații, și G, prin rechizitoriul nr.1202/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că, în zilele de 03 octombrie 2008 și 03 noiembrie 2008, cu intenție și în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat pe concubinul său, inculpatul, să vândă colaboratorului " " - nume de cod, cantitățile de 3,68 grame heroină și 3,79 grame heroină, încasând suma de 1600 lei, reprezentând contravaloarea acestora.
Examinând situația acestei inculpate din perspectiva exigențelor art. 3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 Cod de procedură penală, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acesteia, precum și asupra necesității privării sale de libertate în continuare.
Astfel, materialul probator strâns în cauză până în acest moment procesual justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpată a infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, aspect pe care, de altfel, în momentul de față nici aceasta nu îl mai contestă. Sub acest aspect prezintă o relevanță sporită procesele verbale de redare a declarațiilor investigatorului sub acoperire " " - nume de cod și respectiv ale colaboratorului sub acoperire " " - nume de cod.
În același timp, Curtea găsește ca fiind justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei, pericolul respectiv fiind probat nu doar prin gravitatea în sine a infracțiunii ce i se reține în sarcină (pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani și care a fost săvârșită prin două acte materiale ce s-au succedat la intervale scurte de timp și au avut ca obiect importante cantități de heroină, ceea ce denotă implicarea sa activă și deliberată în activitățile ilicite cu droguri desfășurate de concubinul său, cel mai probabil în interes comun), dar și de datele ce caracterizează în concret persoana acesteia.
Astfel, Curtea reține că inculpata nu are o ocupație sau un loc de muncă, care să-i permită obținerea în mod licit a disponibilităților financiare necesare asigurării subzistenței proprii, dar și a celor doi copii minori de a căror creștere și îngrijire este responsabilă, aspect care face să fie îndreptățită temerea că, aflată în libertate, inculpata ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite având ca obiect drogurile, știut fiind că astfel de preocupări sunt de natură să asigure îîn mod facil importante avantaje pecuniare, context în care ordinea de drept ar fi pusă într-un grav pericol.
În egală măsură nu poate fi ignorată nici puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă o imprimă în rândul membrilor societății civile.
În acest context, Curtea apreciază că referințele personale ce pledează în favoarea inculpatei (referitoare la lipsa antecedentelor penale și la atitudinea sinceră manifestată de aceasta în cursul cercetării judecătorești) nu sunt suficiente, cel puțin la acest moment procesual, pentru a determina reconsiderarea necesității privării sale de libertate, ele urmând a fi evaluate în mod corespunzător în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acesteia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.CC.
Ex.2 / 15.03.2009
. -
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Piciarcă Dumitrița, Oprescu Mihai
