Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 278/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 356/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.278
Ședința publică de la 19 FEBRUARIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 3: Oprescu Mihai
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 5 FEBRUARIE 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, cercetarea în stare de libertate a celui pe care îl apără, având în vedere faptul că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut si regretat fapta comisa, astfel că, lăsat în libertate nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică, ba dimpotrivă, i-ar da posibilitatea de a-și aduce probe în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, și menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, și anume furt calificat, astfel că, în mod corect prima instanță a apreciat că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penala. Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 05 februarie 009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală (ca instanță de apel) a dispus, în baza art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală,menținerea stării de arest preventiv a inculpatului(fiul lui și, născut la data de 05 mai 1974, arestat în baza nr.30/UP din data de 10 martie 2008 emis de Judecătoria Sectorului 4 B).
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.2124/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 B pentru săvârșirea infracțiunii furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e și i cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal, fiind acuzat că, la data de 09 martie 2008 în jurul orelor 10.30 sustras din autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare B-18- o plasă cu bunuri în timp ce inculpatul îi asigura paza.
Față de inculpat, s-a luat măsura arestării preventive la data de 10 martie 2008, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Prin sentința penală nr.1474 din data de 12 septembrie 2008, Judecătoria Sectorului 4 B l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, menținând și măsura arestării preventive a acestuia.
Examinând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a constatat că temeiurile arestării preventive a inculpatului nu au încetat și că se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind în continuare îndeplinite cerințele prev. de art.143 și 148 lit.f Cod de procedură penală.
Astfel, a apreciat că, probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală conduc la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date și informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, din această perspectivă fiind avute în vedere procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de efectuare a percheziției corporale, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa cu fotografii judiciare, procesul verbal întocmit de un tehnician criminalist din care rezultă că o parte din urmele papilare aparțin inculpatului, precum și declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, a apreciat că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prev.de art. 148 lit.f Cod de procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în evaluarea acestei ultime condiții Tribunalul având în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, împrejurările comiterii acesteia, aspecte care tulbură nu numai ordinea juridică, dar și mediul social, ocrotit prin normele dreptului penal, această tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor, datorită faptului că generează o sare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății înseși.
Totodată a mai reținut Tribunalul că infracțiunea comisă de inculpat, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și prevederile art.5 paragraful 1 lit.c și paragraful 3 din
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data comunicării acesteia, 09 februarie 2009)inculpatul.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 16 februarie 2009.
În dezbaterile asupra recursului, inculpatul a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea lui în libertate, susținând, prin apărătorul său, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În acest sens, s-a arătat că inculpatul a recunoscut si regretat fapta comisa, astfel că lăsat în libertate nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică, ci dimpotrivă punerea în libertate i-ar da posibilitatea de a-și aduce probe în circumstanțiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatului, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia.
Astfel, probatoriul cauzei, care a servit deja la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, relevante sub acest aspect fiind procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, procesul verbal întocmit cu ocazia comparării urmelor papilare ridicate de pe interiorul geamului portierei dreapta față cu impresiunile papilare existente în cartoteca locală și din care rezultă că trei din cele patru urme papilare au fost lăsate de mâinile inculpatului, dovada de ridicare de la inculpatul a bunurilor sustrase și de predare a lor către partea vătămată, declarațiile părții vătămate și cele ale coinculpatului care a descris activitatea infracțională a inculpatului, precum și însăși declarațiile inculpatului, care pe tot parcursul procesului penal a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În același timp, este justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericolul respectiv fiind probat nu doar de gravitatea în sine a infracțiunii de care este acuzat (furt dintr-un autoturism, săvârșit în public, prin folosirea fără drept a unei chei potrivite), dar și de datele ce caracterizează persoana acestuia (lipsit de ocupație și de un loc de muncă care să-i asigure în mod licit obținerea veniturilor necesare asigurării existenței și care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind cunoscut cu mai multe condamnări anterioare aplicate în special pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului), astfel că, în absența unor surse oneste de venituri și a unei conduite anterioare cuviincioase față de ordinea de drept și de valorile sociale ocrotite de lege, concretizată într-o bogată antecedență penală, se poate aprecia, în mod rezonabil, că inculpatul prezintă riscul comiterii unor fapte similare.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penal, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
.
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 08.03.2009
/ - II.
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Piciarcă Dumitrița, Oprescu Mihai
