Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 315/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 315/ DOSAR NR-
Ședința publică din 13 mai 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
- - - JUDECĂTOR 3: Alina Constanta
- C - judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 10 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales R și recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat R pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului nu va impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, câtă vreme urmărirea penală a fost finalizată, fiind sesizată instanța de judecată. Raportat la faptele reținute în sarcina inculpatului, la conduita adoptată de acesta pe parcursul urmăriri penale, respectiv a colaborat cu organele de anchetă, a înțeles să dea declarații în cadrul cărora și-a susținut punctul de vedere cu privire la gradul de participație și pe baza cărora anchetatorii au reconstituit traseul infracțional, măsura arestării preventive nu se mai justifică. De altfel, motivul care a determinat prelungirea finalizării urmăririi penale a fost o suspiciune a organelor de poliție în sensul că la săvârșirea faptelor ar fi participat și alte persoane, care nu a fost însă probată.
Făcând totodată referire la practica CEDO, la scopul măsurilor preventive și anume, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, la timpul scurs de la luarea măsurii, consideră că la acest moment temeiurile care au determinat arestare preventivă a inculpatului numai subzistă, sens în care se impune respingerea cererii de menținere a arestării preventive.
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul astfel cum a fost formulat, casarea încheierii de ședință din data de 10 mai 2009, iar pe cale de consecință, judecarea inculpatului în stare de libertate.
În dezvoltarea motivelor de apel, arată în esență că inculpatul este arestat de 4 luni, perioadă în care acesta nu a formulat nici măcar o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, înțelegând să coopereze cu organele de urmărire penală. De altfel, infracțiunea a fost depistată în flagrant și de la primele cercetări inculpatul a colaborat, indicând traseul parcurs până la prinderea lui în flagrant.
Pe de altă parte, arată că la perchezițiile domiciliare efectuate au fost ridicate unele materiale, constatându-se ulterior că acestea nu erau specifice falsificării de carduri, iar organele de poliție au procedat la audierea mai multor persoane, chiar și a soției inculpatului și a vărului său, pentru a putea dovedi că aceștia fac parte dintr-un grup infracțional mai mare și mai bine organizat, împrejurare nedovedită.
În opinia sa, temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu subzistă, dat fiind că pericolul social este aproape inexistent, mai ales că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent de facultate, este căsătorit și are un copil minor în întreținere, fiind unicul întreținător al familiei.
Concluzionând, solicită admiterea recursului,cu consecința revocării măsurii arestării preventive,iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor, menținând încheierea instanței de fond care se găsește la adăpost de orice critică. Arată că în cauză nu au fost efectuate acte de cercetare judecătorească, iar de la luarea măsurii preventive nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală a dispărut sau modificat. Termenul rezonabil nu a fost depășit, dată fiind complexitatea cauzei, numărul mare de acte materiale reținute în sarcina inculpaților. Cât privește teza a II a art. 148 lit. f, solicită a se avea în vedere jurisprudența internă, de asemenea, prejudiciul înregistrat cât și percepția opiniei publice în condițiile creșterii acestui fenomen infracțional.
Recurentul inculpat solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a putea fi alături de familie și a-și găsi un loc de muncă, obligându-se să respecte toate condițiile ce -i vor fi impuse de instanța de judecată.
Recurentul inculpat recunoaște faptele ce i se impută și solicită să fie pus în libertate, întrucât este arestat de 4 luni, iar perioada petrecută în arest l-a făcut să conștientizeze gravitatea faptelor.
CURTEA
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 10.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, în baza art. 300/1 alin. 1 și3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților și, fiind respinsă totodată cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
Față de persoana inculpaților analizată în raport cu infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, față de circumstanțele concrete care conturează starea de fapt, reținând că inculpații au acționat cu perseverență într-un interval de timp relativ scurt, dar și cu multă ușurință, dovedind îndrăzneală și spirit de prevedere, prejudiciul înregistrat fiind unul considerabil, instanța de fond a apreciat, în raport și de scopul desfășurării în bune condiții a procesului penal înscris în dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, că prin lăsarea în libertate a inculpaților, la acest moment ar fi afectată în concret opinia publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații solicitând admiterea recursurilor, iar în urma rejudecării punerea lor în libertate, motivând că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Inculpații și au fost arestați preventiv prin încheierea nr. 1/14.01.2009 pentru săvârșirea infracțiunii de deținere a unor instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii lor în circulație, prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea acestei infracțiuni, iar la primirea dosarului, instanța a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților. În mod întemeiat s-a constatat faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptelor pentru care sunt judecați, relevată de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptelor, de numărul mare de carduri falsificate, de perseverența infracțională a inculpaților, dar și amploarea acestui fenomen infracțional. Astfel, subzistă și în prezent temeiul avut în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpaților, respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar măsura arestării preventive este necesară pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal, nefiind demarată cercetarea judecătorească în cauză.
Față de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de cei doi inculpați și va menține încheierea atacată ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați să plătească statului câte 50 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din data de 10 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red. 29.05.2009
Dact. 4.06.2009
2 ex.
Jud fond
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Nicoleta Hădărean, Alina Constanta
