Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 293/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 293
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți și, în stare de arest preventiv, asistați de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
, inculpații arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.
Av. pentru inculpații recurenți solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați și judecarea inculpaților în stare de libertate, pentru următoarele motive.
Instanța de fond a respins cererea inculpaților de înlocuire a măsurii de arest preventiv, fără a motiva dispoziția de respingere a cererii.
În cauză s-au acordat 5 termene de judecată și nici până la acest termen nu s-a discutat regularitatea actului de sesizare al instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 300 ind.1 din Codul d e procedură penală deși a trecut mai bine de 8 luni de la arestarea preventivă a inculpaților.
Apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii de arest preventiv luată față de inculpați, motiv pentru care formulează concluzii de admitere a recursurilor și judecarea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, a se constata că temeiurile inițiale ce au dus la arestarea preventivă a inculpaților subzistă și în prezent, astfel măsura arestării preventivă este legală și temeinică.
Inculpatul achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulat de inculpații și.
În baza disp. art. 300 indice 2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații:
1),fiul lui și, născut la data de 17.04.1976 în municipiul I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași și
2),fiul lui și, născut la data de 25.08.1986 în municipiul I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași.
În baza disp. art. 160 indice "b" alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații și, măsură ce urmează a fi verificată în cel mult 60 zile, potrivit disp. art. 160 indice "b" alin. 1 Cod procedură penală.
În motivarea încheierii s-a subliniat că măsura arestării preventive luată față de inculpații și răspunde exigențelor art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală referitoare la scopul măsurii preventive și la criteriile de individualizare ale acesteia. Măsura satisface exigențele bunei desfășurări a procesului penal și există probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt judecați.
S-a mai precizat că la acest moment subzistă și condițiile prev. de art. 148 Cod procedură penală în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru două din cele 4 infracțiuni pentru a căror săvârșire au fost trimiși în judecată inculpații și, respectiv infracțiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 și art. 215 alin. 2,3,5 Cod penal, este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prima instanță a apreciat că starea de pericol social pentru ordinea publică este una reală și actuală la acest moment, deși au trecut mai bine de 6 luni de la data arestării preventive a celor doi inculpați.
Față de modalitatea și împrejurările în care se presupune că au fost comise faptele, respectiv de mai multe persoane împreună, cu premeditare, prin racolarea unui număr mare de participanți, de perioada îndelungată în care s-a desfășurat activitatea ilicită, față de prejudiciul cauzat și de rezonanța socială a faptelor pentru care sunt judecați, Tribunalul a constatat că pericolul social pentru ordinea publică nu s-a diminuat și că acesta subzistă și în prezent.
Față de complexitatea cauzei și de împrejurarea că aceasta este abia la al doilea termen de judecată s-a constatat că nu a fost depășită perioada rezonabilă a unei detenții preventive.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații și, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Motivându-și recursurile, inculpații au susținut că în mod greșit prima instanță a respins cererile lor prin care au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, fără a motiva această hotărâre.
S-a mai precizat că deși au fost acordate în cauză cinci termene, încă nu s-a discutat regularitatea actului de sesizare a instanței, potrivit disp. art. 300 indice 1 Cod procedură penală, și că ei sunt arestați preventiv de 8 luni.
S-a concluzionat că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv și s-a solicitat casarea încheierii pronunțate și judecarea în stare de libertate.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
Inculpații și au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul - Serviciul Teritorial Iași pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea 39/2003; art. 25 raportat la art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal; art. 288 și 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal pentru primul inculpat și art. 8 din Legea 39/2003; art. 25 raportat la art. 315 alin. 1,2,3,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2; art. 25 raportat la art. 288 alin. 1; art. 25 raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru cel de-al doilea inculpat.
Actul de sesizare a reținut în esență că în cursul anului 2006 cei doi inculpați recurenți împreună cu inculpatul ar fi constituit un grup care avea ca scop săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri și uz de fals; în perioada 2007 -iulie 2008 inculpații au racolat mai multe persoane, printre care și pe martorii: -G, și cărora, le-ar fi întocmit în fals contracte individuale de muncă la " de Construcții 11" SRL, pe care, alături de alte documente false - în special adeverințe de venit - le-au folosit la obținerea de credite bancare și carduri de credit de la diferite unități bancare de pe raza municipiului I, contractele de credit fiind întocmite pe numele persoanelor racolate, fiind și semnate de acestea. Banii primiți au fost luați de cei doi inculpați care i-au asigurat că vor plăti ratele lunare.
Obținerea creditelor bancare și a cardurilor de credit s-a făcut prin inducerea în eroare a reprezentanților unităților bancare, întrucât persoanele împrumutate nu îndeplineau condițiile necesare acordării de credite deoarece nu aveau un loc de muncă stabil cu cel puțin 6 luni înainte de data solicitării împrumutului și nici nu realizau venituri care să le fi permis plata ratelor.
Față de această situație de fapt, în mod corect prima instanță a constatat că și la acest moment subzistă îndeplinirea condițiilor prev. de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru două din infracțiunile cu privire la care sunt judecați inculpații este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Acest pericol concret pentru ordinea publică este real și actual și este dat de modalitatea și împrejurările în care au fost comise faptele: de mai multe persoane împreună, prin racolarea unui mare număr de participanți, pe o perioadă lungă de timp, cauzându-se un important prejudiciu rămas nerecuperat și nu în ultimul rând prin rezonanța socială a unor fapte de acest gen.
Toate aceste elemente îndreptățesc aprecierea că pericolul social pentru ordinea publică nu s-a diminuat ci, dimpotrivă subzistă și în prezent.
Complexitatea cauzei și stadiul incipient în care se află cercetarea judecătorească - conduc la concluzia că durata măsurii arestării preventive este rezonabilă, art. 5 paragraful 3 din CEDO fiind respectat.
Față de aceste considerente, în mod corect prima instanță a respins cererile promovate de inculpații și având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara; în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice o astfel de măsură potrivit art. 139 Cod procedură penală.
Respingerea acestei cereri a fost amplu motivată de instanța de fond, motivare care a susținut și fundamentat dispoziția de menținere a arestării preventive pentru cei doi inculpați.
Așa fiind, instanța de fond a concluzionat în mod just că în prezenta cauză se impune a fi menținută starea de arest a inculpaților și.
Critica formulată de recurenți referitoare la necitirea actului de sesizare a instanței, după acordarea a 5 termene de judecată este nefondată.
Din actele aflate la dosar rezultă că primul termen de judecată a fost fixat aleatoriu de calculator pentru data de 02 februarie 2009, termen la care a fost lipsă de procedură cu inculpatul liber.
Măsura arestării preventive fusese discutată în Cameră de consiliu, la data de 13.01.2009 când s-a constatat legalitatea și temeinicia acesteia și a fost menținută în baza art. 300 indice 1 alin. 3 Cod procedură penală.
Ai doilea termen de judecată a fost fixat pentru data de 02.03.2009 când s-a constatat lipsă de procedură cu inculpații și.
La acest termen, inculpații arestați și, asistați de același apărător ales au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara cereri ce le-au fost respinse ca neîntemeiate prin încheierea pronunțată de Tribunalul Iași.
Al treilea termen a fost stabilit pentru data de 30.03.2009, când s-a dispus și citarea prin afișare la ușa Consiliului local I pentru inculpații liberi lipsă - și - precum și întocmirea unor adrese către Europe AG și - B cu solicitarea de a preciza dacă înțeleg să se constituie părți civile în cauză față de împrejurarea că SA -Sucursala I și - Sucursala I le-au cesionat mai multe contracte de împrumut.
Al patrulea termen a fost la data de 27.04.2009 când s-a pronunțat încheierea recurată prin prezentele recursuri și când inculpații arestați au formulat, prin apărătorul ales, noi cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Față de cele expuse, Curtea constată că prima instanță a respectat disp. art. 291 Cod procedură penală care stipulează că judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia încheierii, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respinse ca nefondate recursurile promovate de inculpații n și.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului câte 130 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.05.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Aurel Dublea
