Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 300/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 1307/2/2010
377/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 300
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de către recurenta-inculpată împotriva Încheierii de ședință din data de 27.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-inculpată personal în stare de arest și asistată de apărător din oficiu cu delegația nr.-/16.02.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurenta-inculpată solicită admiterea recursului împotriva Încheierii de ședință din data de 27.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința judecării inculpatei în stare de libertate având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest preventiv a inculpatei.
De asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta și are un copil minor în întreținere.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatei în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului - ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, considerând că Tribunalul București în mod corect a apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza arestări preventive, impunându-se în continuare menținerea stări de arest a inculpatei având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, inculpata a încercat să introducă 12 doze de heroină în incinta penitenciarului Rahova.
Astfel, reprezentanta parchetului apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod de procedură penală, iar lăsarea inculpatei în stare de libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurenta-inculpată, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la menținerea stării de arest.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat a art.160 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei, cu motivarea că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin rechizitoriul nr. 2085/D/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia fost trimisă in judecată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.14 lit. c din Legea nr.143/2000.
În fapt, s-a reținut că inculpata, la data de 31.08.2009, a deținut în interiorul vaginului 12 doze cu heroină, pe care intenționa să le introducă în Penitenciarul d e Maximă Siguranță B și să le livreze deținutului.
Prin încheierea de ședință din 1 septembrie 2009, Tribunalul București - Secția a Il-a Penală a dispus arestarea preventivă a inculpatei, emițându-se nr. 176/UP/01.09.2009.
Curtea, ca și instanța de fond, apreciază că infracțiunea pentru care este cercetată inculpata, pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acesteia și pentru care a fost trimisă în judecată, prin rechizitoriu, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște aptă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit.c și parag.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Nu poate fi primită apărarea inculpatei - exprimată prin avocat - vizând temeiurile ce au fundamentat arestarea preventivă, deoarece - din examinarea faptelor principale și a probatoriilor înfățișate de organele de anchetă - rezultă că aceste temeiuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei; de altfel, este de remarcat faptul că nici nu au fost menționate care sunt împrejurările ce au determinat dispariția temeiurilor avute în vedere inițial la luarea față de inculpată a acestei măsuri preventive.
Astfel, este de observat că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpata nu s-a diminuat, acest pericol fiind evidențiat de gravitatea deosebită a acestui gen de fapte, relațiile sociale ocrotite prin stabilirea de către legiuitor a unor pedepse aspre, demonstrând că punerea în libertate a inculpatei recurente ar amenința efectiv ordinea publică, mai ales din cauza faptului că acest gen de infracțiuni au repercusiuni extrem de nocive asupra sănătății și vieții membrilor societății, cu atât mai mult cu cât ele vizează, cu predilecție, populația tânără.
Cât privește situația familială a inculpatei, evocată de apărare, în sensul că are un copil minor în întreținere - această situație prezintă importanță, dar nu poate avea consecințe hotărâtoare în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică.
Toate aceste motive îndreptățesc instanța să considere că - la acest moment procesual - nu poate fi luată în calcul nici posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive, cu o măsură preventivă mai blândă, deoarece această posibilitate este condiționată de schimbarea temeiurilor avute în vedere la instituirea măsurii preventive inițiale, astfel cum prevăd dispozițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală.
Astfel fiind, Curtea, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția Ia P enală (dosar nr-).
Obligă pe recurenta-inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu, Liliana Bădescu
