Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori -
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.311/R/2008
Ședința publică din 27 mai 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 25.03.1979, fiul lui și, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii de ședință din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect menținerea arestării preventive, conform art. art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat solicită în principal admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii atacate și reapreciind probele a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar starea de arest nu mai este necesară considerând totodată că inculpatul nu prezintă pericol social.
Reprezentantul parchetului apreciază că încheierea atacată este legală și temeinică față de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistând, măsura arestării preventive fiind legală și temeinică, considerente față de care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, a arătat instanței că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBER ÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr- a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat.
În baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, născut la 25.03.1979 în O, fiul lui și, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, prin încheierea penală nr.87/25 noiembrie 2005 Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.144/25 noiembrie 2005.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul examinând temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 25 noiembrie 2005, în baza mandatului nr. 144/2005 emis de Tribunalul Bihor, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezidă din gravitatea deosebită a faptei de care inculpatul este învinuit, fapt care creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii, modul și mijloacele concrete ale săvârșirii.
În ce privește cercetarea judecătorească desfășurată până în prezent, declarațiile martorilor audiați în instanță nu sunt apte a înlătura toate probele și indiciile existente la dosar și care, analizate ca un ansamblu probator, conduc la concluzia că există motive plauzibile pentru a considera că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, în conformitate cu exigențele art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, instanța a considerat că probele administrate până în prezent, nu sunt de natură a duce la consecința modificării temeiurilor avute în vedere de judecător la luarea acestei măsuri, motive pentru care instanța a reținut că împrejurările ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, și în baza dispozițiilor art. 300/2 combinat cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art. 23 al.4/2 din Constituția României, respectiv dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara și a menținut starea de arestare preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea încheierii în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive neexistând probe la dosarul cauzei din care să rezulte vinovăția inculpatului.
În subsidiar, s-a solicitat a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Examinând hotărârea recurată prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 și art.385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea reține că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în condițiile în care s-a reținut săvârșirea unor infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, neeexistând temeiuri care să justifice revocarea arestului preventiv și punerea sa în libertate.
Măsura arestării inculpatului este una legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile prevăzute de art.149/1 cu referire la art.143 Cod procedură penală precum și cu respectarea dispozițiilor art.146 al.10 Cod procedură penală, existând în mod corespunzător și cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală și cu respectarea prevederilor art.5 paragraf 5 din CEDO, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care au fost arestat.
Curtea apreciază că exigențele determinate de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate și a reacției sociale proporționale sunt satisfăcute doar prin menținerea stării de arest a inculpatului acuzat de comiterea unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social. Lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică în raport cu modul de concepere al activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor dar și de conduita procesuală manifestată.
Față de cele ce preced, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, urmând să fie obligat în baza dispozițiilor art.192 al.2 Cod procedură penală, la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 25 martie 1979, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
red. dec. jud,04.06.2008
jud. fond.
dact.GM/2 ex./05.06.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Sotoc Daniela, Condrovici Adela
