Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 276/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 276/
Ședința publică din 08 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții - inculpați, și, deținuți în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva încheierii de ședință din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții inculpați în stare de arest, asistați de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 08 mai 2008, emisă de Baroul A, cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurenților inculpați să ia legătura cu aceștia în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurenților inculpați, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpaților în stare de libertate.
În susținerea motivelor de recurs, apărătorul recurenților inculpați apreciază că inculpații judecați în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că au trecut 21 de luni de când aceștia sunt arestați preventiv, depășindu-se termenul rezonabil al arestării. A fost audiată o singură parte vătămată, iar dosarul la instanța de fond se amână pentru lipsă de procedură.
De asemenea, apreciază apărătorul recurenților inculpați că prezumția de nevinovăție a fost înfrântă, iar inculpații judecați în stare de libertate nu au posibilitatea să influențeze nicio parte, părțile vătămate fiind plecate în străinătate, au fost audiați martori, unii cu identitate protejată, iar suportul magnetic este la dispoziția instanței. Pe de altă parte, recurenții inculpați și au câte un copil minor.
În concluzie, se solicită de apărătorul recurenților inculpați admiterea recursului, casarea încheierii atacate, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și judecarea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, în cauză subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a recurenților inculpați, fiind de altfel îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În ceea ce privește cererea referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere formulată de apărătorul recurenților inculpați, reprezentantul parchetului solicită respingerea acesteia ca fiind nelegală, fiind formulată direct în recurs.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, judecarea sa în stare de libertate, să se țină cont și de faptul că are un copil de 7 ani.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, este arestat de 21 de luni și se va prezenta la instanță ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a enținut starea de arest a inculpaților, fiica lui și, născută la 16 ianuarie 1986;, fiica lui G și, născută la 9 septembrie 1967 și, fiul lui și, născut la 29 iulie 1966, toți deținuți în Penitenciarul Colibași, amânându-se cauza la data de 27 mai 2008.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat, că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art.148 alin.1 lit.e și f Cod de pr. penală, în sensul că există date că inculpații exercită presiuni asupra persoanelor vătămate sau încearcă o înțelegere frauduloasă cu acestea, respectiv există indicii că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura faptelor săvârșite și din modalitatea săvârșirii acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie. De asemenea, s-a mai constatat că în cauză se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, în sensul că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod de pr. penală și art.148 alin.1 lit.f Cod de pr. penală, constând în aceea că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și de proxenetism infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică datorită gravității faptei pentru care au fost trimiși în judecată.
În consecință, în baza art.3002Cod pr. penală, rap. la art. 160 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceștia au susținut că lăsarea lor în libertate nu constituie un pericol pentru ordinea publică, că s-a depășit un termen rezonabil al arestării, respectiv sunt arestați de 21 de luni, că procedura la instanța de fond nu se îndeplinește cu părțile vătămate, dar că, dat fiind că acestea sunt plecate în străinătate, nu pot fi influențate, iar martorii au fost deja audiați de către instanța de fond, astfel încât nu s-ar putea reține că arestarea preventivă este justificată de interesul bunei desfășurări a procesului penal.
De asemenea, inculpații au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane asupra a 9 părți vătămate prin rechizitoriul nr.33/B/P/2006 al A, pe care le-au racolat, le-au transportat, le-au cazat în Spania și le-au obligat la practicarea prostituției.
De asemenea, V, prin rechizitoriul nr.97/D/P/ 2006, a trimis în judecată pe aceiași inculpați împreună cu o altă inculpată, tot pentru trafic de persoane asupra altor părți vătămate, săvârșite în aceleași modalități ca cele descrise în rechizitoriul anterior.
Dată fiind complexitatea cauzei, care presupune efectuarea de cercetări privind o infracțiune săvârșită atât în România cât și în Spania, ținând seama și de multitudinea părților vătămate și de perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, curtea apreciază că nu se poate reține că s-ar fi depășit un termen rezonabil al arestării preventive.
De asemenea, în mod corect, prima instanță a reținut că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din modalitatea săvârșirii faptelor, respectiv din folosirea constrângerii psihice și chiar a violenței, din multitudinea actelor materiale, iar pentru inculpata și din faptul că aceasta a fost anterior condamnată pentru o infracțiune de proxenetism, dar nu s-a reușit o reeducare a acesteia.
Aspectele privind situația familială a inculpaților au fost avute în vedere și la momentul luării măsurii arestării preventive și ele nu s-au modificat, astfel încât, în sine, să fie suficiente pentru revocarea măsurii arestării preventive sau pentru înlocuirea acestei măsuri.
Constatând deci, că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive se mențin, că ele nu s-au schimbat astfel cum cere art.139 Cod pr.penală, curtea apreciază ca legală și temeinică încheierea recurată și, în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, - ȘI, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții - inculpați să plătească fiecare câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored./ex.2
Jud.fond
15 mai 2008
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Marius
