Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 281/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.1268/2/2010
362/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.281/
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul - inculpat, fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat, solicită admiterea recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 25.01.2010, pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. Având în vedere stadiul procesual, faptul că inculpatul a dat declarație în fața instanțe, atitudinea procesuală a acestuia, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, precum și circumstanțele personale, în sensul că are familie, un domiciliu stabil și realiza venituri în mod licit, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu va impieta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. În consecință solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, și pe fond, rejudecând, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și ulterior, menținerea acesteia, nu au suferit modificări prin audierea inculpatului în fața instanței de judecată. Totodată, având în vedere că această măsură preventivă este necesară în vederea finalizării cercetării judecătorești, apreciază că menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, este justificată din punct de vedere legal.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă săvârșirea faptei și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 25.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se că la data de 28.10.2009 a vândut cu suma de 90 lei, 0,08 grame heroină și a deținut pentru consum propriu o bilă cântărind 0,06 grame heroină și 31 comprimate methadonă .
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Într-adevăr, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este trimis în judecată inculpatul, de împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost săvârșite, cât și de urmările socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile, putând fi zădărnicit sentimentul că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social cum este cazul infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc, fără drept pentru consum propriu.
Este adevărat că libertatea individuală trebuie să fie protejată, dar acest lucru nu trebuie să stânjenească eforturile autorităților în administrarea probelor și în desfășurarea procesului penal.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 25.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. AN.
Dact. /22.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
