Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.310
Ședința publică de la 27 martie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și punerea de îndată în libertate a inculpatului, deoarece în ultimele două luni de la ultima menținere a măsurii arestării preventive, temeiurile avute în vedere la luarea acesteia nu mai subzistă și nu au mai intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii.
În ceea ce privește pericolul social al faptei, a arătat că în cauză s-a efectuat un raport de nouă expertiză medico-legală întocmit de INML C N, care se află în contradicție cu celelalte acte medico-legale întocmite și nu se menționează intensitatea loviturii aplicate victimei, ceea ce creează un mare dubiu cu privire la infracțiunea de tentativă la omor.
A precizat că infracțiunea de șantaj nu se confirmă, iar pentru infracțiunea de trafic de persoane au fost audiate părțile vătămate cu identitate protejată, faptele sunt din 2001-2002 și nu mai există un eventual risc în cazul lăsării în libertate.
Pe de altă parte, a arătat că recidiva nu poate constitui un temei al menținerii arestării preventive, a cărei durată este de 2 ani și 2 luni, cauza aflându-se la instanța de fond și deși este o cauză complexă, judecata se poate desfășura și cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și la momentul actual.
În acest sens, a arătat că încheierea Tribunalului Dolj este amplu și complet motivată, iar instanța a depus diligență pentru rezolvarea cauzei destul de complexe, în sensul că a administrat probe, a admis cereri și a efectuat expertize.
De asemenea, a arătat că în cauză s-au menținut indiciile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, măsura arestării preventive fiind analizată în raport de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de scopul procesului penal și de gradul de pericol social concret al faptelor, astfel încât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că toți ceilalți inculpați sunt liberi, fiind de acord cu concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de la 23 martie 2009, Tribunalul Dolj, în baza art.3002rap.la art.160 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților - fiul lui și, născut la 25 ianuarie 1980, în Sibiu, domiciliat în Sibiu,-,.54, județul Sibiu, arestat în baza mandatului de arestare nr.9 din 11 aprilie 2007 emis de Tribunalul Sibiu și (fost ) - fiul lui și, născut la 20 martie 1981 în Sibiu, domiciliat în Sibiu-,.139, deținuți în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, arestat în baza mandatului de arestare nr.10 din 11 aprilie 2007 emis de Tribunalul Sibiu.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Dolja constatat că la 14 noiembrie 2007 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, dosarul penal nr-, ca urmare a strămutării dosarului cu același număr al Tribunalului Sibiu, în care prin rechizitoriul nr.7D/P/2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal; art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal; art.321 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal; art.321 alin.1 și 2 Cod penal; art.217 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal; art.217 alin.1 Cod penal, alin.11pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată, art.194 alin.1 Cod penal și art.20 rap.la art.174, art.175 lit.i Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv și a inculpaților (fost ), și.
Inculpații și (fost ) au fost arestați preventiv inițial la 30 ianuarie 2007 prin încheierea nr.2 a Tribunalului Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor, ultraj contra bunelor moravuri, distrugere, furt, port fără drept de arme, cercetați în dosarul nr.68/P/2007, măsură prelungită succesiv de două ori, iar ulterior, în urma conexării acestui dosar la dosarul nr.7/D/P/2007, dosar în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, au fost arestați la data de 11 aprilie 2007, prin încheierea nr.13, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art.143 Cod pr. penală și art.148 lit. f Cod pr. penală, arestarea fiind menținută succesiv de către instanță.
Tribunalul Dolj, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, conform art. 3002Cod procedură penală și garanțiilor conferite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a constatat că aceasta este legală și temeinică, respectiv, la dispunerea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale în materie, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
S-a apreciat astfel că aceste temeiuri subzistă și în continuare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu există nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Cu privire la revenirea unei părți vătămate sau a unor martori asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, s-a apreciat că acest aspect nu poate concluziona că nu mai subzistă în speță temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat.
De asemenea, Tribunalul Dolj, în ceea ce privește criteriile de determinare a termenului rezonabil al arestării preventive, a apreciat că nu există un termen limită la care trebuie extrapolată durata unei arestări și trebuie analizate toate circumstanțele menținerii unei persoane în stare de arest preventiv și dovedite indicii concrete ale unui autentic interes general, care să fie protejat, precumpănitor față de prezumția de nevinovăție.
Ca atare, având în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, instanța de fond a apreciat că punerea în libertate a acestuia creează un pericol real pentru ordinea publică, dispunând astfel menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, fără a indica în scris motivele și solicitând prin apărătorul ales, admiterea recursului, casarea încheierii și punerea sa de îndată în libertate deoarece, în ultimele două luni de la ultima menținere a măsurii arestării preventive, temeiurile avute în vedere la luarea acesteia nu mai subzistă și nu au mai intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii.
În ceea ce privește pericolul social al faptei, a arătat că în cauză s-a efectuat un raport de nouă expertiză medico-legală întocmit de INML C N, care se află în contradicție cu celelalte acte medico-legale întocmite și nu se menționează intensitatea loviturii aplicate victimei, ceea ce creează un mare dubiu cu privire la infracțiunea de tentativă la omor.
A precizat că infracțiunea de șantaj nu se confirmă, iar pentru infracțiunea de trafic de persoane au fost audiate părțile vătămate cu identitate protejată, faptele sunt din 2001-2002 și nu mai există un eventual risc în cazul lăsării în libertate.
Pe de altă parte, a arătat că recidiva nu poate constitui un temei al menținerii arestării preventive, a cărei durată este de 2 ani și 2 luni, cauza aflându-se la instanța de fond și deși este o cauză complexă, judecata se poate desfășura și cu inculpatul în stare de libertate.
Pentru considerentele ce urmează a fi expuse, recursul declarat de inculpat este nefondat.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că în mod just Tribunalul Dolja menținut starea de arest preventiv a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestuia nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare, iar în favoarea sa nu au intervenit elemente noi, care să justifice judecarea sa în stare de libertate.
În speță, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, fapte care au luat o amploare deosebită în societate și care creează o stare de insecuritate socială în comunitate, din amploarea activităților infracționale și numărul mare de participanți, consecințele faptelor, săvârșirea acestora în locuri publice - inclusiv în instituții publice, sediul Sibiu și Spitalul Județean Sibiu, prin folosirea de arme - sabie de tip "ninja", cuțit, împrejurare ce denotă o atitudine de sfidare a autorităților publice și a respectului față de lege.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în speță, sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală, iar complexitatea deosebită a cauzei, natura și gravitatea faptelor, atitudinea procesuală a inculpatului, starea de recidivă și împrejurarea că mai este cercetat și în alte cauze, numărul mare al acuzațiilor și perioada de timp pe care s-au întins, riscul de presiuni asupra martorilor și chiar asupra coinculpaților, conduc la concluzia că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză, nu se poate invoca egalitatea de tratament juridic față de ceilalți inculpați care, pe parcursul procesului penal au fost puși în libertate, aceștia nefiind cunoscuți cu antecedente penale, iar în actul de sesizare fiind acuzați de fapte comise în alte circumstanțe și având o altă participație în cadrul procesului penal.
În raport de toate aceste împrejurări, se apreciază că durata arestării preventive a inculpatului este compatibilă cu noțiunea de termen rezonabil, conform art. 5 paragraful 3 din
Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât încheierea pronunțată de Tribunalul Dolj este temeinică și legală, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 martie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.VT
PS/ 30.04.2009
27 martie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice Sibiu va încasa de la rec.inc. suma de 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
