Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.31/2009
Sedința publică din 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
- - -JUDECĂTOR 3: Stanca
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul u împotriva încheierii penale din 14.01.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Învederează în susținere că nu există indicii că inculpatul ar influența desfășurarea procesului penal. Arată că inculpatul nu este recidivist și ar trebui sancționat doar contravențional.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată, întrucât subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită a fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
În deliberare, constată:
Prin încheierea din 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu Secția penală în dosar nr- în temeiul art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. 3.C.P.P. s -a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpatul.
Instanța a reținut că după luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost administrate probe care nu au fost însă în măsură să răstoarne cele reținute de instanță ca reprezentând indicii temeinice, în sensul art.143 și 68/1 Cod procedură penală.
De la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive din data de 28.01.2008 instanța a constatat că nu s-au ivit indicii sau elemente noi de reapreciere a pericolului social care l-ar reprezenta pentru societate inculpatul lăsat în libertate, în această perioadă finalizându-se doar raportul de expertiză medico-legală prin care s-au majorat zilele de îngrijiri medicale ale părții civile la 90-100.
Astfel, având în vedere existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul și față de împrejurarea că nu s-a epuizat probatoriul în cauză s- apreciat de instanța de fond că nu se justifică cercetarea acestuia în stare de libertate.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat și respectiv lovire sau alte violențe, prev. de art.20 raportat la art.174 alin.1 și 2 Cod penal, combinat cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal și prev. de art.180 alin.1 și 2 Cod penal cu agravanta prev. de art.75 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. prin rechizitoriul din 30.04.2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, în dosarul nr-.
S-a reținut în fapt că în noaptea de 5/6.04.2008, în comuna, în stradă, au aplicat repetate și de intensitate ridicată, în zone anatomice vitale, cu pumnii și picioarele vătămate, violențe soldate cu producerea unor leziuni traumatice grave.
Inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 25/2008 din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- măsura fiind întemeiată pe dispozițiile art. 148 lit. f și C.P.P. a fost prelungită succesiv.
Împotriva încheierii instanței de fond învestită cu soluționarea cauzei, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul a declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea lui în libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând dosarul cauzei prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză subzistă temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive. Astfel, există probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Ținând seama de împrejurările comiterii faptei,de modalitatea se săvârșire (cu violență), de urmările produse (punerea în primejdie a vieții și integrității corporale a victimei), Curtea apreciază că lăsarea în libertate inculpatului ar genera o stare de insecuritate în rândul societății, prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Și teza primară a art. 148 lit.f subzistă C.P.P. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mare de 4 ani.
Curtea apreciază că în cauză, de la data arestării și până în prezent, nu este depășit termenul rezonabil al detenției preventive, cu referire la dispozițiile art. 5 par. 3 din O, ținând seama de persistența motivelor de a-l suspecta pe inculpat că a săvârșit fapta, de necesitatea de a preveni repetarea infracțiunii și necesitatea de a contracara riscul sustragerii inculpatului de la judecată, precum și de necesitatea administrării unei probațiuni complete, având în vedere complexitatea cauzei.
Față de aceste considerente, se apreciază că în mod legal și temeinic a dispus instanța de fond menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b și art. 141.C.P.P., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Ca o consecință, în temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 14.01.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/23.01.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Tiberiu Peter, Stanca
