Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 291/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 291/R/MF.
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu Judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier -
DIICOT- Serviciul Teritorial Pitești este reprezentat prin Procuror: G
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații și, ambii în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții inculpați și, în stare de arest și asistați de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea avocat pentru recurenții inculpați.
În baza art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală, curtea permite apărătorului recurenților inculpați, să ia legătura cu aceștia, aflați în stare de arest.
Avocat pentru recurenții inculpați, susține că, judecătorul fondului nu a făcut analiza persoanei inculpaților, individual pentru fiecare dintre aceștia, apreciind eronat că fac parte dintr-un grup infracțional organizat, deși pentru inculpatul nici nu s-au descris faptele în rechizitoriu, fiind acuzat doar de intenții. să se sustragă de la judecată este din ce în ce mai mic având în vedere că sunt arestați de o lungă perioadă de timp.
Sunt căsătoriți și au familii, iar inculpatul are o situație familială bună. Pe inculpatul nu îl privește nicio convorbire telefonică, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul nu există decât 2 interceptări de convorbiri telefonice. După această perioadă în care inculpații au stat arestați, nu crede că aceștia ar săvârși alte fapte. Nu există date că inculpații nu se vor prezenta la proces.
La tribunal, s-a acordat termen pe fondul cauzei, la data de 14 septembrie 2009, termen până la care nu se va înfăptui actul de justiție. În prezent arestul inculpaților se prelungește de aproximativ 1 an și 2 luni și nu există garanția că procedura va fi îndeplinită la următorul termen de judecată din 14 septembrie 2009. În încheierea tribunalului a fost inserată mențiunea greșit interpretată " a încercat să influențeze părțile civile". Face referire la acest aspect respectiv că avocatul lui avea adresa de email a părților civile și a trimis acestora un mesaj prin care îi întreba care este suma solicitată cu titlu de daune. respectiv a fost depus la dosarul de fond. Partea civilă solicitată de avocat a și răspuns la email-ul trimis de avocat, precizând că știe de existența dosarului, dar că nu îi cunoaște pe inculpați.
Având în vedere că termenul rezonabil a trecut de mult solicită să
se dispună revocarea măsurii sau, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor inculpaților, ca nefondate și de menținere a încheierii tribunalului.
Temeiurile care au impus inițial luarea măsurii arestului preventiv se mențin, în continuare. Inculpații au săvârșit infracțiuni grave, s-au constituit într-un grup organizat și au săvârșit infracțiuni informatice. Dosarul este complex, având în vedere atât numărul mare de inculpați, cât și faptul că nu s-a putut face sau s-au făcut foarte greu cercetările, datorită tehnologiei avansate folosită de inculpați.
Consideră că nu se impune punerea inculpaților în libertate.
Cu privire la răspunsul părții civile, depus la dosar la instanța de fond, arată că acesta este nul, nefiind făcut în cadrul procesului.
Avocat revine și arată că, răspunsul părții civile este trimis și către DIICOT.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că provine dintr-o familie înstărită, este căsătorit și a muncit ca să își facă situația pe care o are în prezent. Până la acest moment nu a avut probleme cu legea. Solicită ca instanța să țină cont că nu are antecedente penale, iar termenul stabilit la instanța de fond este unul foarte, respectiv septembrie.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să se țină cont de situația familială, respectiv că fiica sa s-a născut în timp ce el era arestat. Până să fie arestat avea un service auto cu tatăl său. Solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale formulate;
Prin încheierea din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art. 3002rap.la art.160 din Codul d e procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
- A, fiul lui și, născut la data de 18.05.1982 în Bălcești, județul V, domiciliat în Râmnicu-V, Calea lui - nr. 173,. 18,. A,. 7, județul V, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui G și, născut la data de 16.03.1981 în B, sector 1, domiciliat în B,--A,. A,. 40, sector 3, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A.
-, fiul lui și, născut la data de 29.06.1983 în D, jud. V, domiciliat în, sat, județul, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui G și -, născut la data de 21.11.1980 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V,. -escu nr. 5, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui și -, născut la data de 13.11.1979 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V,-,.18,. B,.1, județul V, CNP -,aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui - și, născut la data de 02.10.1982 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V, Calea lui - nr. 80, -. A,. 3, județul V, CNP -, aflat în Arestul J
-, fiul lui și, născut la data de 03.10.1979 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V, Calea lui - nr. 162,. 26,. B,. 14, județul V, CNP -,aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui și -, născut la data de 03.06.1984 în D, județul V, domiciliat în D, -, -. A,. 10, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui și -, născut la data de 10.01.1985 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V,-, -. A,. 13, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui și, născut la data de 12.05.1988 în P, județul H, domiciliat în Râmnicu-V, Calea lui - nr. 173,. 18,. A,. 6, județul V, CNP -,aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
- G, fiul lui - și -, născut la data de 28.11.1988 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V, str. -. - nr. 5,. 27,. C,. 1, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui - și -, născut la data de 20.08.1988 în H, județul V, domiciliat în Râmnicu-V,-, -. B,. 8, județul V, CNP -,aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui și -, născut la data de 13.09.1980 în S, județul O, domiciliat în Râmnicu-V,-, -. A,. 19, jud. V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui G și -, născut la data de 25.12.1982 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V,. -escu nr. 5, județul V, CNP -,aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui G și -, născut la data de 28.07.1983 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V,-, -. C,. 30, județul V, CNP -,aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui și, născut la data de 29.01.1980 în B, sector 1, domiciliat în B, bld. Luptătorilor nr. 34, sector 1, CNP -,aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
- AL, cetățean iordanian, fiul lui și,născut la data de 20.02.1969 în, Regatul al, domiciliat în, Regatul al, nr. național -, cu permis de ședere în România seria - - și reședința în România în B, str. av. nr.2,.24,.1,.26, sector 1, CNP -,aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
--, fiul lui și -, născut la data de 02.05.1976 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V, Calea lui - nr. 152,. 13,. B,. 2, județul V, CNP -,aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fiul lui G și -, născut la data de 11.04.1980 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V, bld. T nr.1, -2,. D,. 9, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
In motivarea încheierii, referitor la legalitatea arestării preventive, tribunalul a arătat, în esență, că există probe și date temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații în cauză, față de care se efectuează cercetările penale, au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.
S-a notat că, infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații reprezintă una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu impact social deosebit, iar judecarea acestora în stare de libertate în această fază procesuală ar echivala cu încurajarea tacită a lor, dar și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă justiției și, în plus, asemenea fapte ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică, s-a constatat că acesta își găsește expresia în gravitatea faptelor, dar și în starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită, sunt cercetate și judecate în stare de libertate. S-a apreciat, de asemenea, că măsura arestării preventive a inculpaților nu poate fi înlocuită cu măsura obligării acestora de a nu părăsi localitatea sau țara, deoarece, până în prezent scopul procesului penal definit de art.1 Cod pr.penală, nu a fost atins.
In plus, s-a constatat că menținerea arestării preventive în condițiile legii, nu afectează drepturile inculpaților la un proces echitabil, aceștia având posibilitatea, prin ridicarea de excepții și invocarea legalității administrării probelor în faza de urmărire penală, precum și în faza de judecată, de a-și dovedi nevinovăția în cursul judecării procesului penal.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
-În cauză nu există probe și nici indicii cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică și nici probe din care să rezulte că ar fi aderat la un grup infracțional organizat.
-Punerea lor în libertate nu ar putea afecta buna desfășurare a procesului penal, din moment ce aparatura electronică a fost ridicată de la domiciliul inculpaților, cu prilejul perchezițiilor domiciliare efectuate, iar părțile vătămate sunt cetățeni străini cu care inculpați nu ar putea să ia legătura.
-Luarea măsurii arestării preventive s-a dispus în baza a două interceptări de convorbiri telefonice pentru inculpatul al căror conținut nu are relevanță juridică în cauză, iar referitor la situația juridică a inculpatului s-a arătat că acuzarea nu a reușit să precizeze în ce constau în concret pagubele produse de el sau indiciile din care să rezulte vinovăția în comiterea infracțiunilor imputate.
Situația personală a fiecăruia dintre inculpați constând în aceea că nu au antecedente penale și că fac parte din familii organizate sunt argumente pertinente care conduc la concluzia că punerea în libertate a inculpaților este soluția oportună la acest moment procesual.
Depășirea termenului rezonabil al duratei arestării preventive este motiv temeinic de casare a încheierii atacate cu consecința revocării măsurii arestării preventive a inculpaților.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat că necesitatea menținerii arestării preventive rezultă din existența în continuare a temeiurilor care au justificat luarea acestei măsuri preventive pentru fiecare dintre inculpați. Astfel, din ansamblul probelor administrate până în prezent, rezultă că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni multiple cu o amploare deosebită și care necesită în vederea aflării adevărului, administrarea unui probatoriu complex.
Toate acestea reprezintă probe în sensul dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică prin lezarea valorilor și relațiilor sociale care formează sfera acestei noțiuni.
Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pentru niciunul dintre inculpații aflați în stare de arest preventiv. Necesitatea unei bune administrări a probelor în această fază procesuală este un argument care demonstrează că această măsură de prevenție este adecvată scopului procesului penal (art.136 al.1 Cod procedură penală).
Dată fiind, situația comună pentru coinculpații în cauză privind temeiurile care justifică menținerea măsurii arestării preventive nu era necesar ca prima instanță să examineze separat necesitatea menținerii măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat în parte. De altfel, în cuprinsul hotărârii supusă recursului sunt menționate și analizate unele aspecte particulare privind pe inculpații din această cauză.
Cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție nu sunt justificate, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 Cod procedură penală. În plus, dacă s-ar admite cererile de revocare a măsurii arestării preventive, dispunându-se punerea lor de îndată în libertate s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
evaluării efectuate de prima instanță rezidă în aceea că, pe lângă elemente de circumstanțiere a căror relevanță nu poate fi ignorată ca, de pildă, conduita corespunzătoare anterioară momentului arestării preventive sau starea precară de sănătate a unor inculpați a luat în considerare mai cu seamă natura activității infracționale a grupului organizat, condițiile concrete în care acesta s-a desfășurat și complexitatea faptelor comise, astfel cum au fost expuse în actul de inculpare, precum și prevederile art.148 alin.(1) lit.f Cod procedură penală.
Față de complexitatea cauzei, reflectată în numărul mare al părților implicate, multitudinea și complexitatea probelor solicitate de procuror și inculpat, detenția preventivă a recurenților nu este excesivă.
Așa fiind, se va face aplicarea art.385/15 alin.(1) pct.b Cod procedură penală, respingându-se recursurile ca nefondate.
Potrivit art.192 alin.(2) Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: - CU MAJORITATE -
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații fiul lui și, născut la data de 29.01.1980 în B, sector 1, domiciliat în B, bld. Luptătorilor nr. 34, sector 1, CNP - și, fiul lui - și, născut la data de 02.10.1982 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V, Calea lui - nr. 80, -. A,. 3, județul V, CNP -, ambii în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții - inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./
Ex.2
Jud.fond:
20 mai 2009
- OPINIE SEPARATĂ -
Opinia mea este numai parțial divergentă. Consider că recursul inculpatului trebuia admis, cu consecința casării în parte a încheierii, numai în ceea ce-l privește pe acest inculpat și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art.145 Cod pr.penală. În ceea ce privește recursul inculpatului, sunt de acord cu majoritatea, pentru motivele arătate în considerentele deciziei.
Dacă pentru inculpatul există în cuprinsul rechizitoriului date concrete privind săvârșirea unor activități ce s-ar putea circumscrie articolelor care pedepsesc infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, nu aceeași este situația inculpatului.
Pentru a evidenția situația particulară în care se află, în opinia minoritară, inculpatul, este necesară o precizare a instituțiilor aplicabile în materia arestării preventive și prezentarea unor argumente în sensul că într-o cauză aflată în curs de judecată instanța analizează necesitatea și oportunitatea menținerii arestării preventive raportându-se în mod obligatoriu la cadrul procesual limitat impus de actul de sesizare.
Art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede în paragraful 1, șase situații în care poate fi îngrădit dreptul persoanei la libertate și siguranță, paragraful 1 c) referindu-se la arestarea persoanei atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. In ce privește prima teză, aceasta este limitată ca incidență, în practica instanței europene până la momentul pronunțării unei hotărâri de condamnare de către o instanță, chiar și nedefinitivă, dată de la care persoana este arestată, din perspectiva Convenției, în baza art.5 paragraful 1 ) (pe baza condamnării pronunțată de către un tribunal competent).
In ceea ce-l privește pe inculpatul, acestuia îi este aplicabil, ca și celorlalți inculpați arestați în aceeași cauză, paragraful 1 c), fiind arestat datorită existenței unei bănuieli că a săvârșit anumite infracțiuni, deci este necesar a se cunoaște pentru care fapte parchetul a considerat că se confirmă bănuielile inițiale și care este în prezent acuzația adusă inculpatului (deoarece în aceeași cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a unor inculpați pentru anumite fapte).
Din conținutul rechizitoriului, rezultă că acest inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni, toate cu forma de participație autorat, respectiv faptele pedepsite de art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, și art.208 alin.1 combinat cu art.209 alin.4 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Descrierea faptelor săvârșite de acest inculpat se regăsește doar în paragraful 3 de la fila 9 rechizitoriului (din totalul de 77 de pagini), în care acestuia i se impută faptul că prin intermediul său s-au cunoscut inculpații Al și, iar activitatea infracțională constă în faptul că " a îmbrățișat ideea inculpatului de a sprijini astfel (?) activitatea membrilor grupării infracționale legată de transferul neautorizat de fonduri bănești. In schimbul unui procent din prejudiciul creat victimei au fost efectuate demersuri în vederea obținerii unor conturi în care să fie virați banii rezultați din fraudarea victimelor" precum și în faptul că inculpatul ar fi dat sprijin inculpatului care urmărea obținerea unor alte conturi în țări arabe.
Se observă că în actul de inculpare sunt folosite formulări vagi, de o mare generalitate, care nu se referă la tipul de activitate realizată efectiv de către inculpat în calitate de autor al infracțiunii. Față de o astfel de descriere a faptei, în chiar actul de trimitere în judecată, care nu conține elemente care să permită identificarea perioadei de timp și a modalității efective de săvârșire a faptei, apreciez că inculpatul se află în situația de a nu-și putea face apărarea în ceea ce privește temeinicia măsurii arestării preventive, aspecte care sunt prioritare față de o eventuală stabilire a vinovăției sau nevinovăției acestuia și chiar față de verificarea regularității actului de sesizare a instanței, momente care se situează în viitor către un interval imprevizibil la acest moment (dat fiind că următorul termen de judecată a fost stabilit la data de 14 septembrie 2009, iar probabilitatea îndeplinirii procedurii pentru acest termen este relativ scăzută).
Consider că la acest moment, la care instanțele sunt obligate să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, nu se poate ignora conținutul actului de trimitere în judecată, respectiv modalitatea în care procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză a înțelessă valorificeindiciile inițiale privind săvârșirea unor infracțiuni și care au justificat luarea măsurii arestării preventive.
In ce privește măsura arestării preventive, prelungirea, respectiv menținerea acesteia în timp, trebuie să excludă culpa autorităților, de orice natură ar fi ea, iar instanțele nu pot refuza, chiar de ar fi corectă invocarea și respectarea procedurii interne, să analizeze apărările inculpatului privind lipsa indiciilor de săvârșire a faptelor, câtă vreme temeiul arestării se circumscrie art.5 paragraf 1 lit.c) din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, deci, are în vedere tocmai bănuiala privind săvârșirea unei infracțiuni.
Aceasta, deoarece art.5 cuprinde o garanție elementară, aceea că orice persoană arestată trebuie să știe motivul real pentru care a fost privată de libertate, garanție care obligă autoritățile să comunice persoanei respective nu doar temeiurile de drept ale privării de libertate, ci și motivele de fapt care, în opinia autorităților judiciare, justifică luarea celei mai restrictive măsuri preventive.
Curtea Europeană, în jurisprudența sa, a arătat că informarea cu privire la motivele arestării are un scop extrem de important de natură psihologică, acela ca orice persoană lipsită de libertate să cunoască cât mai rapid motivele acestei privări pentru a nu suporta pe termen nedefinit o stare completă de incertitudine cu privire la ceea ce i se întâmplă. că, așa cum se arată și în literatura juridică, nu se poate pune semnul egalității între "a bănui motivele arestării" (care lasă în continuare o incertitudine legată de motivele reale) și cunoașterea lor directă prin intermediul autorităților.
Chiar și în cazul unor infracțiuni foarte grave (de exemplu, terorismul, în care s-a admis că este posibilă arestarea inițială a unor suspecți pe baza unor informații credibile, dar care nu pot fi divulgate celui bănuit, totuși, Curtea Europeană a arătat că, chiar admițând asemenea imperative, ele nu pot justifica o interpretare atât de generoasă a caracterului convingător al motivelor, care să ducă la anihilarea conceptului privind dreptul de a se comunica temeiurile arestării și că, chiar și în astfel de cauze, autoritățile sunt obligate să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă cu privire la existența bănuielilor legitime (cauza Fox, și Hartley Regatului Unit, O Hara Regatului Unit, Gundogan Turciei).
In prezenta cauză, neregăsindu-se astfel de imperative de protejare a siguranței altor persoanei sau a surselor informațiilor, prin neindicarea situațiilor de fapt din care ar trebui să rezulte săvârșirea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, apreciez că este încălcat dreptul său la apărare în ce privește măsura arestării preventive.
Curtea Europeană a mai reținut că, dincolo de aspectul factual în ceea ce privește existența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană a săvârșit o infracțiune, sensul art.5 paragraf 1 c), impune "ca faptele invocate să poată fi în mod rezonabil încadrate într-unul din textele Codului penal, care incriminează anumite tipuri de comportament" (cauza Wloch Poloniei). Așa cum este arătată în rechizitoriu situația de fapt, este cel puțin dificil a se încadra activitatea inculpatului în infracțiunile scop: furtul și infracțiunea informatică prevăzută de art.49 din legea 161/2003.
Toate aceste situații, intervenite ulterior momentului inițial al luării măsurii arestării preventive, pot și trebuie să fie analizate la momentul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive în cursul judecății și pot fi valorificate prin intermediul instituției înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă de libertate, deoarece apreciez că s-au schimbat temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
Dacă la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale în cursul urmăririi penale, la momentul formulării propunerii de arestare sau de prelungire a arestării era admisibilă o descriere mai succintă și oarecum generală a faptei ce se presupune a fi săvârșită de către inculpat, deoarece se presupune că probatoriul se putea completa ulterior (fiind suficiente indiciile), odată emis rechizitoriul, în acesta trebuie să se regăsească descrierea concretă și individuală a faptei inculpatului cu elementele de timp, loc și mod care obiectivează activitatea lui și permit încadrarea ei într-un anume text din Codul penal sau din legi speciale, respectiv în acele texte indicate în dispozitivul rechizitoriului ca reprezentând infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Considerând, însă că, în condițiile în care inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni grave calificate astfel chiar de art.2 alin.1 lit.b pct.5 și 18 din Legea nr.39/2003, și că rațiuni privind buna administrare a justiției într-un dosar complex cu foarte mulți inculpați și foarte multe părți vătămate cu domicilii în străinătate, impun totuși luarea unei măsuri preventive care să asigure prezentarea obligatorie la instanță a inculpatului, se impunea înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu și instituirea măsurilor și obligațiilor prevăzute de art.145 alin.2/1 Cod pr.penală (măsură care ar fi eficientă și din perspectiva faptului că inculpatul locuiește în altă localitate decât majoritatea celorlalți inculpați din aceeași cauză).
Pentru considerentele expuse, apreciez că trebuia să se dea eficiență prevederilor art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, în sensul admiterii recursului inculpatului, a casării parțiale a încheierii, în ceea ce-l privește și a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura prev. de art.145 Cod pr.penală, în ce-l privește pe inculpatul fiind de acord cu soluția majorității de respingere a recursului, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
JUDECĂTOR,
- -
Tehnored.
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
