Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 277/
Ședința publică din 08 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de, în prezent aflat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva încheierii de țedință din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1873/2008, emis de Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat în vederea pregătirii apărării potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat precizează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Se depune de apărătoarea recurentului inculpat împuternicierea avocațială, cât și un memoriu din partea acestuia.
Apărătoarea recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, aplicând acestuia o măsură de prevenție mai puțin severă, apreciind că acesta nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, în cauză fiind întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit. f sub ambele aspecte.
Pe de altă parte, reprezentantul parchetului apreciază că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și nu se impune înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai puțin severă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului său întrucât nu este vinovat. Arată că lăsat în libertate nu prezintă pericol social pentru ordinea publică. Este bolnav și necesită două intervenții chirurgicale. Pe de altă parte, trebuie avute în vedere și dispozițiile Legii nr. 59/1934.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a menținut, ca legală și temeinică, măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și al, născut la 7 aprilie 1952 în orașul H, județul V, CNP--, cu domiciliul în comuna, județul O, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, județul
Verificând starea de arest inculpatului, tribunalul a constatat că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului se mențin, existând indicii temeinice în sensul prevăzut de art. 143 Cod pr. penală, că inculpatul săvârșit fapte penale de natura acelora reținute în sarcina sa prin actul de sesizare și există probe potrivit cărora inculpatul s- sustras de la urmărirea penală și că încălcat cu rea-credință măsura obligării de nu părăsi localitatea.
În același timp, a reținut tribunalul, infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată sunt pedepsite de legea penală cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura faptelor penale reținute în sarcina sa, împrejurările și modul în care acestea au fost săvârșite.
Ca atare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.3002raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod pr. penală, tribunalul menținut ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheierii a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că poate fi judecat în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și nu a părăsit țara. De asemenea a invocat faptul că este foarte bolnav.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat, pentru considerentele care urmează:
Prin încheierea nr.6/R din 15 ianuarie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea formulat împotriva Încheierii nr.1 din 05 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea și a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
S-a reținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, prin Ordonanța din 22 noiembrie 2007, dată în dosarul nr.1381/P/2007 a aplicat inculpatului măsura preventivă de a nu părăsi teritoriul României. Aplicând această măsură de prevenție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a impus inculpatului respectarea mai multor dispoziții, printre care " să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori este chemat" și " să nu schimbe locuința fără încunoștințarea organului judiciar".
Din procesul verbal încheiat de lucrătorul de poliție -, din cadrul Postului de Poliție -, județul O, la data de 17 decembrie 2007, rezultat că s-a comunicat inculpatului ordonanța parchetului, prin care s-a dispus aplicarea măsurii de prevenție la domiciliul acestuia din localitatea.
Ulterior acestei date, inculpatul a fost de mai multe ori citat de către organele de cercetare penală sau de către procuror, inclusiv prin mandat de aducere, dar în mod nejustificat, acesta nu s-a prezentat.
S-a apreciat că intenția acestuia de a se sustrage de la procesul penal, rezultă și din faptul că a putut fi identificat de către autoritățile competente numai ca urmare a interceptării convorbirilor telefonice. Reținerea inculpatului s- reușit, aplicându-se această metodă, la data de 4 ianuarie 2008, pe autostrada B - Pitești.
Apreciindu-se că inculpatul a încălcat cu rea credință obligațiile care îi revin pe durata aplicării măsurii de a nu părăsi țara, în temeiul disp.art.148 alin.1 lit.a/1 Cod procedură penală, s-a aplicat măsura de prevenție mai gravă a arestării preventive.
Totodată, s-a apreciat că există probe certe că inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, fapt care, de asemenea, a justificat aplicarea măsurii arestării preventive împotriva sa, în temeiul disp.art.148 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
S-a mai arătat că există indicii temeinice și probe certe, în sensul dispozițiilor art.143 alin.1 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora, inculpatul a săvârșit fapte penale de natura acelora reținute în sarcina sa.
S-a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală. Din probele administrate rezultă că inculpatul a săvârșit mai multe fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, producând într-un interval de timp scurt o pagubă de peste 970.000 lei unor societăți comerciale.
Având în vedere natura faptelor penale reținute în sarcina inculpatului, împrejurările în care acestea au fost comise, consecințele lor, s-a apreciat că, lăsarea în libertate a inculpatului, ar aduce atingere gravă relațiilor și valorilor sociale care formează ordinea publică, aspecte care justifică luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului, în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală.
La luarea măsurii au fost avute în vedere și aspectele invocate de inculpat în legătură cu vârsta sa și afecțiunile de care suferă, care au fost considerate a nu fi suficient de relevante sub aspect juridic, în raport cu elementele referitoare la faptă, pentru a se respinge cererea de arestare preventivă.
Incheierea recurată a constatat, în mod corect, că aceste temeiuri avute în vedere la momentul arestării inculpatului continuă să existe, indiciile temeinice fiind atât în legătură cu săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului, dar și în sensul că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și a încălcat cu rea-credință obligarea de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul invocă în special starea sa de sănătate și nevinovăția. Actele medicale depuse la dosar relevă afecțiuni cronice care preexistau momentului arestării, care au fost avute deja în vedere la momentul luării măsurii și care nu-l împiedică pe inculpat să rămână în arest preventiv, sub aspectul posibilităților de îngrijire a acestuia într-o instituție de detenție.
Aspectele referitoare la nevinovăția inculpatului urmează a fi probate în cursul judecării cauzei la instanța de fond, având în vedere că în cauză s-a emis rechizitoriu la data de 7 februarie 2008, urmând ca măsura arestării preventive să fie reevaluată nu doar periodic, conform art.160/b Cod pr.penală, ci și ori de câte ori probele ce vor fi administrate vor contrazice probatoriul adunat în cursul urmăririi penale și care a justificat trimiterea în judecată a inculpatului.
De asemenea, împrejurarea că nu există plângere penală depusă de vreuna dintre societățile prejudiciate, că nu ar fi emis personal filele CEC la care se face referire în actul de acuzare și că nu și-a însușit bunuri urmare săvârșirii faptelor, sunt aspecte ce urmează a fi clarificate de către instanța de fond, care va administra inclusiv probe în circumstanțiere pentru a se stabili comportarea inculpatului anterior săvârșirii faptei.
La acest moment, curtea apreciază că există indicii în sensul săvârșirii faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, iar în decizia prin care s-a dispus arestarea s-a făcut referire și la alte infracțiuni pentru care inculpatul este cercetat în alte dosare, astfel încât, pe lângă faptul că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărire penală și că nu a respectat măsura obligării de a nu părăsi țara, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică și datorită multiplelor acte materiale pe care acesta se presupune că le-a săvârșit, fiind cercetat în mai multe cauze.
Pentru toate aceste considerente, curtea consideră că încheierea atacată este temeinică și legală, iar recursul declarat împotriva acesteia este nefondat și, în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins, urmând ca inculpatul să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, în baza disp.art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al, născut la 7 aprilie 1952 în orașul H, județul V, CNP--, cu domiciliul în comuna, județul O, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat să plătească 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, 40 lei reprezentând onorariul datorat avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3
Jud.fond
15 mai 2008
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Marius
