Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 276/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 276/
Ședința publică din 27 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Constantin Duțescu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin
procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții și, împotriva încheierii de ședință din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată potrivit disp. art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică,au răspuns: recurenții - inculpați și asistați de avocat ales .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: potrivit disp. art. 172 al.7 Cod procedură penală apărătorul s-a consultat cu inculpații.
Avocat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile, constată procesul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru cei doi inculpați, solicită admiterea recursurilor formulate de cei doi inculpați, revocarea măsurii arestării și înlocuirea acesteia cu obligația de a nu părăsi țara.
Precizează că temeiurile prevăzute de art.148 alin. 1 Cod procedură penală care au determinat luarea măsurii privative de libertate nu mai subzistă iar lăsarea în libertate nu ar putea periclita buna desfășurare a procesului penal, iar garanțiile oferite de art. 1602alin.3 Cod procedură penală la acest moment sunt mai mult decât suficiente, asigurându-se buna desfășurare a procesului penal și lămurirea tuturor aspectelor ce interesează soluționarea cauzei.
Din coroborarea tuturor probelor administrate până la acest moment, rezultă cu certitudine că inculpații nu au urmărit să influențeze participanții la procesul penal și nu au căutat să zădărnicească aflarea adevărului în prezenta cauză.
Analizând întregului probator administrat în cauză nu se poate trage concluzia rezonabilă că există date, indicii, și cu atât mai puțin probe, care să justifice necesitatea împiedicării inculpaților de a săvârși alte infracțiuni sau de a zădărnici aflarea adevărului în prezenta cauză.
Având în vedere acuzațiile ce le-au fost aduse inculpaților este evident că acele temeiuri avute în vedere de instanță nu mai subzistă, până la acest moment nemaifiind alte temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Prin luarea acestei măsuri instanța ar avea garanția unei bune desfășurări a cercetării judecătorești și mai mult a comportamentului corect al celor doi inculpați ce urmează a respecta toate obligațiile pe care i le va impune instanța. De asemenea, precizează faptul că de la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați au trecut 2 ani și 3 luni și este evident că la acest moment nu mai subzistă aceste temeiuri și de fiecare dată instanța a considerat că punerea inculpaților în libertate, chiar și sub control judiciar, ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică, prin aceea că s-ar crea o temere la nivelul societății, care ar considera că aceste fapte nu sunt condamnate. Aceste fapte au fost condamnate și, deși până la acest moment nu există o decizie, o sentință de condamnare a celor 3 inculpați, ei sunt în arest preventiv de 2 ani și 3 luni și consideră că termenul rezonabil este de mult îndeplinit.
Solicită să se facă o individualizare corectă a participării fiecărui inculpat la săvârșirea acelor fapte. În ceea ce-l privește pe inculpatul, solicită să se aibă în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, de faptul că a depus la dosarul cauzei situația personală a acestuia, mama sa a avut un atac vascular cerebral care s-a concretizat cu o paralizie, aceasta are nevoie de însoțitor, iar inculpatul este singurul fiu al său.
Solicită să se analizeze cu maximă atenție acele circumstanțe reale și personale și să se constate că la acest moment inculpații nu au interes în zădărnicirea aflării adevărului și nu au posibilitatea efectivă să zădărnicească aflarea acestuia.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului formulat de cei doi inculpați ca nefundat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Se impune menținerea stării de arest a inculpaților întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul, solicită admiterea recursului și în raport de circumstanțele sale personale consideră că poate fi judecat în stare de libertate, că măsura arestării sale preventive poate fi înlocuită cu oricare altă măsură și că se va supune dispozițiilor instanței.
CURTEA
Asupra recursurilor penale:
Prin încheierea din 21.04.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a dispus:
In baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod pr. pen. enține starea de arest a inculpaților, fiul lui si, născut la data de 23.01.1983 în municipiul B, domiciliat în comuna Găneasa, sat., jud. I, CNP -, fiul lui G și, născut la data de 04.02.1985 în municipiul B, domiciliat în B,-,.2, CNP - și, fiul lui și G, născut la data de 06.07.1986 în B, domiciliat în B,-,.4, sector 2, CNP -, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr.2D/P/2007 al DIICOT Biroul Teritorial Argeș, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații, și pentru săvârșirea infr.prev.de art. 12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, reținându-se în fapt că la data de 09.01.2007, împreună cu mai multe persoane, au răpit-o pe partea vătămată - din zona Podul, din municipiul Pitești, iar in zilele următoare unul dintre inculpați, i-a cerut martorei -, suma de 1000 de euro pentru eliberarea părții vătămate.
Totodată s-a mai reținut că, în ziua de 12.01.2007, cu ocazia unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului, organele de urmărire penală au găsit-o pe partea vătămată, în vârstă de 14 ani, care a declarat că a fost obligată de acesta, să practice prostituția, în folosul sau.
În sfârșit, procurorul a mai concluzionat că la data de 18.01.2007 inculpatul, împreună cu învinuitul, s-a deplasat cu autoturismul proprietatea acestuia, din municipiul B în municipiul Târgoviște - județul D, de unde au răpit-o pe partea vătămată, pe care au transportat-o în Capitală, obligând-o să se prostitueze în folosul lor.
La 12.01.2007, prin încheierea nr. 2/CC pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, iar prin încheierea nr.3/CC din 13.01.2007, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr- a fost luată măsura arestării preventive și față de inculpatul și și.
Temeiul juridic al acesteia l-au constituit dispozițiile art.136, 143 și 148 lit.f Cod procedură penală.
În drept, prima instanță a reținut că sunt aplicabile disp.art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și impun, în continuare, privarea lor de libertate.
Împotriva hotărârii au declarat recurs inculpații care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu mai subzistă motivele avute în vedere, la luarea măsurii arestării preventive, impunându-se punerea lor în libertate.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și potrivit art.385/6 al.ultim Cod procedură penală, curtea constată - cu majoritate - că recursurile sunt nefondate.
Potrivit art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată, este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând în conformitate cu dispozițiile art.160.
Acest ultim text, în alin.3, prevede că dacă instanța constată ca temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Arestarea preventivă a celor doi inculpați-recurenți s-a făcut invocându-se prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală (" inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
Examinând actele și lucrările dosarului, se concluzionează că, în speță, sunt realizate și în prezent ambele cerințe impuse de legea procesual penală.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, curtea, - cu majoritate - reține că desigur, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică, nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii.
Aceasta, nu înseamnă însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, existența pericolului public, poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public, nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului ori de durata arestării preventive ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns, împotriva infracționalității.
Așa fiind, în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, instanța, cu majoritate, va respinge ca nefondate recursurile inculpaților și, iar potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală, va institui în sarcina fiecărui inculpat, obligarea de plăti statului, cheltuielile judiciare avansate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE - CU MAJORITATE
Respinge recursurile, declarate de inculpații, fiul lui și G, născut la data de 06.07.1986 în B, domiciliat în B,-,.4, sector 2, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 23.01.1983 în municipiul B, domiciliat în comuna Găneasa, sat., jud. I, CNP -, împotriva încheierii din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă pe fiecare recurent-inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
GH.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./ 08.05.2009.
Jud.fond:
OPINIE SEPARATĂ
pentru admiterea recursului declarat de inculpații și și a casării în parte a încheierii din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive a recurenților-inculpați cu o altă măsură restrictivă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, pentru considerente ce țin de depășirea termenului rezonabil al detenției preventive.
În fundamentarea soluției pornesc de la principiul celerității procedurilor juridice și pe garanția de ordin general înscrisă în art.6 paragraful 1 al Convenției europene a drepturilor omului, referitoare la respectarea "termenului rezonabil".
Apreciez că, în cauză, temeiurile care au determinat luarea și menținerea arestării preventive s-au modificat și nu mai impun menținerea stării de arest a inculpaților, respectiv lăsarea în libertate a acestora nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că o altă activitate infracțională nu mai pot desfășura față de durata arestării preventive, care a depășit un termen rezonabil și față de probele administrate în cauză.
În materie penală art.6 din CEDO paragraful 1 recunoaște oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni dreptul de a obține într-un termen rezonabil o decizie definitivă cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce.
Or, în speța de față, nu s-a pronunțat nicio hotărâre judecătorească (de condamnare sau achitare a inculpaților) pentru ca în raport de aceasta să se facă o nouă evaluare a situației juridice a recurenților inculpați, care se află în detenție preventivă de circa 2 ani și 4 luni în condițiile în care așa cum am arătat nu este finalizată nici măcar judecata în primă instanță.
Mai mult, aspectul antecedentelor penale este unul susceptibil de schimbare astfel încât aprecierea oportunității menținerii unei persoane în detenție numai în raport de acest element anume starea de recidivă a inculpatului este incompatibilă cu prevederile art. 5 paragraful 3 din convenție, sens în care s-a statuat în jurisprudența CEDO.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că judecarea pe fond a cauzei s-a prelungit excesiv din motive ce exclud orice culpă a inculpaților, fiind întâmpinate dificultăți cu identificarea și aducerea în instanță a părților vătămate și a martorilor.
În prezent, menținerea inculpaților în detenție preventivă nu împietează asupra desfășurării în bune condiții a procesului penal, câtă vreme urmează a mai fi audiați în cauză patru martori.
În condițiile arătate, câtă vreme până la acest moment procesual nu s-a pronunțat încă o hotărâre judecătorească cu privire la inculpați, deși detenția preventivă depășește 2 ani, opinez pentru admiterea recursului declarat de recurenți și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea conform art. 139 al.1 Cod procedură penală.
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Constantin Duțescu, Teodora
